11,186 matches
-
să se usuce și să moară de un fel de dispepsie sau de indigestie, lăsîndu-și cadavrele aproape în întregime leftere de ulei. Totuși, la timpul cuvenit vom vedea că nici un vînător care se pricepe nu întoarce spatele unui astfel de cadavru, oricît s-ar feri în general de „balenele crăpate“. Pequod era acum atît de aproape de baleniera străină, încît Stubb se jură că vede mînerul sapei sale printre saulele încolăcite în jurul cozii uneia dintre balene. Ă Frumos animal e șacalul! exclamă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prin valul de duhoare, fără a fi absorbit de el, așa cum un rîu se varsă într-altul, fără a-și amesteca, un timp, apele. Ă Am găsit, am găsit! exclamă Stubb, încîntat, izbind în ceva ascuns în regiunile subterane ale cadavrului. O pungă întreagă, o pungă întreagă! Lăsînd din mînă sapa, își vîrî amîndouă mîinile în deschizătură și scoase de acolo două gogoloașe dintr-o substanță foarte parfumată și unsuroasă, care semăna cu săpunul din Windsor sau cu o brînză veche
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asta de un galben cenușiu, care putea fi lesne tăiată cu degetul, era, dragii mei prieteni, faimoasa ambră, pentru care orice spițer plătește cîte o guinee de aur de fiece uncie. S-au scos vreo șase pumni de ambră din cadavrul acelei balene, dar o cantitate mult mai mare s-a pierdut în chip inevitabil căzînd în apă, deși poate că Stubb ar mai fi salvat o parte din ea, dacă nerăbdătorul Ahab nu i-ar fi poruncit să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se număra și un cașalot enorm care, după o furtună năprasnică și neobișnuit de îndelungată, fusese găsit mort pe plajă, cu capul rezemat de un cocotier, al cărui frunziș stufos ca un penet, părea jetul verzui al cașalotului. După ce uriașul cadavru a fost despuiat de învelișurile-i groase de-un stînjen, iar oasele i s-au zvîntat la soare, scheletul a fost transportat cu grijă în susul văii Pupella, unde e adăpostit și astăzi într-un templu de palmieri falnici. Coastele i-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rostogolesc fără a rosti sau a auzi vreun cuvînt, aidoma stelelor ce strălucesc deasupra izvoarelor necunoscute ale Nigerului! Și aici, viața moare cu fața spre soare, încă plină de credință! Dar abia s-a stins, că moartea îi și răsucește cadavrul, îndreptîndu-l într-o altă direcție. O, tu, mohorîtă jumătate hindusă a Naturii, care i-ai durat din oasele înecaților tronul, undeva în miezul acestor mări fără verdeață - regină păgînă, îmi vorbești în graiul ucigătoarelor taifunuri, dar și în cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care mai erau încă în viață ieri, înainte de căderea serii. Doar pe ăsta îl înmormîntez, ceilalți au fost îngropați de vii - luneci peste mormîntul lor. Apoi, întorcîndu-se către oamenii din echipajul lui: Sînteți gata? Așezați scîndura pe parapet și ridicați cadavrul. Așa. O, Doamne! Și, înaintînd spre sac, cu mîinile ridicate, adăugă: Ă Fie ca în viața de apoi... Ă înainte! Cîrma în vînt! tună Ahab către oamenii lui. Dar oricît de repede ar fi pornit Pequod, aceștia nu putură să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Și, înaintînd spre sac, cu mîinile ridicate, adăugă: Ă Fie ca în viața de apoi... Ă înainte! Cîrma în vînt! tună Ahab către oamenii lui. Dar oricît de repede ar fi pornit Pequod, aceștia nu putură să nu audă plescăitul cadavrului aruncat în apă, după cum corabia însăși nu putu scăpa de botezul funebru al stropilor ce-i împoșcau coca. în vreme ce Ahab și corabia lui se depărtau de Bucuria îndoliată, ciudatul colac de salvare atîrnat la pupa ieși brusc la iveală. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Da, Starbuck, căci noi toți sfîrșim prin a dormi pe cîmp, oricît ne-am trudi. Dormim? Da și putrezim în verdeață, așa cum ruginesc coasele de anul trecut, aruncate prin otava necosită... Starbuck! Dar Starbuck plecase, deznădăjduit și alb ca un cadavru. Ahab străbătu puntea spre celălalt bord, ca să privească și acolo; tresări, însă, cînd văzu doi ochi reflectîndu-se în apă. Fedallah stătea nemișcat, aplecat peste același parapet. Capitolul CXXXII VÎNĂTOAREA - PRIMA ZI în timpul cartului de la miezul nopții aceleia, bătrînul ieși din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai sînteți oameni, sînteți brațele și picioarele mele! Așa că, ascultați-mă! Unde-i balena? Iar s-a dat la fund? Ahab privea însă prea aproape de ambarcațiune, căci Moby Dick înota acum înainte, ca și cum ar fi fost hotărîtă să fugă cu cadavrul din cîrca ei, ca și cum locul de unde ieșise ultima oară la suprafață ar fi fost doar o etapă în drumul ei sub vînt; aproape că depășise corabia, care pînă atunci navigase în direcția contrară, deși acum se oprise locului. Balena înota
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
greutate, celălalt capăt fiind fixat de corabie, e manevrată în așa fel, încît flotorul de lemn să ajungă pe celălalt versant al balenei moarte: aceasta fiind acum încinsă c-un fel de brîu, se aruncă lanțul, care, lunecînd în lungul cadavrului, poate fi legat în jurul părții celei mai înguste a cozii, în punctul unde se întîlnesc cele două limbi ale ei în.a.). Oraș în statul Virginia îS.U.A.). Mînăstire dintr-un orășel scoțian, unde sînt îngropați mulți regi ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ceață. Împrăștie negura. Și negura le este necesară ca subsolului adâncurile Întunecate ale pământului. Lumina Îi orbește. Le arată fața hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor, Înnebunesc la gândul că miile de biblioteci sindicale și sătești, zeci și sute de mii de oameni ai muncii, VOR AFLA. Vierii și Varticii sunt prinși de groază că se
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Se pare că sunt sensibile la o vreme blândă și ploioasă, care să le stimuleze activitatea. Fără îndoială, vă întrebați dacă trebuie sau nu să scăpați de ele. Oricine a avut deja prilejul, în timpul unei plimbări la țară, să vadă cadavrele de cârtițe agățate de gardurile de sârmă ghimpată de-a lungul câmpului s-a întristat văzând că niște animăluțe atât de drăguțe sfârșesc așa. Până la urmă, cât de dăunătoare sunt? E adevărat că ele mănâncă râmele, care sunt utile, dar
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
ce-și regenerează la infinit capetele otrăvite. Atitudinea detectivului față de aceste fenomene e activ-pasivă. Spre deosebire de „investigatorii privați” ai tradiției britanice, care-și păstrează obiectivitatea și sângele rece chiar atunci când sunt obligați să-și petreacă noaptea într-o cameră plină cu cadavre, Philip Marlowe e un personaj implicat. Emoționalitatea mobilizează nu doar o neașteptată energie fizică, ci și o incomensurabilă energie emoțională. Fiecare caz în care e solicitat să participe devine propriul său caz. Chiar dacă metodele întrebuințate pe parcursul investigației sunt rareori onorabile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ar putea explica propria recluziune excentrică (Hiney, 1997, p. 102). Caracterul lui Philip Marlowe e marcat, în egală măsură, de voința autorului, dar și de lumea sordidă prin care își plimbă frustrările. Alcoolici, drogați, neguțători de literatură pornografică, personaje imorale, cadavre și crime - iată orizontul la marginea căruia se ivește, în The Big Sleep, detectivul. Înainte de a fi un autor de intrigi polițiste, Raymond Chandler este un scriitor realist. Fiecare dintre personajele cărții, ca și întâmplările narate, sunt părți ale universului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și reconstituit. Există ceva stilizat, ca în desenele nouveau-art, de lume inaccesibilă și străină, de expresivitate ieșită din însăși neputința de a genera sensuri. Este acel Unreal City din marele poem al lui T.S. Eliot, „The Waste Land”, în care cadavrele încep să dea muguri. E un oraș a cărui violență provine dintr-o colcăială invizibilă de păcate vechi și ambiții sălbatice, un oraș al lăcomiei și al disperării. Orașul lui Marlowe e înfrățit cu „Poisonville” - pronunția voit defectuoasă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru că ele mă interesează în cel mai înalt grad (Chandler, 1977, p. 48). Or, pentru vârsta romanului polițist reprezentată de generația hard-boiled, excesul de artificialitate și obsesia de a umili cititorul nu reprezintă o prioritate. Școala britanică transformase traficul de cadavre într-o ocupație la fel de superficială precum jocul de cuvinte încrucișate. Pentru noua direcție, lucrurile sunt nu doar mai brutale, ci și mai lipsite de sofisticare: Hammett a scos crima din vaza venețiană și a zvârlit-o pe alee. El a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ci și mai lipsite de sofisticare: Hammett a scos crima din vaza venețiană și a zvârlit-o pe alee. El a redat crima acelui tip de oameni care o comit pentru anumite motive și nu doar pentru a furniza un cadavru (Chandler, 1980, p. 16). Detectivul nu mai este mașina de dezlegat enigme, ci personificarea unei atitudini, exagerarea unei posibilități (MacShane, 1976, p. 206). Din nefericire, prejudecățile publicului moștenite de la înainte-mergători funcționează și în cazul urmașilor. Deși aduce venituri serioase, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
demersului - spre paguba exegeților viitori, obligați să digere altminteri indigerabilele jerbe lezat-feministe ale lui Wolfe. O ambivalență există, însă, în creația lui Chandler: a tradiției și a reformei. Autorul e un păstrător al vechiului model (întotdeauna trebuie să existe un cadavru, un motiv, un detectiv și o soluție), dar nu și al vechii retorici. Nu sunt sigur că Raymond Chandler „a eșuat”, cum susține Peter Wolfe („Margins of the Mean Streets”, în Wolfe, 1985), din cauza „amalgamului de sintaxă engleză și vocabular
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lumii. Nici casele somptuoase ale milionarilor, nici apartamentul meschin al lui Marlowe nu-ți oferă un adăpost rezonabil în fața unei maladii inspirate odată cu aerul. Lumea străbătută de detectiv e, de fapt, moartă chiar înainte de a începe el s-o studieze. Cadavrul „oribil și putrezit” al lui Rusty Regan, aruncat într-unul din puțurile abandonate ale familiei Sternwood, e însăși metafora lumii care se ascunde de privirea cercetătoare a detectivului - dar nu se ascunde cu prea multă străduință. „Oribil” este felul în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Situația stânjenitoare în care e surprins de soț sărutându-se cu Helen funcționează ca un sistem de alarmă: știe, de-acum, cât de periculoasă poate fi orice întâlnire între patru ochi cu această amazoană fără complexe, gata să calce peste cadavre - nu doar în sensul figurat al cuvântului. Dar Marlowe fuge și de femeia pură ivită pe parcursul aventurii. El evită orice altă întâlnire între patru ochi cu Velma/Helen (în afara celei din urmă, când, sosită în apartamentul lui, aceasta nu bănuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
gesturi ale existenței. Doar somnul - chiar somnul coșmaresc - îl poate proteja de o realitate respingătoare, în care atrocitățile zilei devin realități insuportabile, retrăite apocaliptic în somn: Am visat că mă aflam departe în adâncuri, în apa verde înghețată, cu un cadavru sub braț. Cadavrul avea păr lung, blond, și plutea în cercuri în fața mea. Un pește enorm cu ochi bulbucați și un corp disproporționat de mare și solzi strălucind de putrefacție înota în jur, cu priviri pofticioase, ca un bătrân desfrânat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Doar somnul - chiar somnul coșmaresc - îl poate proteja de o realitate respingătoare, în care atrocitățile zilei devin realități insuportabile, retrăite apocaliptic în somn: Am visat că mă aflam departe în adâncuri, în apa verde înghețată, cu un cadavru sub braț. Cadavrul avea păr lung, blond, și plutea în cercuri în fața mea. Un pește enorm cu ochi bulbucați și un corp disproporționat de mare și solzi strălucind de putrefacție înota în jur, cu priviri pofticioase, ca un bătrân desfrânat. Pe când eram gata
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cercuri în fața mea. Un pește enorm cu ochi bulbucați și un corp disproporționat de mare și solzi strălucind de putrefacție înota în jur, cu priviri pofticioase, ca un bătrân desfrânat. Pe când eram gata să mă sufoc din lipsă de aer, cadavrul s-a trezit la viață sub brațul meu și s-a îndepărtat, iar atunci m-am luptat cu peștele, iar cadavrul se răsucea necontenit în apă, învârtindu-și părul lung. M-am trezit cu gura umplută de cearșaf și trăgând
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în jur, cu priviri pofticioase, ca un bătrân desfrânat. Pe când eram gata să mă sufoc din lipsă de aer, cadavrul s-a trezit la viață sub brațul meu și s-a îndepărtat, iar atunci m-am luptat cu peștele, iar cadavrul se răsucea necontenit în apă, învârtindu-și părul lung. M-am trezit cu gura umplută de cearșaf și trăgând tare cu amândouă mâinile de tăblia patului. Când i-am dat drumul, mușchii mă dureau. M-am ridicat și am traversat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e dominată de o răceală transumană, de o indiferență înspăimântătoare. Actul metafizic s-a metamorfozat în pură tehnologie a extincției, iar perspectiva lui Marlowe este a martorului împietrit, a ființei devenite ea însăși parte a mașinăriei morții. Aplecându-se asupra cadavrului, el nu are nici cea mai mică tresărire. Singurul sunet auzit este cel al vertebrelor gâtului înțepenit al detectivului, care pârâie atunci când se aplecă să studieze cadavrul. Precizia descrierii și formulele decupate parcă dintr-un manual de medicină legală dau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]