12,871 matches
-
Numai dacă nu te mai întorci nicicând Acolo unde ai fost fericit. Și atunci, dacă nu te mai duci acolo, Timpul, smerit și evlavios Ca preotul de la Mănăstirea Tanacu, Îți înfige cuțitul În osul de lut Îți înșurubează ace de brad în adânc, Doar ca să dispari. Și să rămână Povestea aia. Știi, dacă am desface corpul uman în elementele chimice din care e alcătuit, am valora 23,5 dolari. Adică, nimic. Dar asta nu înseamnă că suntem zero. N-o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
var din ochii Loredanei. El vroia liniște. El vroia Teatru. Și Tina nu e, fata nu e acolo, lângă el. Deschide computerul, poate un mesaj de la ea, nu intrase de mult pe Internet, căci Teatrul... Daaa, e mesaj. Citește atent. Brazii albi... corpul uman... 23,5 dolari... n-ai să mă mai vezi niciodată... M-a înnebunit cu metaforele ei! E nervos. Maestrul ar vrea să mai citească o dată, dar nu poate. Ceva s-a blocat pe creier. Plângeți-l pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-i crească puțin. Din singurătate și din simpatie cu doamna Popa, Mariana aproape că era însărcinată. Dar toată această abnegație ascundea un echilibru interior firav. Uneori stătea ore în șir privind portretul lui Mișu. Era un ideal la fel de îndepărtat ca Brad Pitt. Alteori se simțea mândră în anonimatul ei pustnic. Dacă ar fi vrut musai, ar fi fost acum cu el acolo. Se uita cu superioritate disimulată la oamenii din bar: ea era soția (cu acte!) a Halterofilului din Vitan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
este ciudată, stranie, nici nu te bucuri bine și tristețea umple sufletele nemângâiate ale oamenilor. Stau în camera de hotel, copiii strâng lucrurile, Anca îi ajută, parcă nimic din ceea ce a fost până exact acum o oră nu mai este. Bradul care împodobea camera este strâns și aruncat într-un colț, doar Hrușcă îi dă mai departe, cu glasul lui trist de om care știe că astăzi s-a născut Hristos pentru ca mâine să moară pentru a ne învrednici cu singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
acum, la sfârșit de an, ce-ar fi dacă noi, actorii, am cânta împreună cu oamenii, așa cum facem acasă când stăm cu toții la un pahar de vin, îl ascultăm pe Hrușcă, întristându-ne duios, și îi privim pe țânci cum împodobesc bradul? Zis și făcut, tragem vreo 5.000 de fluturași, îi împărțim pe stradă locuitorilor cartierului Militari, cumpărăm doi brazi frumoși, instalăm stația în amfiteatru și așteptăm să vină lumea. Și lumea vine. O sută, două, trei, vin cu copiii, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
stăm cu toții la un pahar de vin, îl ascultăm pe Hrușcă, întristându-ne duios, și îi privim pe țânci cum împodobesc bradul? Zis și făcut, tragem vreo 5.000 de fluturași, îi împărțim pe stradă locuitorilor cartierului Militari, cumpărăm doi brazi frumoși, instalăm stația în amfiteatru și așteptăm să vină lumea. Și lumea vine. O sută, două, trei, vin cu copiii, trei, patru, o mie și ceva, iau loc cu toții în amfiteatru. Fiecare copil a venit cu globurile lui și fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
așteptăm să vină lumea. Și lumea vine. O sută, două, trei, vin cu copiii, trei, patru, o mie și ceva, iau loc cu toții în amfiteatru. Fiecare copil a venit cu globurile lui și fiecare ține să-și așeze globul în brad, să știe că bradul poartă podoaba hărniciei și generozității sale. Părinții stau, beau câte un pahar de vin fiert și cântă. Hrușcă viersuiește cum știe el, cu o anume tristă bucurie, și oamenii șoptesc și ei, care mai cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Și lumea vine. O sută, două, trei, vin cu copiii, trei, patru, o mie și ceva, iau loc cu toții în amfiteatru. Fiecare copil a venit cu globurile lui și fiecare ține să-și așeze globul în brad, să știe că bradul poartă podoaba hărniciei și generozității sale. Părinții stau, beau câte un pahar de vin fiert și cântă. Hrușcă viersuiește cum știe el, cu o anume tristă bucurie, și oamenii șoptesc și ei, care mai cu glas, care mai fără, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
evident. Mici, grași, slabi, chiori, glumeți, înăcriți, de tot felul, vorbesc despre disperarea lor că lumea este rea și proastă. Neisprăviții ăștia le vorbesc așa oamenilor care tocmai s-au întors de la Masca, unde au privit cum împodobesc copiii lor brazii, au cântat cu lacrimi în ochi... la ușa de rai, la fete de crai, luna-n-crug le-o stat, frumos o plecat. De unde le-aduceți, înapoi le duceți, de la Sfântul Soare, cu mare rugare... Afară, chiar acolo, lumea începea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
neliniștea din sac. Sophie poartă o rochie sport de lână, lucrată la casa de modă Adlmüller. Pardesiul Annei e lucrat la mașina de cusut a mamei, chestie care se observă imediat. Sophie aleargă cu pas elastic peste rădăcini, conuri de brad, crenguțe și jir. Ea este cea care trebuie să înece pisica într‑un pârâu din Pădurea vieneză, pe care încă nu l‑au găsit. Ea e singura care mai trebuie să dea proba de curaj, fără de care nu poate aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
profesoara lui de germană. Totuși compunerile lui sunt ieșite din comun și reprezintă adesea o gravă insultă la adresa convențiilor. În afară de sora lui, numai Sophie le mai înțelege, în rest nimeni. Rainer lovește de mai multe ori, cu sălbăticie, într‑un brad argintiu, fiindcă nu găsește un anumit cuvânt, care nu vrea sub nici un chip să‑i vină în minte, dar când lovește a cincea oară bradul nevinovat, acesta îi apare brusc: „moarte“ e, firește, cuvântul căutat, care‑l învăluie pe Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai înțelege, în rest nimeni. Rainer lovește de mai multe ori, cu sălbăticie, într‑un brad argintiu, fiindcă nu găsește un anumit cuvânt, care nu vrea sub nici un chip să‑i vină în minte, dar când lovește a cincea oară bradul nevinovat, acesta îi apare brusc: „moarte“ e, firește, cuvântul căutat, care‑l învăluie pe Rainer într‑o atmosferă sumbră. Gândul morții revine obsesiv, iar atunci Rainer își compune o grimasă adecvată. În franceză, moartea e o femeie și apare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
multă minte nu dă dovadă nici Rainer când încearcă să‑și bage capul nespălat între picioarele Sophiei. Nu reușește însă, un pas lateral rapid al fetei care stă deja de ceva vreme în picioare îl dă cu capul de trunchiul bradului nevinovat; a fost și o oarecare intenție la mijloc, de aceea se aude o bufnitură mai puternică decât ar fi fost necesar. Te iubesc, Sophie, vreau să spun că totul îmi este indiferent, o dată pentru totdeauna, în afară de tine. Numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aflat la oarece distanță de granița cu Cehoslovacia, dar unde se simte deja aerul aspru al comunismului din vecini. De fapt, aerul devine mai aspru pentru că suntem mai la nord. Aici n‑a venit încă primăvara. Miroase a ace de brad ca spray‑ul din comerț, casele devin mai sărăcăcioase, economia suferă tot felul de lipsuri, așa cum se cuvine într‑o zonă defavorizată economic. Se aud glasuri de păsări care te avertizează să nu faci vreun accident, iar la orizont apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
silesc să n-adorm ... Venită de nicăieri, M-alintă mama cu silabe de mângâieri ... De unde vin și unde-am ajuns - Am oboist să-mi dau un răspuns ... Mi-aduc aminte ca-n treacăt C-am fost botezat în miroznă de brad, În răcoare de plop și susur de mesteacăn ... Din dealul Cărții cu sfinti îmi pare că văd O lume de tihnă și una de prăpăd; C-a venit tata acasă cu bani și cu griji S-a pomenit de datorii
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
care, în esență, exprimă existența femeii, posibilitatea ei de a-și așterne gândurile, nu pe hârtie, ca un scriitor, ci pe o țesătură. Simbolurile vin din mediul înconjurător. Vorbim de cerb, pentru că femeia se întâlnea des cu acest animal, de brad, care este arborele vieții, de țărancă, ea simbolizând viața pe pământ sau de cruce. Să știți că nu există covor în Maramureș care să nu aibă ca punct de pornire în țesătură crucea. Mai apar ca motive soarele, pe care
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
care pășești din șosea spre Mănăstirea Săpânța Peri, din Episcopia Maramureșului și Sătmarului, pe malul stâng al Tisei, care îngână în piatră o doină, ca o străveche litanie. De cealaltă parte a drumului, o altă verticală, cea a cetinii de brad, îți curățește respirația, pregătindu-te într-un fel să preguști din viață altfel: cu sentimentul nemuririi. Căci această trăire pune stăpânire pe suflet de cum ajungi la Săpânța. Aici, simți trecutul și viitorul, metamorfozate în sentimentul ancestral al dăinuirii veșnice, viu
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
ne sunt stăpâni Noi trăim în sărăcie Nici Vladimiri, nici Jieni Nu mai bubuie din flinte Cete de ipochimeni Ne conduc, dar nu au minte Peste câmpuri în neștire Vezi căsoaie de nomazi Construiesc, ce nesimțire, Și-n pădurile de brazi. Plai oltean din vremi trecute Cu recolte și păduri Ai ajuns pe neștiute Să fi i răvășit de furi. DESTIN DE TOAMNĂ Privesc jocul de culori al toamnei pustii De speranțe și vise Printre arbori rătăcesc fantome stranii La tăcere
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
desăvârșirii unei relații duhovnicești, bazată pe încredere, deschidere și dragoste reciprocă, ziditoare și mult folositoare!... În acest fel stând lucrurile, apreciat fiind în mod deosebit de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, Părintele Gavriil Stoica a fost toată viața drept ca bradul (și la propriu și la figurat), cu o voce baritonală, tunătoare, intrasingent dar totuși cald și cât se poate de uman în toate deciziile pe care le lua, mai cu seamă în problemele bisericești, spirituale și duhovnicești. Era cu o
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
devenit. E iarăși învățătoare, o învățătoare frumoasă, cum sunt de frumoase învățătoarele...! Dar și o mamă frumoasă cum sunt de frumoase toate mamele. E tânără, nici n-ar părea deosebită de fete pe coridorul unui liceu, numai că are un brad de fiu care-i iscălește numele vârstei pe statut și ivește mirarea. Îl cheamă Serafim. Iar ca mirarea aceasta să mai și sporească, de curând, un nou candidat a bătut la ușile umanității, Filioara argumentând în ce chip poate iubirea
FILIOARA ROBAN. FRUMOASELE MAME, FRUMOASELE ÎNVĂŢĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364448_a_365777]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TIMPUL TRECE MONOTON ... Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 239 din 27 august 2011 Toate Articolele Autorului Luna orfană de luciul apei e pierdută acele bradului măsoară trecerea în drumu-i rebel raza mă atinge. Puține lucruri sunt mai gri ca distanța dintre două umbre de murmur și literă, cuvinte fragede trec peste umăr în peniță zâmbetul crește mai înalt. Adun în călimară ruine, plopi desfrunziți de
TIMPUL TRECE MONOTON ... de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364456_a_365785]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Credeam în primăveri neprihănite În roua clară a luminii plânse Și-n turmele gonind pe munte nestrunite Credeam zăpezilor de vifor în troiene strânse. Tăceam în zborul lin peste coloane de bazalt Cântam izvoarelor sub brazii nemișcați Și recitam poeme cu arome vechi de psalt Pe-a timpului cărare ne simțeam legați Și străbăteam pădurea sub ramurile grele Sub cerul alb de stele umeri de stejar Eram corăbieri cu frunze miile de vele Și navigam spre
SURÂSUL DIAMANTIN AL FLORILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364513_a_365842]
-
un tărâm al realizărilor cele mai favorabile în planul material și un suport benefic de menținere spirituală în specificul curat românesc. „Doamne, greu mă-ncearcă un dor”, „Așa-s maică de străină”, „Satul meu, oamenii mei”, „Leagănă-te vârf de brad”, etc., sunt cântece foarte emoționale, doveditoare în acest sens! Autoare de cărți, artista exemplifică modelul interpretului erudit, ce studiază, își dezvoltă știința în domeniul amplu folcloric este atrasă de carte și trudește la făptuirea ei. La împlinirea a treizeci și cinci de
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
a contribuit la amenajarea grădinii publice și a parcului comunal "Podișor", a plantat cu elevii pomi roditori și copaci (tei, sălcii, arțari, duzi) pe marginea digului Râușorului, în curtea Primăriei și a bisericilor, pe Braniște și pe Valea Cheii cu brazi și pini. Pasiunea sa pentru fitotehnia, pomicultura și zootehnia montană era atât de mare încât s-a dus, pe cheltuială proprie, să urmeze cursuri de perfecționare la Chișinău, specializându-se în creșterea oilor și a iepurilor de casă. Pentru a
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364476_a_365805]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IUBIRE DE ALB Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului iubire de alb Alb și verde-i la mine în iarnă Și brazii așteaptă cuminți și sfioși Se-aude iar larma vieții ce-ntoarnă Copiii pe deal alergând bucuroși Și-n albul acela eu sunt ca acasă Și iar simt aroma cu moșul Crăciun Că iată-s copilul cu cușma păroasă Ce bulgări aruncă
IUBIRE DE ALB de LEONID IACOB în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364543_a_365872]