31,862 matches
-
nu mai are ochi, din Judecată n-au rămas decât două trompete, dincolo, la iesle, e numai capul de măgar... Nu se mai vede arhanghelul Gavriil, doar o mână și jumătate de față, pe peretele celălalt s-a dus o bucată de scară, cu tot cu păcătoși, balaurul nu mai are coadă și picioare, seamănă c-o rădașcă turtită... Am stat și-am zugrăvit ieri literele, am suflat aureolele, am terminat aripile, le-am făcut conturul... azi nu mai sunt, s-au ciuciulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încerc să-l calmez, îi pun mâna pe umăr. Mai încet, mai pune-ți lacăt la gură... Se smucește. - Te-ai tâmpit și tu? Ce-o să fie? Mă scrie la catastif? Ia șabloanele pentru litere și le rupe. Toarnă peste bucăți ce era în găleată. - Ce fac eu aici? Nici nu cred... Mă prostituez, asta fac! Mă vând pe niște milioane, da’ nu-n bordel, ci-n biserică! Gata, mă duc să-i pictez căprioare cu troscotu-n bot, pe bunică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scapă în casă? Deschid ușa de la baie, aprind lumina, ceva trece pe lângă piciorul meu, se-oprește pe poliță. E-un șobolan gri deschis, numai coada de el, cu ochi mari, negri. Bat din palme, nu se clintește. Pe gresie, o bucată de săpun ros. A mâncat săpun? Fac mai mult zgomot, dar nu se mișcă, se uită la mine, stă ca veverița. - Știi ceva, coșcodanule? Hai să discutăm... mi-aprind o țigară. Ai ceva de văzut aici? Așa crezi, tu? Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
obiect care cădea În mare lîngă Continent străbătea cele șapte sute de mile care separau pămîntul de Arhipelagul Galápagos și tot acolo, În acea zonă abruptă și primejdioasă, Oberlus Își obținea „bogățiile”: lemn, butoiașe, nuci de cocos, saci, ba chiar și bucăți de chihlimbar, care erau apoi Îngrămădite În cea mai ascunsă și mai tainică dintre peșterile sale. Marea, veșnică furnizoare din care adeseori credea că s-a născut, căci de ea erau legate primele lui amintiri, Îi oferea pești, languste, raci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul și o tăia În bucăți. CÎnd, În cele din urmă, Îi retezase dintr-o singură lovitură capul și broasca se prăbușise la pămînt, avusese ocazia să constate, uimit, că Încă mai Încerca să-l muște și avea să facă asta aproape o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai și păstreze, pe deasupra, vie și proaspătă pînă la capătul unei călătorii extrem de lungi. O țestoasă adultă reușea să supraviețuiască la bord mai bine de un an fără mîncare sau apă, grație metabolismului său foarte lent, și se puteau tăia bucăți din ea, după nevoile bucătarului, fără să moară și să dea semne de durere. Uneori, cei mai cruzi muși se amuzau să-i smulgă creierul - care abia dacă atingea mărimea unui bob de mazăre -, lăsînd-o să bîntuie pe punte luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un sol buretos, precum și peste găinaț și coji sparte de ou, deci nu mai Încăpea nici o Îndoială că În locul acela Își făcuseră ciub, de-a lungul mai multor veacuri, milioane și milioane de păsări marine. Rămase pe gînduri o bună bucată de vreme, observînd totul cu o atenție obsesivă, iar cînd se hotărî să se Întoarcă pe culmea țărmului abrupt, ajunse la convingerea că, pentru prima oară În viața lui, norocul Îi surîsese și avea În sfîrșit parte de un element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
răsăriteană a insulei. CÎnd, În sfîrșit, se opriră În fața intrării Într-o peșteră mică, legă cu putere picioarele prizonierului său, transformîndu-l Într-un fel de balot incapabil să facă singur un gest, Îi astupă gura cu un căluș dintr-o bucată ruptă din propria-i cămașă și Îl obligă să se rostogolească pînă În fundul cavernei, unde rămase Întins cu fața În jos, ca o zdreanță tremurătoare. - Dacă Încerci să scapi, mă-ntorc și te fac bucăți, a fost tot ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu un căluș dintr-o bucată ruptă din propria-i cămașă și Îl obligă să se rostogolească pînă În fundul cavernei, unde rămase Întins cu fața În jos, ca o zdreanță tremurătoare. - Dacă Încerci să scapi, mă-ntorc și te fac bucăți, a fost tot ce i-a mai spus, Înainte de a camufla cu pietre și crengi intrarea În peșteră. CÎnd se simți mulțumit de treaba pe care o Încheiase, convins că nimeni nu avea să reușească vreodată să descopere ascunzătoarea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încastrat Într-un perete despărțitor, aflat Îndărătul unei hărți a Franței. Le porunci „sclavilor” săi să care sacii cu ceai, mătăsurile și ustensilele de pe vas Într-una din peșterile mari din vale, iar În zilele următoare Îi obligă să desfacă bucată cu bucată rămășițele navei distruse, aducînd pe uscat bucățile care i-ar fi putut fi de folos și Îngăduind mării să ducă restul În larg. O săptămînă mai tîrziu, nimeni nu și-ar fi putut imagina că În locul acela naufragiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un perete despărțitor, aflat Îndărătul unei hărți a Franței. Le porunci „sclavilor” săi să care sacii cu ceai, mătăsurile și ustensilele de pe vas Într-una din peșterile mari din vale, iar În zilele următoare Îi obligă să desfacă bucată cu bucată rămășițele navei distruse, aducînd pe uscat bucățile care i-ar fi putut fi de folos și Îngăduind mării să ducă restul În larg. O săptămînă mai tîrziu, nimeni nu și-ar fi putut imagina că În locul acela naufragiase Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a Franței. Le porunci „sclavilor” săi să care sacii cu ceai, mătăsurile și ustensilele de pe vas Într-una din peșterile mari din vale, iar În zilele următoare Îi obligă să desfacă bucată cu bucată rămășițele navei distruse, aducînd pe uscat bucățile care i-ar fi putut fi de folos și Îngăduind mării să ducă restul În larg. O săptămînă mai tîrziu, nimeni nu și-ar fi putut imagina că În locul acela naufragiase Într-o zi o frumoasă fregată și că singurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întindea, negrăit de liniștită, plumburie, ca o oglindă lustruită, lipsită de cea mai mică pată, pînă cînd se pierdea din vedere, În larg. - Nici nu mi-ar fi servit la ceva să știu să citesc, comentă Oberlus după o bună bucată de vreme. La nimic... Chiar dacă asta m-ar fi transformat În cel mai Înțelept om de pe lume, tot aș fi avut chipul ăsta și toți m-ar fi respins la fel - Îl privi drept În ochi. La ce-ți slujește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și a observa respingătoarea lui urîțenie, era firesc și logic să accepte că umanitatea se purtase cu el cu cruzimea cu care o făcuse. Oberlus rămăsese de asemenea tăcut, contemplînd marea, cufundat În propriile-i gînduri, și după o bună bucată de vreme Își aținti privirea asupra penei de cormoran care rămăsese pe piatră, lîngă grosolana călimară care nu era altceva decît o cutie veche de tablă, și comentă sec: - Învață-mă să scriu. - Ce-ați spus? se miră Lassa. - Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
continuare liniștit, ascuns aici pentru totdeauna. - Atunci Înseamnă că vă dați seama că ceea ce faceți este rău? - Rău, nu... Diferit, răspunse Oberlus. La urma urmei, prin ce se deosebește poziția mea de cea a oricărui rege? Nu Îi fac ei bucăți pe toți cei care se Împotrivesc? Nu Îi arde Inchiziția pe rug pe toți cei care nu-l văd pe Dumnezeu așa cum pretind ei că trebuie văzut? Nu e pe deplin acceptată sclavia negrilor pentru simplu fapt că pielea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
adevărată insulă pustie pînă În noaptea aceea. O lumină roșie, ireală, Îndepărtată și străină scălda totul, Înfricoșător incendiu ce se Întindea, pare-se, la linia orizontului, spre nord-est, și din al cărui centru se Înălțau enorme limbi de foc și bucăți incandescente de jeratic ce păreau să pîrlească stelele din Înălțimi. Pămîntul se cutremură Încă o dată sub picioarele lui și Înțelese, ascultînd o bubuitură Îndepărtată, asemănătoare cu zgomotul pe care-l scot o mie de vase de război care trag deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai cenușie decît orice altă nuanță de cenușiu, și Îl recunoscu pe metisul care Înainta pe plajă tîrÎndu-și picioarele, cu brațele atîrnîndu-i moi pe lîngă corp. Îl văzu intrînd pînă la piept În apă și rămînÎnd acolo o bună bucată de vreme, jinduind pesemne ca marea să-l facă să revină la o realitate la care nu se simțea cîtuși de puțin părtaș. Spre mijlocul dimineții, Înfrînt și strivit, Iguana Oberlus se ridică În picioare și se Întoarse cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau toți laolaltă se Împotriveau lui și tuturor lucrurilor lui, și că, dacă era nevoie ca Însuși centrul planetei să fie făcut bucăți numai pentru ca el să nu se poată bucura de o clipă de liniște, avea să fie făcut bucăți. „Dar n-o să mă azvîrliți voi pe mine de-aici, mormăi el, mușcîndu-și cu furie cuvintele. Nici marea, nici focul, nici cutremurele, vulcanii sau cataclismul nu-mi vor veni de hac, pentru că eu sînt Oberlus, Iguana, și voi domni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
joși care ascundeau stelele, una din nopți În care nu se vedea nimic - nici măcar cei mai Înalți cactuși - la șase metri distanță, dar În care apărură, În sfîrșit, la distanță, luminile care semnalau prezența unui vapor. Le studie o bună bucată de vreme cu ajutorul lunetei celei grele, Încercînd să-și facă o idee despre vasul căruia Îi aparțineau, și puse apoi În practică explicațiile căpitanului spaniol, aprinzînd două felinare rudimentare pe care le agăță la capetele unei nuiele lungi. Se plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu izbucni Într-un plîns nereținut, fiindcă plînsese prea mult În viața ei pentru propriile-i greșeli ca să o mai facă și acum, cînd se socotea nevinovată pentru această nouă nefericire. Se curăță cum putu, oprindu-și hemoragia cu o bucată de cearșaf deja murdar de sînge uscat, și căută apă ca să se spele. Lanțul, legat de picior cu niște cătușe prinse la capăt cu un șurub, Îi Îngăduia o mare libertate pentru a se deplasa prin peșteră, cu excepția punctului celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
excepție că acum, În centrul ei și atîrnînd de ceea ce fusese arborele mic de pe Río Branco, pilotul lui, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, rămase luni Întregi expus În soare și În vînt, pînă cînd hoitul lui se desprinse În bucăți. Iguana Oberlus se Întoarse pe stînca lui, să citească și să supravegheze, În timp ce supușii Își părăseau Închisoarea și Își reluau munca, aruncînd din cînd În cînd cîte o privire furișă către catargul de care atîrna ceea ce părea să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-ți dai seama ce gîndea. El o observa nemișcat și În cele din urmă i-a arătat două cufere din fundul peșterii, la care ea nu avusese niciodată acces. - Acolo sînt hainele tale, Îi spuse. Lăsă să treacă o bună bucată de vreme pînă se hotărî să se Îndrepte, foarte Încet, spre cufere, să-l deschidă pe cel mai mare dintre ele și să contemple rochia pe care o purta În seara În care trăsese la mal și pe care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se prăbuși, pierzîndu-se cu firea, ca și cum ar fi fost vorba numai despre niște penisuri sfidătoare ce intrau În ea, recte și agresive, pentru a se retrage În scurt timp, căzute și moi, fără viață și fără forță, preschimbate În simple bucăți de carne leșinată. — SÎnt gravidă. O privi cu mirare. — Ești sigură? — Foarte. — Și e copilul meu? — Al cui altcuiva? Tonul ei era sarcastic. SÎnt aici de luni de zile și te culci cu mine neîncetat... Cum crezi că se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
importanță, care nu Îl afecta cîtuși de puțin. Am să mă-ntorc la mare, care nu m-a trădat niciodată, și dacă și acolo voi fi hărțuit, tot Îmi mai rămîne șansa de a mă duce la fund cu o bucată de lanț În jurul gîtului - tonul vocii lui se schimbă, devenind mai aspru, atunci cînd adăugă: Pentru că jur că nimeni, niciodată, nu va mai pune mîna pe mine... Niciodată! Cu pasta groasă și urît mirositoare din găleată gudronă ambarcațiunea, strecurînd-o Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și nu-ți vine să crezi, acolo, În față, spre răsărit, fie că vrei sau nu, se află continentul, și chiar dacă ar trebui să vîslesc singur, tot am de gînd să ajung acolo. Spintecase burta altui pește și, luînd o bucată mare de carne albă, tare și palpitîndă, o băgă În gură și Începu să mestece cu concentrarea și interesul celui care nutrește absoluta convingere că Împlinește un ritual de care depinde Însăși viața lui. Baleniera, Între timp, devia foarte Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]