16,849 matches
-
unde să se culce, o să se ducă, că n-are încotro. Vrea să mă manipuleze după voința lui, gândi Carmina, și, culmea are dreptul s-o facă. N-o să rămână nimic frumos pentru mine decât ficțiunea. Se întâlneau acum în bucătărie și dimineața. Nu-și vorbeau, mama ofta, tatăl scotea zgomote din gâtlej, încerca să-și degajeze faringele de flora depusă peste noapte. Carmina pleca prima cu pachețelul în plasă. Avea mult de mers. După ce ieșea din oraș intra în lanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
instalată comod, cu fundul ei durduliu adâncit în iarba de mare, mereu descălțată la piciorul stâng, cu mâinile împreunate sub piept, foarte atentă la replicile lui Alexe, gata să îngâne, împreună cu Nina, frazele tip, insinuări incriminatorii, minimalizări. Chiar și la bucătărie Marga o urma adesea pe Nina, devenise un ajutor de nădejde, de multe ori era rugată să le prepare un ceai, o cafea și ea se executa vioaie și veselă, parcă mulțumită că poate fi de folos. Știa și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adevărat vacarm în timp ce urmăresc un serial la televizor. Soția lui, o femeie ciolănoasă, cu pomeții prea mari și omoplații puțin curbați, ascunzând ca într-un căuș sânii și așa minusculi, cu bazinul și el prea lat, muncea pe undeva prin bucătărie, prin baie, mereu avea câte ceva de făcut, draga de ea. O femeie organizată, meticuloasă, o excelentă gospodină și aceste calități reușesc să compenseze lipsa de feminitate. Totul este bun pentru Marcu atâta timp cât ea nu deschide gura, are o voce ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Se auzi strigat la masă și inginerul se sculă în picioare după ce, reflex, degetul său apăsă pe butonul veiozei. Și, dintr-odată, toată acea larmă de întrebări de sub cupola de lumină încetă, traversă odaia spațioasă, cu multe plante, pătrunse în bucătărie, se așeză pe scaunul din capătul mesei, în fața farfuriei de ciorbă. Atunci observă că fetița cea mică are o ușoară deviere a irisului la ochiul drept. O privi pe nevastă-sa, mesteca liniștită. Draga de ea, își zise, iar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și se strânse în ea ca ariciul, parcă voind să se ferească din calea loviturii ce-o pregătea profesorul. TREBUIE SĂ MAI CITIȚI, MĂ, ASTA E TOT! Ridică din umeri și o privi direct, nimicitor, ca pe un gândac de bucătărie. E o oarecare diferență între noi, mă, tu susții orbește o cauză dinainte pierdută, fără să ai măcar argumentele necesare, nici cunoștințe mai de Doamne ajută, pe când eu am toate atuurile de partea mea. Oricând îți pot dovedi, negru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stâlpul rotund și porni către una dintre mese, tocmai eliberată, se opri, cercetă cu privire expertă farfuriile și, așezându-și poșeta pe suportul care era dedesubt începu să mănânce cu multă delicatețe, cu degetul mic ridicat în sus. Fetele de la bucătărie priveau cu îngăduință scena și când, la plecare, Carmina se opri în dreptul bătrânei și îi oferi savarina, auzi pe una dintre tinere adresându-se colegului ei: Iar s-a căpătat cu ceva, doamna spală blide. Bătrâna primi savarina fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
transformat în cenușă, i s-ar fi așternut, praf, pe picioare, pe poalele rochiei, pe podea. Iartă-mă o clipă, se auzi vocea gazdei, care ieși din cameră împreună cu pisica și traversă din nou holul, către o altă încăpere, probabil bucătăria. Îmi va oferi o cafea, presupuse Carmina și fără să fie încordată, se lăsă la voia întâmplării. Sidonia Trofin era o femeie cu pretenții de mare intelectuală. Avea o părere extrem de bună despre propria sa persoană. De aceea, față de semenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Numai de-ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu, abia mișcând buzele. Când am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decât o poză. EA traversând miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mâna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze. Ridică brațele în sus, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după deget și nu încerci să păcălești pe nimeni. Adevărul e cea mai bună minciună. La ce mi-ar folosi dacă aș spune că toate sunt roz? Când eu știu bine că realitatea e alta? Lipită de tocul ușii de la bucătărie, slabă, aproape o umbră, Sidonia urmărea interesată discuția celor doi tineri și mintea îi forfotea de planuri abia schițate. Vara aceea fusese pentru ea un adevărat calvar, cu restanțele lui Ovidiu, cu plictisul lui afișat ca un semn de bravadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi spuse și ridică două degete în sus. Ca idee, deocamdată, preciză și-și lăsă mâna să cadă lângă el, pe canapea, ca frântă din încheietură după atâta efort. Vorbele lui păreau a ascunde o amenințare difuză. Față de semi-obscurul holului, bucătăria în care-i invită Fana era de o luminozitate frapantă, ca o explozie. O masă lungă, enormă cu câte un scaun cu spetează înaltă la capete, o banchetă ovală, plușată, foarte comodă, ferestre mari sub care se aflau un aragaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de soție, ori ba? îl întrebă enervată când urcau scările către locuința lor. Cred că da, îi răspunse cu voce înceată, în timp ce-și căuta în buzunarul sacoului cheia. Pe urmă săltă din umeri și, traversând holul, pătrunse în bucătărie, îl auzi cum deschide frigiderul și cum își toarnă din sticlă o cană cu vin alb. Bea, se gândi Sidonia și își descheie bareta la pantofi, bea singur, ca tată-său. Apoi își aminti că mâncaseră la Carmina o varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
glumeț al spuselor lui să se înțeleagă că, totuși se mai putea discuta. Băieților, firește, nu le scăpă una ca asta: Cum să nu, domnul... A urmat o tatonare reciprocă în care vreme ițele se urzeau. Așezați la masă, în bucătărie, s-a servit mai întâi votcă în niște pahare zdravene... Pentru dumnealui, șeful, da, desigur... un păhărel, nu mai mult, hai, două, eu cu inima, ce-i glumă, cum să nu înțelegem? Pe aragaz sfârâia un cocoșel, jumulit în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
realizare a zilei trecute; Am ajuns acasă pe la unu și ceva, Monica era și ea acasă, mă aștepta cu brânza și mămăliguța caldă pe masă, bine c-ai venit, mi-a zis și mi-a făcut semn să intru în bucătărie. Lasă brânza, lasă mămăliga, i-am zis și hai la aprozar că s-a băgat varză. Mi-am schimbat repede pardesiul, am trecut pe la un vecin să luăm căruciorul și ne-am dus la varză. Am cumpărat doi saci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
camere, se măritase, apartamentul rămăsese de mai bine de doi ani la dispoziția Carminei. Era suficient să aducă unele îmbunătățiri, să pună uși de stejar, ferestre cu tocuri făcute ca lumea, să văruiască, să rașcheteze parchetul, sa faianțeze baia și bucătăria, cheltuieli pe care le luă cu mărinimie asupra ei și în timp ce se ocupa de șantierul din casa Carminei, tinerii n-aveau decât să-și petreacă timpul după bunul lor plac în definitiv mai era atât de puțin timp de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asupra ei și în timp ce se ocupa de șantierul din casa Carminei, tinerii n-aveau decât să-și petreacă timpul după bunul lor plac în definitiv mai era atât de puțin timp de pierdut! Sidonia revenea acasă târziu, se oprea în bucătărie, se așeza pe un scaun rotund, cu pernă, își descheia bareta la pantof și-și privea talpa micuță, subțire ca de copil, o mișca într-o parte sau alta parcă voind s-o dezmorțească. E așa de deprimant, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
altora, îi era ușor să lege fir cu fir, amănunte neesențiale și să formeze un întreg perfect logic, să descopere apoi partea secretă a existenței cuiva, surprinzând prin acuitate și precizie pe cei învinși. Seara se întâlnea de obicei în bucătărie cu Ovidiu și Carmina, fata părea epuizată după acel turnir de vizite pe care Ovidiu îl găsea necesar, pe chipul ei stăruia mai mereu umbra unei ezitări, a unei amărăciuni, pentru o fracțiune de secundă Sidonia se temea ca fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unul de celălalt, mereu se ciocneau prin apartament, și se respingeau fără să scoată o vorbă, fugeau unul de altul dar, ca un făcut, se întâlneau în cele mai neașteptate colțuri, în balcon, la frigider, în baie, în hol, la bucătărie. Sidonia bâzâia cu aspiratorul, îți suflecase mânecile și-și atârnase un șorț de bucătărie. Era foarte înciudată că femeia care venea de obicei s-o ajute la treabă, acum nu mai apărea, acum când avea mai multă nevoie de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o vorbă, fugeau unul de altul dar, ca un făcut, se întâlneau în cele mai neașteptate colțuri, în balcon, la frigider, în baie, în hol, la bucătărie. Sidonia bâzâia cu aspiratorul, îți suflecase mânecile și-și atârnase un șorț de bucătărie. Era foarte înciudată că femeia care venea de obicei s-o ajute la treabă, acum nu mai apărea, acum când avea mai multă nevoie de ea dispăruse de parcă o înghițise pământul. Se uita cu amar la ușile jăgărite, dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai apărea, acum când avea mai multă nevoie de ea dispăruse de parcă o înghițise pământul. Se uita cu amar la ușile jăgărite, dacă tot nu venea și nu venea, trebuia să se apuce să le frece, plus faianța la bucătărie și la baie, lenjeria trebuia și ea schimbată și tot mereu observa câte un colț unde se aciuase mizeria, privea acum în jur cu ochi de muiere curioasă și bârfitoare, o să aibă atâția oaspeți cu ocazia căsătoriei lui Ovidiu, oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sunt plesnite, ce, n-am minte? Deschise ușa de la intrare și ciuli urechile, poate, poate o auzi pașii femeii de serviciu, pași care ar fi salvat-o. Nu se auzea nici un pas. În spate îl simți pe Ovidiu, trecea către bucătărie, poate după un pahar de vin alb, Blegălăul, zise ea cu ciudă, logodnicul fericit și intră în baie ca să nu-l mai vadă când o fi să treacă înapoi spre camera lui. Femeia de serviciu veni abia către seară, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să n-o supere și să nu mai calce în casă la ea, doar așa un pic, cât să nu plesnească ca un burduf prea umplut Între timp sosise acasă și Trofin, se salutară în hol mai mult mormăind. În bucătărie, cu poalele suflecate, cu genunchii pe jos femeia freca gresia, muncă, nu glumă și Sidonia ușurată de povara treburilor casnice ce nu se mai sfârșeau, să foia de acolo, acolo, fără rost. Miroase a transpirație ca un talan bătrân, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
facă săptămâni la rând era de-a dreptul imposibil dar măcar așa,la suprafață, să fure ochiul, tot trebuia insistat. Percepea absența Carminei ca pe ceva neplăcut, tânjea cum tânjise cândva după Fana, ea mai făcea ordine prin casă, la bucătărie mai ales, dar se învățase și fără ea, o îndepărtase, o uitase... Prezența Carminei era încă vie, punct nevralgic, o persoană așa de ușor de manevrat, o adevărată plăcere s-o știi la îndemână. Și apoi simțea că-i este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de bărbierit, oglinda era și ea murdară, pătată, înnegrită pe alocuri. Zâmbi și luă buretele, hai să curăț și oglinda și etajera și chiuveta și pe urmă, gata, nu mă mai uit nicăieri cu ochi de mahalagioaică, dacă perdeaua de la bucătărie e înnecată în fum, fie, eu rămân tot doamna avocat Sidonia Trofin, indiferent cât ar țâțâi prietenele mele și ar clătina din cap a jale. În ziua următoare însă, Sidonia se afla deja la saturație. Totul se repeta identic, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
superbul ei soț, "marele blond", "nordicul" adolescenței sale la căsătoria lui Ovidiu, acolo urmau să fie împreună, nu aveau de ales... El își va îmbrăca costumul gri-bleu în ton cu ochii, oh, oh, oh! Ovidiu tocmai traversa leneș holul către bucătărie. Presiunile sâcâitoare din stomac îl făceau să iasă din cameră și să caute ceva de-ale gurii. Du-te după ea, îi porunci Sidonia, ia mașina și du-te. Trebuie să mergeți la Fana s-o anunțați, să mergeți împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și alta, ca o pendulă a nerăbdării lui. Într-o transmisiune de-o clipă a fluidului unei stări, mama s-a lăsat copleșită de un val de emoție, a dat în lacrimi, și-a șters ochii cu poalele șorțului de bucătărie și, evident, nu erau lacrimi de fericire. Ce-ți veni? I-a reproșat tatăl. Tu plângi? Acum? Părinții i-au condus până la poartă în tăcere, tropăiau pe aleea cimentată, în grădină, tatăl dăduse foc unui maldăr de frunze, fumegau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]