4,944 matches
-
spre pachetul cu cămăși, voia să-l sărute, nici mai mult nici mai puțin și Arminda se temea să nu i-l murdărească, tocmai voia să-i atragă atenția, cînd autobuzul se opri În stație și se urcă un bărbat blond; avea ceva de ungur, poate că era ungur cu adevărat, un tip vînjos, cu un păr obișnuit, probabil că maică-sa era peraviană, cu un aer de fotbalist de categoria a treia sau de ajutor de mecanic, un om simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că era ungur cu adevărat, un tip vînjos, cu un păr obișnuit, probabil că maică-sa era peraviană, cu un aer de fotbalist de categoria a treia sau de ajutor de mecanic, un om simplu În orice caz, dar era blond... avea ceva de corcitură europeană, de țăran cu pielea albă și de indigen civilizat În același timp. În orice caz, pruncul Iisus sau Președintele Republicii pentru Păsărică, fiindcă o Îmbrînci cît colo pe Arminda și se duse glonț la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
banii În Statele Unite, atrăgîndu-i atenția că trebuia să-i chibzuiască bine ca să-i ajungă cît mai mult timp. Susan stătea Întinsă pe pat de-a curmezișul, cu fața În jos; capul i se zărea de partea cealaltă și părul ei blond se revărsa pe pernă, În timp ce cu mîna dreaptă, printr-un efort extraordinar, mami is getting old, darling 1, reușea să apese pe butonul soneriei de lîngă noptieră, chemîndu-l pe chelner ca să le aducă micul dejun sus, așa o să ne putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dacă el are șaizeci, eu am o sută, cînd deodată o Înjurătură cu un accent foarte ciudat Îl făcu să coboare numaidecît și să-și murdărească pantofii, Dumnezeu știe de ce, fiindcă n-avea de gînd s-o pleznească pe uriașa blondă care se dădea jos iute dintr-un MG sport și care, Înaltă și Îmbrăcată cu pantaloni și cu un accent și mai ciudat decît Înainte, striga la el: „Dă Înainte și lipește-ți mașina de colină, nătărăule“. Lastarria simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd se uitau la ea parcă spunîndu-i „și tu de unde ai mai răsărit?“ și fuma liniștită, Înconjurată de băieții lui Altamira. Unul dintre ei fuma și el, tușea și rîdea suflîndu-i fumul În față și suedeza se apăra scuturîndu-și părul blond pe față, rămînea cîtva timp așa, cu obrazul acoperit, nimeni nu observa cînd deschidea cu degetul o breșă Între șuvițele ei blonde și se uita pe furiș la Juan Lucas, care Încă nu o văzuse. Lastarria Însă o văzuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dintre ei fuma și el, tușea și rîdea suflîndu-i fumul În față și suedeza se apăra scuturîndu-și părul blond pe față, rămînea cîtva timp așa, cu obrazul acoperit, nimeni nu observa cînd deschidea cu degetul o breșă Între șuvițele ei blonde și se uita pe furiș la Juan Lucas, care Încă nu o văzuse. Lastarria Însă o văzuse și se Întorcea mereu cu spatele la ea și avea grijă ca grupul În care se afla să nu se apropie cumva de mica lagună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care abia se zăresc... Sigur că aș putea pune o statuie În locui ăsta, dar cum aș putea Înlocui părul tău, dragă?“ Susan simți că mîinile lui Ernesto Pedro se desprind de pe coatele ei și se Întoarse zîmbind, scuturîndu-și bucla blondă pe spate și Înfățișîndu-i toata splendoarea bustului ei care se vedea foarte bine datorită decolteului Îndrăzneț al rochiei strălucitoare și albastre. Avea gata pregătite pe buze cuvintele englezești și căldura unei fraze perfecte... „Darling“, reuși să spună, dar se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius mi-a spus că ești stăpîn pa jumătate din Peru, Santiago, la fel mi-au spus de tine, Susan, Îmi Închipuiam că ești oacheș, uriaș, Santiago, deziluzionată, Susan?, de ani de zile nu-mi spusese nimeni așa, era scund, blond, dar repetă cuvîntul deziluzionată, e atît de ironic, are o barbă foarte deasă, n-am putut să-i suport privirea, e mai scund ca mine, mi-am dat seama cînd dansam cu el, e fermecător, m-a lăsat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult, era desigur un hoț, sau un asasin peruvian, sau un nebun, sau un vagabond; o ținea Într-una cu păzitul mașinii: domnișoară, eu avut grijă și ea de frică nu Înțelegea nimic și el Își spuse: pare americancă, așa blondă cum e și ca să-i traducă nu găsi un mijloc mai bun decît să-și frece tricoul murdar pe care-l purta de oglindă, o murdări că nu mai vedeai nimic În ea, acum era sigură că ăsta era Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și unii Îl băteau ușor cu palma pe umăr, cu toate că mai mult ca sigur avea lepră sau scabie, cum au cîinii. Tipul Însă nu era prost și știa foarte bine cînd cineva nu e peruvian, Își dădea seama după părul blond sau după „limbă“, fiindcă cei care nu vorbesc „peruviana“ vorbesc „limba“ și el știa care sînt cuvintele acestei limbi: „I mister, I mister“, le spunea și ei Îi azvîrleau cîteva monede și-i lăsau În grijă automobilele. „O să-l Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zi studiind ambianța, să vadă dacă nu cumva vreunul dintr-a treia crescuse și mai mult ca el și ar fi putut să-i ardă o mamă de bătaie s-o țină minte cît o trăi. Del Castillo era foarte blond, dar nu crescuse prea mult. Julius crescuse destul, dar era din ce În ce mai slab și nu se lua la bătaie decît dacă-l provoca vreunul și n-avea Încotro. Sosi Într-o strălucitoare camionetă Mercury, una pe care Juan Lucas spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pomilor care fac aceste fructe, pentru a-și lua zborul spre grădină și a se Înălța mai departe, spre terenul de polo pe care-l străbăteau acum niște oameni minusculi, ducînd de căpăstru cîțiva cai frumoși pe pajiștea verde... Șuvița blondă și Încîntătoare a lui Susan căzu pe frunte Închizînd verdele ca un lacăt de aur, dar deodată ceva urît intră În raza lui vizuală, parcă zărea ceva cu coada ochiului. — Universo, anunță Celso. Juan Lucas se Întoarse să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
băuturile muzică și Într-o viață plină de ritm nu poți vedea un negru trist. Abraham, În schimb, Îi primi cu un geamăt de fericire. Se așeză pe o banchetă, Între muzicanți și Își aprinse imediat o țigară de tutun blond ca să moară În regatul viciului așa, contemplîndu-i printre nori calzi de fum pe cei nouă tuciurii care-și scoteau sacourile, lăsînd să apară mătasea bluzoanelor roșii, cu buline albe, descheiate la gît și fără nasturi, pe piepturile lor nocturne, legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu mămica și tăticu“, Îi spuse Țanțoșa lui Julius, Julius ieși din ascunzătoare și trecu nu departe de mese, În drum spre grupul format din Susan, Juan Lucas. Luis Martin Romero, saltimbancii, care erau foarte simpatici și cei doi bărbați blonzi și voinici care veniseră acum cîteva ore cu ordiheea pentru Bobby. „Darling! exclamă Susan, văzîndu-l că apare, ai mîncat?“, Julius Îi spuse că nu și cineva probabil că l-a auzit, fiindcă imediat apăru un chelner de la „Murillo vă servește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era decît bucuria. Uite-o! Uite-o că vine! Trecea prin fața lor ținîndu-se după ceilalți, prinși În horă și le făcea semn cu mîna, fericită, topindu-se de fericire; le făcea semn cu mîna saltimbancilor, lui Juan Lucas, lui Susan, blonzilor voinici, fotografilor care se țineau după ea, fiindcă dispărea din nou dansînd, sărind, cîntînd... Julius profită de zarva asta ca s-o Întrebe pe Susan cine erau blonzii cei voinici. Erau asociații lui Juan Lucas de la Tingo Maria, Atilio și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cei voinici. Erau asociații lui Juan Lucas de la Tingo Maria, Atilio și Esteban... Dar uite-o că venea, trecea din nou fetița foc de drăgălașă, toți voiau să-i vadă fața dar nu puteau, rîdea, sărea, se Învîrtea, tot părul blond Îi cădea pe ochi, se Împiedica de rochia largă de tul, fotografii o orbeau, acum pleca, dispărea chemîndu-l să vină, pe Julius Îl chema, să intre și el În horă, În trenulețul lor, vino, băiatule!, prinsă În horă dispărea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deschis ușa avionului. Bobby ridica mîna ca să-l salute, dar chiar În clipa aceea Santiago o Îmbrățișă pe una din stewardese și o sărută lung. În sfîrșit termină și Bobby ridica din nou mîna, dar atunci apăru un băiat mai blond decîi Santiago, o Îmbrățișă pe cealaltă stewardesă și o sărută la fel de lung, „Băiatul lui Lester!“ comentă Juan Lucas, Încîntat. „Nu-i lasă să coboare pe ceilalți pasageri“, interveni Julius și-și dădu scama că spusese o prostie, cel puțin judecînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Juan Lucas avea de gînd să-l Întrebe: se poate ști de ce rîzi, tinere?, dar În clipa aceea Susan, fermecătoare, așezată Într-un capăt al mesei, ridică privirea pe deasupra sfeșnicelor cu douăsprezece luminări aprinse și, dîndu-și pe spate bucla blondă, zîmbi anunțînd prin dulceața trăsăturilor feței intrarea În sufragerie a oaspeților veniți de la drum. — Somnoroșilor, spuse, bătînd cu degetul În piciorul unui sfeșnic din fața ei. „La dracu’!“ se gîndi să trîntească Lang al IV-lea, descoperind fața zîmbitoare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
beau cu toții și ciocneau cupele, fără a reuși să spună niciodată pentru ce sau pentru cine Închinau, spuneau „noroc“! și nimic altceva. Ce drăguț! So sweet! exclamă Susan pe neașteptate, scuturînd din cap pentru a-și da pe spate bucla blondă, fiindcă avea amîndouă mîinile ocupate cu pachețelul deschis și cartea de vizită. — Ce drăguț din partea lui! repetă, citind cartea de Vizită. Lester ne trimite prin fiul său cheia de aur a noii sale case din Boston, casa e a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care Lester, de la fereastra mașinii, o socoti o prelungire a cumplitei proaste dispoziții care-l Împiedica să adoarmă din nou. În schimb, ea Îl privi zîmbitoare și abia după aceea; cînd camioneta intrase, rămase descumpănită, gîndindu-se că tînărul ăsta blond nu putea fi unul din băieții stăpînilor. În urma camionetei intră Bobby cu Volvo, dar ea au reuși să-l vadă fiindcă Universo o descumpănise și mai tare spunîndu-i că n-o lasă să intre În palat. Se certară o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în mai multe sensuri, căci reunea două rase, două religii și două arte, dar mai ales două fizionomii extrem de contrastante. Ei îi priveam fața reflectată în sticla vreunui Delvaux și părea chiar de acolo, înconjurată natural de femei goale și blonde așteptând (pe cine?) într-o gară pus tie. Era aidoma lor, cu excepția părului tăiat violent la ceafă. Și, firește, a hainelor, între care faimoasa cămașă bărbătească, neagră, în care o văzusem de cele mai multe ori în săptămâna cât stătusem cu ei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai avut răbdare să-l aștepte. I-a scos bluza cu to tul și a culcat-o pe pat, întinzându-se lângă ea și strecurându-i o mână sub fusta scurtă. Amețită cum n-o văzusem niciodată până atunci, fata blondă s-a desprins de gura iubitului ei doar cât să mă priveas că-n ochi și să-mi spună pe românește: „Hai... nu fi prost...“ Stăteam pe un mic fotoliu de piele, lângă pat, cu paharul în mână - l-am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
adunați în jurul unei bănci. În bancă stăteau Petruța și una Iosub, și Petruța le făcea copiilor un oracol, adică le citea niște-ntre bări dintr-un caiet: dacă au vreun iubit, din ce clasă e, dacă e înalt sau scund, blond sau brunet, da că-nvață bine etc., și pentru fiecare răspuns trăgea câte-o liniuță în caiet. Apoi tăia liniuțele câte trei și ieșeau niște cifre: 323, 132, 231 etc. După ele îți spunea dacă cel la care te gândiseși
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
meie, de ce mă refer doar la scriitori bărbați, ce se-ntâm plă cu autorii gay etc. Recunoști imediat scriitorii care-au avut multe femei la viața lor: în paginile acestora personajele feminine sunt un soi de automate cu păr lung (și blond), cu sâni mari și funduri rotunde, care vin când le chemi și dispar după ce acțiunea - dă-i și trage-i! - a ajuns la un bun sfârșit. Erotismul nu e mai important la ei decât masa de prânz sau decât o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și fire de aur transcendental: crestele valurilor mării, formând o cale de foc de la soarele vuitor și până la țărm, cele șapte litere care formează cuvântul SAMSUNG pe mobilul veci nei mele de plajă și, nu în ultimul rând, părul ei blond și greu, răsucindu-i-se pe umeri în cârcei savanți, cruzi și melodioși ca în studiile de coafuri ale lui Leonardo. Dar pentru descrierea acestui păr, pe care sculptorii din vechime n-ar reuși să-l scoată din daltă, oricât
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]