16,527 matches
-
temperatură ambientă: Minus un grad Celsius...! În curtea bisericii, lipită de construcția medievală a clopotniței (care data din vremurile Voievodului întemeietor al orașului), o salcie bicentenară te ducea cu gândul la dimensiunile Frasinului Iggdrasil. Sub crengile ei plângătoare, pitulată, veghea căsuța enorială veche, ca o călugăriță modestă, cu toate ferestrele cernite. Pășind împreună cu ceilalți, pe portița scârțâitoare, care nu se încuia niciodată, Sile ocolește unul dintre parii pentru rufe, încoronat apotropaic cu o tigvă de cal sau de catâr, apoi se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
n-am ce mă plânge, zise Petre Petre domol și grav. Dar, de, tot mai bine-i acasă, că, vedeți dumneavoastră, omul de la țară... Se încurcă și tăcu. ― Desigur, continuă Titu, ca să-l scape din încurcătură. Tot omul trage la căsuța lui, la pământul lui... Ceva avere ai, pămînt? ― Ba pământ nu prea avem și tare ne-ar trebui! răspunse căprarul cu lăcomie. Pe aici se tot aude că poate s-or îndura boierii și... ― Auzi, domnule Herdelea? strigă Mișu bațjocoritor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întreținut, fiindcă el mai vine din când în când, adus de nevastă-sa, căreia îi place viața la țară, măcar ca o variație după petrecerile capitalei. Apoi ajunseră la Amara. Satul, mai mare, era copleșit de aceeași sărăcie, cu aceleași căsuțe coperite cu paie, aceleași ogrăzi pline de bălării. Grigore însă atrase atenția lui Herdelea, cu o mândrie nedisimulată, asupra bisericii de piatră cu turnul poleit, ridicată de bunicul său, și asupra școlii noi, clădită de tatăl său, iar într-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a prăpădit prin cele regimente, iar Anghelina a rămas de ți-e mai mare mila. Și încă Anghelinei, din pricina copiilor, au trebuit să-i dea părinții lui partea ce s-ar fi cuvenit băiatului, încît femeia tot are o căsuță în care șade să n-o bată vânturile, pe când Domnica poate că n-ar apuca să facă nici copil și, într-un caz de primejdie, ar rămânea nici fată și nici nevastă, să ție de urât celor dornici de alte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acum singur, Nicu își găsea petrecere când cu câinii, când cu găinile sau cu pisica. Ioana însă îl ocăra și-l alunga, dar numai din gură, căci îi erau dragi copiii și-i plăcea să simtă ființă de om pe lângă căsuța ei, cum avusese parte toată viața. Numai de un an stătea aici, vecină cu ograda conacului. Avea casa ei mare și frumoasă în ulița cealaltă, dincolo de conacul arendașului Cosma Buruiană. Acolo și-a petrecut zilele cu bărbatul ei Ioniță Crăciun
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar întîmpla ce nu dorea și ceea ce totuși s-a întîmplat. S-au despărțit anul trecut prin bună înțelegere. Ginerele a ajutat-o mai mult decât fata. Fiindcă avea locul acesta, lângă conac, la uliță, și-a durat aici o căsuță dintr-un coșar de porumb, adus pe roate, cu doisprezece boi. Ea singură l-a lipit cu lut pe dinafară și pe dinăuntru, l-a văruit. Un om i-a cârpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
băiețelul cel mai mărișor, pe Costică, să mai stea pe la bunică-sa, să-i ție de urât și să scape de un mâncător. Copilul a necăjit-o pe Ioana toată vara și toamna, până deunăzi, i-a întors pe dos căsuța, strângând după dânsul o liotă întreagă de alți nebunatici. L-a ținut însă, tocmai ca să arate că ei au nevoie de ea, nu ea de ei. Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă, deși avea o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a trecut prin atâtea și atâtea necazuri și suferințe date de soartă, prima lui grijă a fost să-și ridice o colibă unde să se adăpostească și de vreme rea, dar și de vreme bună, până când își va ridica o căsuță. Morții din cimitir nu-l sperie, că pe front a văzut atâția camarazi morți, la fel și în lagăr. Oamenii din sat care treceau pe cărare sau care veneau la cimitir să aprindă lumânări la căpătâiul celor plecați în lumea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
făcea în târgul Hușului, unde se ducea și venea pe jos, deși la trei kilometri se afla gara Olteni pe unde trecea trenul de la Crasna la Huși, pe Valea Lohanului. În vara aceea, a lui’53, și-a ridicat o căsuță din vălătuci cu o cameră și o tindă pe care a acoperit-o cu stuf. A săpat fântână în curte. Și-a cumpărat o capră care să-i dea lapte, făcându-i și țarc. Apoi a mai făcut un coteț
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor de prichindei mânjiți de acadele se opreau năuci în fața căsuțelor unde se vindea limonada și turtă dulce. Un tată gros îmbrăcat, care trăgea după el pe ghețuș sania călărită de fetița lui, mi-a făcut cu ochiul. Era un patron pe care îl cunoscusem la altă ruletă. Brusc m-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cea mai apropiată, unde ceilalți se strâmbau la el și se prefăceau că vor să-l înghită, până veneau mamele indignate și ne luau acasă. Când nu aveam chef de Vrăjitroaca și nici să ștergem cu talpa subțiată a tenișilor căsuțele albastre, pomii galbeni și mamele verzi pe care fetele le desenau pe asfalt, doar ca să le-auzim urlând și fugind acasă, ne strângeam în gașcă și, așezați pe niște bucăți de bordură încă nearanjate în linie, începeam să povestim tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe niște bucăți de bordură încă nearanjate în linie, începeam să povestim tot felul de lucruri sau să jucăm Fazanul pe filme; îmi amintesc cum a povestit Țaganu o escapadă de-a lui în curtea morii: "Am sărit gardul pe la căsuța cu cap de mort. Am ajuns lângă moară. M-a văzut un morar. Au venit și alți morari. Am luat-o la fugă. Au aruncat în mine cu pietre. M-am ferit. Când au terminat pietrele, au scos pistoalele. Nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu vopsele acrilice, care în câțiva ani se jupuiseră, lăsând să se vadă dedesubt, pe spații mari, zugrăveala galbenă dinainte. Fâșii mari, albastru țipător, de vopsea mai atârnau în coji pe deasupra. Mai încolo veneau maghernițe cu cai în curte sau căsuțe de țară, cochete, cu bolți de viță-de-vie, în pridvorul cărora stăteau pensionari care pictau cu duco pe bucăți de carton peisaje marine sau naturi moarte cu liliac. Când se lăsa amurgul pe strada Venerei, carcasele frigiderelor abandonate chiar în drum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
X pe care se juca remy sau se mânca. Dar noi ne apucam să desenăm acolo, cu cretă colorată, șotroane complicate, labirintice, unele în forma clasică de om cu mâinile întinse în lături, altele ca niște spirale de melc. Fiecare căsuță o desenam cu cretă de altă culoare, culori pure, strâmbe, filiforme: roz pembe, azuriu și oranj, galben citron... Cifrele și numele din căsuțe le făceam cu alb sau cu purpuriu, după cum erau binefăcătoare sau nefaste. Țin așa de bine minte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în forma clasică de om cu mâinile întinse în lături, altele ca niște spirale de melc. Fiecare căsuță o desenam cu cretă de altă culoare, culori pure, strâmbe, filiforme: roz pembe, azuriu și oranj, galben citron... Cifrele și numele din căsuțe le făceam cu alb sau cu purpuriu, după cum erau binefăcătoare sau nefaste. Țin așa de bine minte cum se reflectau în luciul platformei norii alburii care treceau pe deasupra... Stăteam ghemuite câte o după-amiază întreagă, în timp ce una dintre noi juca, aruncând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alb sau cu purpuriu, după cum erau binefăcătoare sau nefaste. Țin așa de bine minte cum se reflectau în luciul platformei norii alburii care treceau pe deasupra... Stăteam ghemuite câte o după-amiază întreagă, în timp ce una dintre noi juca, aruncând cu ciobul în căsuța numerotată, celelalte se apucau să deseneze prin colțuri case cu perdeluțe la fereastră, cu garduri galbene care aproape că nici nu se vedeau, cu pomi ca niște dreptunghiuri maro din care porneau ramuri cu mere roșii. Mai desenam prințese cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
însă să stai să le privești cum desenau: începeau amândouă același desen în același timp și terminau amândouă odată, făcând riguros aceleași gesturi, alegând aceleași culori. Doar că desenele lor erau în oglindă. Dacă prima desena un copac în stânga unei căsuțe, cealaltă îl desena în dreapta. Nu puteai găsi nici o altă deosebire între mâzgălelile lor. Erau micuțe, cu trei ani mai mici ca mine, și purtau mereu aceeași îmbrăcăminte: șorțulețe cu arici în piept, atât de scurte încît chiloțeii tetra li se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tendința să-și înfunde capul între umeri, dar cusururile astea erau compensate de frumusețea părului auriu-purpuriu care-i venea până la brâu, de privirea verde a ochilor ei înțelept-jucăuși. Ea desena complicatele șotroane în formă de melc, cu pătrățele faste și căsuțe periculoase, pe care, dând cu ciobul și bolborosind repede cuvinte ciudate: "înkara-nînkara-astarot-țefirah-sabaot-sabaot-sabaot", trebuia să le parcurgem sărind într-un picior. Vai de cea dintre noi care nimerea într-un pătrățel nefast: simțea atunci că o mistuie o flacără întețită sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
picior. Vai de cea dintre noi care nimerea într-un pătrățel nefast: simțea atunci că o mistuie o flacără întețită sau că e prinsă într-o crustă de gheață. Săraca Garoafa a zbierat o după-masă întreagă prinsă într-o asemenea căsuță și bătând cu pumnii în niște pereți invizibili. Dar cele care se opreau în căsuța bună găseau acolo o floare necunoscută sau o fotografie în culori reprezentând apele unui golf plin de iole, sau o păpușă mică și delicată de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o mistuie o flacără întețită sau că e prinsă într-o crustă de gheață. Săraca Garoafa a zbierat o după-masă întreagă prinsă într-o asemenea căsuță și bătând cu pumnii în niște pereți invizibili. Dar cele care se opreau în căsuța bună găseau acolo o floare necunoscută sau o fotografie în culori reprezentând apele unui golf plin de iole, sau o păpușă mică și delicată de plastic cu păr adevărat. Îți dai seama că, față de monotonia de-acasă, unde n-aveam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai misterioase ale acestei povești e și faptul că n-am aflat niciodată în ce fel de casă locuiește Leana, dacă e o magherniță sau o vilă la Șosea, dacă e o mansardă sau o pensiune de familie, sau o căsuță de mahala, cu lămpi de gaz, și podele vopsite în roșu, care scârțâie când intră cineva, dar scârțâie și singure, nopțile, de umezeală, de plictiseală, de deznădejde sau Dumnezeu știe de ce... Întinse brusc brațul și-și umplu iar paharul, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te simți atras? A doua alegere 3. După alte 20 de minute, și cel de-al doilea grup te-a părăsit. Acum, dintre grupurile care se mai află în încăpere, cu care ai prefera să stai?" A treia alegere Bifînd căsuțele cu literele corespunzătoare grupului pe care l-ai ales, vei obține imaginea tipului de personalitate profesională în care te încadrezi (spre exemplu, dacă optezi prima dată pentru grupul S, apoi pentru grupul A, iar în cele din urmă pentru grupul
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
la o sindrofie. Poate e mai bine așa, pentru că altfel tot nu aveau toalete noi, cu care să poată ieși în lume... Niciun cuvânt însă despre acatistele pe care le dă la biserică să nu rămână bietele copile nemăritate, în căsuța aceasta de mahala unde se și jenează a-și lăsa cavalerii să le conducă, în vreme ce noi la Buzău continuam să fim cineva, chiar dacă se știa că scăpătasem... Niciun cuvânt despre leafa ta, pe care nu știe la cât s-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de pensie, numa că vezi, că prea târziu mi-a venit mintea la cap ! Că mai are dreptate și cața de cumnată-mea, la câți bani v-a trecut vouă pân mână, Vico, și s-ajungeți să n-aveți o căsuță a voastră, la bătrânețe... Uite, c-așa am ajuns ! El dă-i p-o parte, să arate că-i galanton, eu dă-i p-alta, dă-i și lu ăla, dă i și lu ăla, și la frați și la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că ai pentru cine ! Pentru cine ai dat toată viața ! Că sentimentele contează mai mult decât averile, ascultă-mă pe mine, așa că n-ai risipit degeaba ! Spui că ți-au trecut destui bani prin mână ca să-ți fi cumpărat o căsuță ? Dar câți i-au trecut lui Margot ? Și-a ajuns să se prăpădească într-un subsol... Sărăcuța de ea, cum ajunsese s-arate ! Cu căciuliță de copil, roz-murdar, flaușată, înfundată până la sprâncene ! în zăpușeala aceea îngrozitoare de iulie, ea cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]