5,189 matches
-
I-am povestit ce se Întîmplase. — Și Eddy unde-i? mă-ntrebă tipu’ Ăsta, Johnson. Nu l-am mai văzut după ce au Început Împușcăturile. — Crezi că l-or fi nimerit? — Nici gînd. Îți zic, singurele gloanțe care au ajuns În cafenea s-au dus În sticlele de pe raft. Asta s-a Întîmplat În timp ce mașina venea În spatele lor. Atunci l-au Împușcat pe primul tip, În dreptul vitrinei. Mașina a venit dintr-un unghi cam așa... — Pari al dracu’ de sigur de ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
știam de cînd Începusem să fac transporturi. M-ajuta de multe ori să Încarc. Pe urmă, cînd m-am apucat să fac curse și am Început afacerea cu pescuitul de pești-cu-spadă În Cuba, Îl vedeam deseori prin docuri și pe la cafenele. PĂrea cam prost și de obicei zîmbea În loc să vorbească, da’ asta-i pentru că-i surd. Ai transporta orice? mă-ntreabă Frankie. Sigur. De-acu’ nu mai am de ales. — Orice? — Sigur că da. — SĂ văd. Unde te găsesc? — La Perla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu, răspunde el. Mi-au zis doar să-ți dau aia. Acu’ chiar că tre’ să plec. — Politică proastă. Foarte proastă, zice Frankie. Aveam toate actele pe care mi le dăduse agentul, așa că am plătit nota și am ieșit din cafenea, apoi am traversat piața pînĂ am trecut de poartă, și eram cu-adevărat bucuros cînd m-am văzut trecut și de depozite și ajuns pe docuri. Chiar că mă speriaseră puștii Ăia. Erau destul de proști să creadă că vîndusem cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca și la The Stork, de altfel, dar nu pot să zic c-am intrat vreodată acolo și atmosfera nu era plăcută. Și unu’ din motivele pentru care era așa era că acolo nu se discuta niciodată politică. Erau niște cafenele În care puteai să mergi doar pentru politică, dar nicodată la Chicote. Se vorbea În schimb din plin despre celelalte cinci subiecte, și seara apăreau acolo cele mai frumoase fete din oraș; chiar că era locul din care putea Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ăla pe care-l respir e fumu’ de la bombă, și asta m-a făcut bolnav mult timp. Acum sînt bine, atîta că-mi sună-n cap. Ce fel de băutură e asta? — Gin tonic. Gin cu Schweppes. Asta era o cafenea foarte stilată Înainte de război, și ginu’ Ăsta costa cinci pesete cînd un dolar făcea șapte pesete. Tocmai ce-am descoperit că mai au tonic și costă la fel. Mai e doar o ladă. — Chiar că-i o băutură bună. Povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
John. Nu există așa ceva - carne tare pe timp de război. Oamenii se grăbeau spre case prin Întuneric, ieșiți din cinematografele În care se adăpostiseră pînĂ se terminase cu bombardamentul. — Ce-o fi fost problemă cu fascistu’ Ăla, să intre-n cafeneaua unde-l știa toată lumea? — E nebun. — Este problemă cu război. Este prea mulți oameni nebuni. — John, i-am spus, cred că zici tu ceva acolo. Ajunși la hotel, am intrat pe ușă, trecînd de sacii cu nisip ÎngrămĂdiți ca să protejeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
suflă-n el, atunci cînd Îl lasă arbitrul, știi, Înainte să-i dea drumu’ Înapoi În ring. Chestiile mici. Ca să vedem ce-a văzut fiecare. BĂiatul dădu din cap și se uită În farfurie. — Sau am putea să mergem la cafenea, să jucăm ceva zaruri și după aia să scrii despre conversațiile pe care le-ai auzit. Nu să te chinui să scrii ceva. Doar dacă auzi ceva care să și sune, să aibă vreun sens. — MĂ tem că nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În apă. Roger se lăsĂ pe spate și ascultă sunetele care veneau de jos, din stradă, citi ziarele, Își termină paharul. Era cam cea mai bună oră din zi. CÎnd stătea În Paris, la ora asta se ducea singur la cafenea ca să citească ziarele de seară și să mănÎnce un aperitiv. Orașu’ Ăsta nu semăna deloc cu Parisul, și nici cu Orleans. De altfel, Orleans nici nu era cine știe ce oraș. Da’ era plăcut acolo. Probabil că-i mai plăcut să locuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
effort, a zis ea. Je le ferais. Dar n-are nici un rost. Mais qu’est-ce que monsieur va faire? mă Întrebă ea. Monsieur a lucrat vreme de trei ani de cînd e aici. L-am văzut pe monsieur scriind la cafeneaua din colț. L-am văzut scriind la masa din sufragerie, cînd mai aduceam cîte ceva sus. Je sais que monsieur travaille comme un sourd. Qu’es-ce que il faut maintenant? Il faut recommencer, i-am zis. Atunci a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
echipă de baseball, s-ar traduce prin „uriașii“. . Boxer american, primul campion mondial negru la categoria grea, poziție care a născut multe controverse. . Publicist, orator, erou național În Jamaica, fundamentalist african, a inspirat fenomene ulterioare precum rastafari sau națiunea islamului . Cafenea mică. . Joc de cuvinte intraductibil. În engleză, men Înseamnă și „oameni“ și „bărbați“. . Companie care se ocupă cu vînzarea mașinilor second-hand. . În engleză cuvîntul pentru noi este we, a cărui pronunție repetată seamănĂ cu sonoritatea unui guițat . Minunat (În germ.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se ferește puțin, apoi cedează. Pășind încet, se pierd îndărătul casei. Hm. Păi, cam era și timpul să aibă o discuție, dar parcă mi s-ar fi părut mai potrivit ca ea să aibă loc la unsprezece dimineața, într-o cafenea luminoasă, decât într-o noapte cu lună nouă, în aerul parfumat din Somerset. Mă duc înăuntru, tot cu ochii pe mobil, așteptând un răspuns de la Jake. Nu trebuia să-i trimit un mesaj. Acum o să stau ca pe ace până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mă îmbrățișează grăbit și stingherit, și de atunci tot timpul când mă duc la lucru găsesc ciocolată pe birou, întotdeauna de alt fel: un Fulg de Nea de la Cadbury, o pralină împachetată în hârtie roșie, un fursec cu ciocolată de la cafeneaua din colț. Asta chiar ajută. Pentru că se gândește la mine, pentru că le lasă pe birou, ca daruri, și nu mă silește să port vreo conversație ca să mi le dea, pentru că e ciocolată. Tactul lui Finn mă surprinde. Vanessa și Barney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Roșu nu mai pomenea despre mișcările țărănești. Ziarele discutau tot mai insistent despre alegerile în perspectivă. Ici-colo, mai ales în presa partidelor, se cerea descoperirea și pedepsirea instigatorilor. Primăvara trezea noi pofte de viață. Grădinile de vară își pregăteau deschiderile. Cafenelele și cârciumile acaparau trotuarele cu mesele scoase la aer. Pe Calea Victoriei, între Bulevard și Palat, femeile frumoase întinereau în toalete ispititoare. Plimbăreții cotidiani de ambele sexe își șopteau pe trotuare obișnuitele chemări: "iubire", "păpușica"... Titu Herdelea stătea acuma mai puțin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sub controlul voinței tale și care te va face să te simți ușor, ușor... „Pătrundem astfel în era levitației”, comentează, ironic, autoarele menționate. „Ca dovadă - adaugă ele - iată eticheta noului Panach, o băutură răcoritoare fără alcool, care reprezintă terasa unei cafenele, vara. Chelnerul aduce o tavă pe care plutesc niște pahare.” Această nouă „religie a corpului” este însă ancorată puternic într-un întreg mod de viață și într-o viziune corespunzătoare despre viață : „Din punct de vedere istoric, am trecut de la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fapt, nu despre „bere” era vorba, și nici măcar despre „cîrciumă”. O știam foarte bine, dar acum, prin lipsă, parcă o și înțeleg ceva mai bine. Nu băutura o urmăream cînd, între drumuri, mă opream, uneori de unul singur, în vreo cafenea sau cîrciumă de cartier sau cînd, ajuns într-un oraș necunoscut, mă așezam ore în șir cu un pahar în față pe o „terasă cu peisaj”. Comandam ceva pur și simplu pentru că acest gest era biletul de intrare în spațiul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
șoimaru la Editura Quant din Chișinău. Dar nu este singurul. Iar poveștile acestei lumi de referință a interbelicului românesc acoperă peste opt sute de pagini. Este o lume văzută de intelectuali (sau, mă rog, de „sociologi”...), dar nu din bibliotecile sau cafenelele lor din București, ci de la firul ierbii. Este „România profundă”, oricît de perimat ar suna această sintagmă. Cu această Românie, care reprezenta la acea vreme 79% din populația țării, se construia România Mare. Văzute din această perspectivă, lucrurile arată puțin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
resemnat din umeri, atunci nu mai e nimic de făcut! Deși, deși, adăugă după câteva clipe. Nu știu dacă m-am făcut înțeles... Intrară într-o sală nu prea spațioasă, slab luminată, care părea a fi bar, bodegă și totodată cafenea. Orlando îl conduse direct către ultima masă din fund. Îndată ce-l văzuse intrând, barmanul se luă după el. - Dă-ne ce ne trebuie, îi spuse Orlando fără să întoarcă capul. Îl lăsă pe Adrian pe canapea și el se așeză
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asculte vorbindu-le de imensele probleme pe care trebuia să le rezolve, discipolii se risipeau o dată cu trecerea anilor, mutați în alte orașe. Nu rămăsese nici unul căruia i-ar fi putut încredința măcar manuscrisele și materialele adunate. De când auzise că la cafenea i se spune Venerabilul sau Papa Dominic, își dădu seama că prestigiul pe care îl dobândise în timpul războiului când Nicolae Iorga îl lăudase la începutul conferinței, și, de la Iași, trimitea din timp în timp câte un student să-i ceară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dobândise în timpul războiului când Nicolae Iorga îl lăudase la începutul conferinței, și, de la Iași, trimitea din timp în timp câte un student să-i ceară cărți, prestigiul acesta începea să pălească. Pe nesimțite, se trezi că în cancelarie sau la cafeneaua Select nu mai era centrul atenției generale, că nu mai scăpăra, ca pe vremuri. Iar de curând, de când îl auzise pe Vaian: S-a ramolit rău de tot Venerabilul!" aproape că nu mai îndrăznea să le vorbească despre cărțile noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce cauți pe aici, domnu Matei? - Mă plimbam. M-a apucat iar migrena, și ieșisem să mă plimb... - Dar așa, în pijama, în preajma Crăciunului? Să nu răcești!..." A doua zi se aflase în tot orașul. Probabil că-l așteptau la cafenea să-l descoase, dar în ziua aceea nu s-a dus, nici în ziua următoare. - Cu prima ocazie! a exclamat într-o după-amiază, în fața cafenelei Select, râzând. Cu prima ocazie!... - Ce-o să fie cu prima ocazie? L-a iscodit Vaian
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu răcești!..." A doua zi se aflase în tot orașul. Probabil că-l așteptau la cafenea să-l descoase, dar în ziua aceea nu s-a dus, nici în ziua următoare. - Cu prima ocazie! a exclamat într-o după-amiază, în fața cafenelei Select, râzând. Cu prima ocazie!... - Ce-o să fie cu prima ocazie? L-a iscodit Vaian. Într-adevăr ce-are să fie? Îl privea încruntat, încercînd să-și aducă aminte. În cele din urmă ridică din umeri și plecă spre casă. De-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ulterior cu anumite amănunte obținute la Paris, din cercul asistenților lui Bernard. Dar dacă se aflase că trăiește la Geneva, nu se știa cum arată și nu i se cunoștea numele. Spre surpriza lui, descoperise într-o seară, ieșind de la cafenea, că este urmărit. Reuși să-și piardă urma și petrecu o săptămână într-un sat în apropiere de Lucerna. Curând după ce se întoarse, incidentul se repetă: doi bărbați fără vârstă, îmbrăcați în macferlane, îl așteptau în fața bibliotecii. Unul din bibliotecari
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-și ceasul. - Cine vine la nouă? o întrebă zâmbind. - Doctorul Monroe. E director, sau altceva important la Laboratorul de gerontologie din New York... Îl recunoscu imediat. Îl văzuse de mai multe ori la bibliotecă, apoi, cu puține zile mai înainte, la cafenea. Ceruse voie să se așeze la masă și, abia așezat, îl întrebase dacă l-a cunoscut pe profesorul Bernard. - L-am cunoscut foarte bine, răspunse. Dar mi-am făgăduit să nu discut niciodată istoria și semnificația amiciției noastre... - Iertați-mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrebarea Lindei: - La ce-a făcut aluzie doctorul, aseară, când m-a luat deoparte și mi-a spus: Dacă îți va spune vreodată că a trecut de șaptezeci de ani, să nu-l crezi"?... Câteva săptămâni în urmă, în dreptul unei cafenele de curând deschise, se auzi strigat în romînește: - Domnul Matei! Domnul Dominic Matei!... Întoarse speriat capul. Un tânăr înalt, blond, cu capul gol, se îndreptă grăbit spre el, încercînd în același timp să-și deschidă servieta. - Am învățat puțin românește
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
diferite. Fuseseră luate, în toamna lui 1938, chiar de chirurgul care reușise să-i modifice atât de radical trăsăturile figurii. - Și, pentru orice eventualitate, adăugă zâmbind, port cu mine în servietă și albumul de familie. Să intrăm o clipă în cafeneaua asta continuă deschizând ușa. Nici nu bănuiți ce emoții am avut când v-am zărit, adineaori. Mi-era teamă că auzindu-mă strigînd: "Domnule Matei!", n-o să întoarceți capul... - Așa era să și fac, răspunse zâmbind. Dar, recunosc, eram curios
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]