3,117 matches
-
ciorapii muncitoarelor de la Holdingul de curci. În urma lor, a ei și a tovarășei directoare Maria, care o urma ca un cățel credincios, fetele au tras o cântare pe cinste: „Trenule, mașină mică, unde-l duci pe Ionică“, „Cine-a pus cârciuma-n drum, ăla n-a fost om nebun“, „Trandafir de la Moldova“, iar țuiculița lui nea Petrică portarul le-a încins pe muncitoare într-o horă strașnică. Nea Ilie a dansat-o pe Tanța și le-a zis bancuri, iar Rodicuța
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
într-un război orb la Portartur așa că mai multe sute de mii de tineri nevinovați a pierit în modul cel mai îngrozitor, mutilați de torpiloare și bombe și șrapnele. În comuna noastră s-a zidit în anul acesta edificiile de cârciumă pe curtea lui Necule Donu Oana, de zid cu spese de 3700 de florini, adică 7400 de Kor. cu mari greutăți din partea conducătorilor comunei, sub primariul Nicolae M. Banciu comunei și Damaschin Poparad notar comunal cercual. Streza C. Trandafir 1904
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fosta pădure, ulterior pășunat în Fruntea Malului, cumpărată, pentru care există decizia de întabulare în C.F. Nr 671/1936, - teren pentru local școală primară C.F. 43 top 41 cumpărat de comună încă din 1870, - terenul pe care s-a aflat Cârciuma Comunală în Luncă, pe care în prezent se află Localul Școlii Generale. Proprietate a comunei dinainte de 1870. - Moara Comunală și Joagărul construite în 1878 cumpărate dela groful Teleky în 1901, Decizia de întabulare 4487/1904. Satul Sreza deține în proprietate
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
killer-ul, cu un obraz roșu, dar cu șapca verde pe cap. Așa că toată golăneala mea din timpul liceului a fost una de băiat cuminte, scăpat - cum se zice - de sub supravegherea părinților. Cînd era de băut, de exemplu, nu mergeam prin cîrciumi, ci ne strîngeam, cu toții, la unu’ care era singur acasă. Asta se întîmpla cel mai des în perioadele în care aveam atelierul. Atelierul era după-amiază, așa că diminețile erau ale noastre : părinții se aflau la serviciu, iar noi o por neam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la adierea vîntului. Cînd vorbea din nou, bunica o lua de unde rămăsese. Într-un fel, mai mult îl admira, pentru că ținea la prestigiul lui de învățător și era un om deosebit, ce mai ! Niciodată, da’ niciodată nu se ducea la cîrciumă, că spunea : „Ce ? Să mă duc eu să beau cu toți nespă lații și dup-aia să zică : ăă ! Domnu’ învățător e ca noi ?...“. Cum ar mai fi stat el în fața țăranilor ? Dacă voia să bea vreun păhărel (și bunica
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
autorului cărții referitoare la cât de mult greșește Statul român de astăzi când, în loc să le ofere cetățenilor săi locuri și posibilități de muncă, inclusiv lucrul pământului, le acordă tot felul de ajutoare sociale care se consumă pe băuturi alcoolice în cârciumile satelor dar și ale orașelor. În felul acesta se infirmă ceea ce spuneau clasicii: „Sfânta muncă e aceea, Ce răsplată-n ea-și găsește”... Lumina din bezna satului de odinioară Dumitru Dascălu a căzut din nou pradă gândurilor. Sunt gândurile singurătății
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și de la cine? - se întreabă întunecat de mâhnire Dumitru Dascălu. Să se îmbrace dezmățat, să vorbească și să se manifeste violent și necuviincios, după modelele oferite ostentativ și cu condamnabilă dărnicie de posturile de televiziune; Să stea în barurile și cârciumile care au inundat satele, deschise zi și noapte, cu ceștile de cafea, cu pachetele de țigări și cu paharele de tărie, umplute mereu, ascultând manele și discutând în termeni pe care hârtia nu-i suportă; Să se distreze destrăbălat în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în tainele mirifice ale profesiei de învățător, ne atrăgea deseori atenția asupra faptului că învățătorul nu este un simplu funcționar, el este o personalitate cu înalte răspunderi sociale și morale, și nu-i este permis să se compromită sprijinind pereții cârciumilor sau rezemând gardurile sătenilor care au fete frumoase și sprințare. Timpul devastator Vârcolacii devorează Luna și lasă Pământul în întuneric; Rugina corodează metalele neprotejate și le face inutilizabile, condamnându-le la dezintegrare; Uitarea părăduiește nediscriminator zestrea cognitivă și afectivă tezaurizată
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Trăitorii de la sate au ajuns la concluzia că este mai avantajos pentru ei să stea degeaba pe banii Statului decât să muncească. În unele sate, beneficiarii de ajutoare sociale, pensii, alocații pentru copii le consumă în avans la bar, prăvălie, cârciumă, evidența aflându-se în caietele comercianților. Când acestea se distribuie, banii trec direct din tolba poștașului în sertarul omului de afaceri, sătenii ajungând acasă, pe două cărări, doar cu cuponul. Coborâții pe pământ își consumă timpul și cu cei trei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
din capul locului, privirea noastră nu se va opri decât aproape numai la lucrurile sau aspectele dispărute. Drumul de la gară până în centru nu oferă nimic deosebit; el e făcut dintr-o uliță mărginașă, cu case mici, cu curți mari, cu cârciume scunde, cu depozite de lemne și cherestegii. Loc viran acolo unde se înalță azi clădirea vămii; curți și grădini acolo unde se ridică multe dintre actualele clădiri. Singură în așezarea aceasta așa de orientală, casa Negruzzi (unde până acum câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Iașului: Case la vie, pe dealul Manta-Roșie. (Foto-Regal) Pag. 185. "Le dîner Flaubert", reprodus după desenul lui Myrbach, din volumul "Trente ans de Paris". De la stânga la dreapta, cele patru figuri reprezintă pe: Daudet, Flaubert, Zola și Turghenef. Pag. 187. Cârciuma "La Trei Sarmale", vechi popas, pe drumul Socolei, înspre Repedea. (Foto-Regal) În pinacoteca Academiei de pictură există o pânză a pictorului ieșean Bardasarie, înfățișând, într-o atmosferă animată și plină de pitoresc, aspectul vechi al acestui local cu faimă. Pag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
rândul lor, erau din familii de dascăli. Își vedeau meseria ca pe ceva care dădea prestanță și care implica responsabilitate. Responsabilitatea aceasta mergea până la amănunte pe care astăzi leam înțelege mai greu. De pildă, bunicul nu se ducea niciodată la cârciumă, pentru că i sar fi pă rut neconform cu statutul lui de învățător și pentru că nu voia să dea un prost exemplu în sat. Apoi a început războiul și a ținut cu tot dinadinsul să se înroleze (deși ar fi putut
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
toate dau năvală după ea. De cele mai multe ori, după cum spune și vorba din popor, se duc „de râpă“ sau în zone mlăștinoase și pestilente. Descoperă ProTV deliciile știrilor de la ora cinci, cu babe violate, amante hăcuite și bețivi înjunghiați la cârciuma satului? Se iau toate după ea. Prinde mare drag aceeași televiziune de maneliști? Personajele cu ghiul, lanțuri de aur și cu unghia degetului mic lăsată, șic, să crească inva dează mai toate micile ecrane. Promovează postul lui Adrian Sârbu un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Marinescu. Aș vrea să repete, să aud și eu cum poate fi pornit separatorul. Vorbele mele au produs rumoare, ca un vînt prin crengile unui pom. Ai să ne spui dumneata, intervine prompt directorul general, că de-aceea am răscolit cîrciumile orașului, să te aducem aici, nicidecum din plăcerea de-a te vedea. Vocea directorului general mă lovește ca o pereche de palme date peste ochi. Aproape că nu-mi vine să cred: că țipă la subalterni, e știut, dar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
p. 228)"/>. Dar „in-diferența etnică” este greu de conceput În comunitățile rurale sau este percepută ca o excepție. Într-o snoavă românească, „un țigan se duce pentru prima oară la un bărbier să Își radă barba ; apoi se duce la cârciumă ca să se facă văzut, dar nimeni nu-i dă atenție. Atunci, ușurat, exclamă : «Domnul fie lăudat ! Iată-mă că-s om acum !»” <endnote id="(108, p. 226)"/>. Abia in- diferența „majo- ritarilor” față de „minoritar” - faptul că „nimeni nu-i dă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
precum orândarul evreu și arendașul grec, din Lipitorile satului. În aceeași epocă (prin 1876), evreii habotnici erau prezentați caricatural chiar și pe scena teatrului evreiesc, care se năștea În acei ani, sub conducerea lui Avram Goldfaden, la Iași, În grădina cârciumii „La pomul verde” <endnote id="(201)"/>. Într-o recenzie din 1876, publicată În Curierul de Iași și semnată chiar de Mihai Eminescu - cea mai veche atestare a unui teatru evreiesc din lume -, poetul Îl laudă pe „actorul ce jucă pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de-al doilea : „Într-o duhoare ce amețește, se Îngrămădesc case evreiești strâmbe, care sunt lustruite de murdărie”, „case murdare, În care se oploșește jidovime”, „evreimea stă la iveală Înaintea tărăbilor joase, spurcate”, „această păcătoasă calicime leneșă, care spurcă țara”, „cârciumi murdare” pline de „multe lighioane”, „spurcate hanuri evreiești” și „scârboase cafenele”, În care specifice sunt „caftanele murdare, Îngrămădeala, harhătul germano-semitic, duhoarea și necurățenia, urâciunea răpareță”, „o putoare ieșind din dărâmături, ca niște peșteri de fiare”, „o nespusă murdărie de latrină
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
u.)"/>. Un ton sarcastic adoptă și Willy Pragher, la Începutul anilor ’40 : el se Întreabă malițios dacă „Strada Parfumului” din București se numește astfel „numai pentru că se află Într-un cartier evreiesc” <endnote id=" (574)"/>. Nu numai casele, dughenele și cârciumile evreilor erau descrise astfel, ci și școlile lor. În 1901, de exemplu, un funcționar din Dorohoi (nordul Moldovei) se plângea autorităților că „havrele [= școlile] jidovești sunt murdare”, fiind „adevărate focare de boli” <endnote id="(488, p. 104)"/>. La rândul său
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
exteriori ai caselor. Căsuțele, care au fost cufundate În noroiul iernii, se ridică din starea lor mizerabilă, stau drepte și strălucesc...” <endnote id="(813, pp. 44 și 92)"/>. În casele evreiești, curățenie generală se făcea și săptămânal, Înainte de sabat. În cârciuma sătească a lui Avrum (Liviu Rebreanu, Ion, 1920), „slujnica freca cu nisip [mesele și băncile] și le spăla În fiecare vineri de se făceau albe ca varul” <endnote id="(737, p. 35)"/>. La fel era tratat vineri după- amiaza un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreii sefarzi din toată Europa. Cu unele rezerve, am putea considera acest indicator drept un posibil simptom că relațiile dintre evrei și populația-gazdă erau ceva mai relaxate În spațiul românesc. Câteodată, spațiul În care se consumă relația erotică interetnică este cârciuma (orânda), luată În arendă de regulă de vreun evreu : Frunză verde odolean, La crâșmuța din meidian [= maidan ; din tc. meydan] Bea Costachi Roșcovan Și cu frate-seu Buzdugan Cu trii fete de jâdan <endnote id="(224, p. 233)"/>. Colo-n vale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au cunoscut că pricinuesc multe lucruri fără de cale, fiind Într-adins femei și fete tinere”. Comentând această „poruncă domnească”, un cronicar din epocă se bucura de faptul că astfel „a Încetat vechea deprindere a boierilor de a pune femei la cârciumi și mai ales de a alege [pe] cele frumoase, pentru ca vinul să se vândă repede” <endnote id="(43, pp. 162-163)"/>. Am văzut mândrele bând Și m-am pus și eu la rând, Cu trei mândre alăturea [...] ; Vinu-i bun și oca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
43, pp. 162-163)"/>. Am văzut mândrele bând Și m-am pus și eu la rând, Cu trei mândre alăturea [...] ; Vinu-i bun și oca mică, Crâșmărița-i frumușică <endnote id="(309, p. 289)"/>. Evident, acest obicei nu a dispărut, nici În cârciumi, nici În casele boierești. Într-o casă de boier fanariot din Bucureștii Începutului de veac XIX, anume „două țigance tinere și frumușele erau Însărcinate a turna prin pahare [...] vin și rachiu” <endnote id="(657, p. 99)"/>. Frumusețe și eleganță Documentele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 64)"/>. Pentru Corneliu Zelea Codreanu, publi cistul român Petre Pandrea, care În anii ’30 scria la ziarul „jidovit” Adevărul, era un „șabăs-goim” angajat la „taraba Sărindarului” <endnote id="(771, p. 187)"/>. De altfel, de la sfârșitul anilor ’30, nu numai cârciumile (și alte unități comerciale) evreiești au fost „românizate”. Prin acțiunea de „românizare a sufletelor”, evreii au fost excluși și din toate domeniile de creație intelectual-artistică. Această percepție era destul de răspândită În epocă, astfel Încât nu este de mirare faptul că, la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la o astfel de Întrunire, Carp le-a arătat colegilor săi, pe o uliță din Iași, un umil „ciubotar evreu” care lucra neobosit În dugheana sa „la 3 ore după miezul nopții”, În timp ce câțiva bețivani români tocmai ieșeau dintr-o cârciumă din apropiere. „Iată românul d-voastră ! Iată și evreul meu !”, le-a replicat P.P. Carp colegilor săi (Gh. Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iași) <endnote id=" (898, p. 29)"/>. Conservatorul Petre P. Carp, ministrul Instrucțiunii publice, se adresa astfel românilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
soartă post-mortem Îl condamnă și Dante (vezi Infernul, XVII, 43-78). Dimpotrivă, În partea răsăriteană a conti nentului, cel demonizat nu a fost atât evreul cămătar, cât evreul cârciumar. Dacă „banul este ochiul Dracului”, rachiul este sângele lui. 4. Evreul cârciumar Cârciuma Dracului vs Biserica Domnului În folclorul polonez, românesc, bulgăresc și, parțial, ucrainean sunt atestate un tip de colinde destinate cârciumarului. La români, ca și la polonezi, colindătorii Îi urează de Crăciun cârciumarului evreu bogăție și bunăstare, ca oricărui creștin din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]