2,870 matches
-
tenta. Mă gândii fără melancolie la acei ani de risipă și eroare petrecuți la Wellesley-Street, în Ripon Street. Îl privii pe Harold, și nu-mi evoca nimic trupul lui vlăjgan, fața oacheșă cu ochi frumoși, în cearcăne. Un strein, acest camarad al meu, cu care alergasem după atâtea fete și pierdusem atâtea nopți. Viața pe care o începusem mi se părea atât de sacră, încît nici nu mă încumetam să i-o destăinui. Îmi făgădui să mă viziteze într-o zi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
numai i s-a părut că iubește. Ar fi vrut mult să cunoască experiența dragostei complecte înainte de a renunța la viața aceasta efemeră, pentru a căuta absolutul. Deci, înainte cu două săptămâni de a părăsi Africa, s-a dat unui camarad, un neamț simpatic, excelent dansator, care o curtase când va și care n-a vrut s-o creadă când i-a spus că era fecioară. Prietenul acela, brutal sau neîndemînatec, o făcuse să se dezguste definitiv de apropierea carnală a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
l-a prins de mînĂ ca să-i ia pulsul. BĂiatul Îl privea Întruna, Însă nu putea să vorbească. Nu-și lua ochii de la el, iar Claude se aplecă și-l sărută pe frunte. — Luați bicicleta aia din drum, le spusei camarazilor. — Cette putain guerre, spuse Claude. RĂzboiu’ Ăsta jegos. BĂiatul nu știa că eu Îl Împușcasem, așa că nu-i era frică de mine - i-am luat și eu pulsul și am Înțeles de ce făcuse Claude ceea ce făcuse. Dac-aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cade în dizgrație în noile condiții, Jeanne d’Arc a considerat că misiunea ei se încheiase. Numai că, în calea dorinței ei de a se întoarce în satul natal, la părinții și la frații și surorile ei, s-au așezat camarazii alături de care luptase. Aceștia doreau să lupte în continuare împreună. Dar regele și cei din anturajul său nu prea mai aveau chef de noi bătălii. Viața de curte, dusă în huzur și petreceri, se dovedea mult mai ducătoare în ispită
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
mai repede treburile și apoi se aciua pe un scăunel lângă masa lor. Asculta cu evlavie tot ce se spunea, dar era atent și la nevoile mesenilor, în special la acelea ale lui moș Dumitru. In tinerețele lor, fuseseră doar camarazi de cătănie. Bine te-am găsit, Costache! Ce face Măriuța? a deschis vorba moș Dumitru. Toate-s bune, Dumitre. Măriuța v-o zărit hăt de departe și îi dă zor cu mâncarea. Eu am să pun niște vinișor - știi tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în timp. În vremurile bune, pe când era copil, într-o seară de iarnă târzie, întunericul își dovedise supremația asupra zilei, alungându-i pe gospodari în casă, tare devreme. Lui, fiind mezinul familiei, tata îi povestea. Odată, pe înserat, împreună cu doi camarazi reușise să evadeze din lagăr. Acum regreta că nu-l întrebase mai multe despre fuga din acel loc, probabil împrejmuit cu rotocoale de sârmă ghimpată, cu foișoare de pază în care soldați nemți, rigizi și nemiloși, cu căști metalice pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
așteptat iar detenția!“ Îl privea pe când urca în tren. Fără a fi bătrân la cei nici patruzeci de ani, îi stârnea niște sentimente greu de definit. Și-l închipuia în război în fața gloanțelor, poate înfricoșat, dar îmbărbătat de comandanți și camarazi, înfrângându- și teama atacând sau ținând piept inamicilor, mânuind armele de foc și baioneta. Îi era tare greu să alăture acea imagine bărbatului care ducea acasă eșecul suferit în fața propriului copil. Fusese sigur când plecase de la Mateuți, că-l va
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o pauză pentru o țigară“, trăsese câteva fumuri. La început, firesc, se înnecase, dar când era ger afară, fumul îl încălzea inducându-i o stare de calm. În ultima vreme, fără a face exces, își amintea de viciul deprins printre camarazi. - Bună, Ioane! Îl vizita un alt învățător tânăr, de a cărui prietenie se bucura. - Bună seara. Mă bucur să te văd. Priveam cerul, încercam să număr stelele... - Ai aflat de numirea lui Armand Călinescu în fruntea guvernului? - Da. Mai știu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Cu siguranță, Iașul însemna pentru el “acasă“. Domnule, sunt ofițer în armata regală română, port răspunderea ostașilor care mă-nsoțesc, după ce-i duc la regimentul nostru, voi fi liber să iau decizia cea mai corectă. Civilul voi să le spună ceva camarazilor, renunță, dând semnificativ din mână: - Nu vrei să rămâi, văd. Poți pleca, dar află că podul de peste Prut este în mâna Armatei Roșii, nu știu cum îl vei trece! “S-ajung până acolo, ș-om mai vedea“, gândi. Grupă imediat soldații pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
bine orientat pentru destinația inițială apărarea și rezistența îndelungată în caz de atac. Primi, cu o inexplicabilă neîncredere în curier, ordinul transmis de mareșalul Antonescu: “Români, vă ordon, treceți Prutul!“. În seara zilei de 21 iunie 1941, după discuții cu camarazii din alte unități, transmise ordinul încheietorului său de pluton, un plutonier T.R., și el neîncrezător în veridicitatea ordinului. Până atunci circulaseră zvonuri despre o eventuală recucerire a Basarabiei, însă zvonurile tot zvonuri erau. Soldații, rupți de lângă ai lor, interpretau diferit
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
convingă c-au înțeles - era o chestiune de viață și de moarte - îi ascultă ca la școală, dăscălindu-i iar și iar, până fu convins că știau cum să se comporte sub ploaia de artilerie. ,,Au înțeles, dar neprevăzutul? Spaima, camaradul căzut aproape, îi va lăsa să gândescă, să-și amintească sfaturile lui?” Trecură Prutul prin apa repede, care ajungea c-o palmă mai jos de umeri. Neștiind să înoate, paradoxal, traversarea îi păru mai periculoasă decât luptele cu arma în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a doua oară. Informațiile circulau repede. Pe-nserat se știa că va fi liniște. Sergentul dispăru pe la ora nouă, stârnind iar îngrijorare în companie. Puteai crede că misiunea de dimineață, și bomba care-i fusese destinată, îl marcaseră prea mult. Unii camarazi îl bănuiau de trădare. Da, numai că dezertare se chema dispariția lui, fiind și o pierdere pentru companie, și o palmă dată locotenentului și tuturor ofițerilor din unitate. Pentru prevenirea altor situații similare, fu întărită paza prin suplimentarea posturilor de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
destine s-au zădărnicit în ultima vreme... Cui îi pasă cum trec ei prin viață? - Așa-i, dar n-avem ce face. Apropo’, îl știi pe Neculai, soldatul care-i tot din Mateuți. Mi-a repovestit ce auzise de la un camarad, convingându-mă că-n război, judeci altfel. ,,Aveam, pe când eram elev la școala militară din Bacău, un locotenent, un om tare rău. Marea lui bucurie era să-și chinuie subordonații, abuza de puterea pe care i-o dădeau gradul și
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
funcția. Îți dau un exemplu. Știi că acolo, ca să ieși în oraș duminica cu bilet de voie, trebuia să prezinți mai întâi locotenentului armamentul și ținuta, toate impecabile. N-aveam încotro, ne supuneam, respectam regulamentul. Într-o zi, baioneta unui camarad n-a fost destul de bine lustruită, după părerea locotenentului. Urmarea, toți cei găsiți în neregulă fură pedepsiți să execute de 72 de ori comenzile “Drepți“ și “Culcat“, în curtea unității. Trebuie să știi că abia plouase și-ți închipui cum
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Concentrarea reprezintă o "lungă deznădejde" căci discuțiile de la popotă îi trezesc "răscoliri" și nu mai fac decât "să întărâte dureri amorțite" care pornesc "măcinarea sufleteasă" a lui Ștefan care se simte singur și prins în capcana propriilor neliniști. Discuția dintre camarazi pe tema dragostei și răspunderilor reciproce, îl introduce în vestibulul povestirii. Se reconstituie povestea sa de iubire dintr-un șir de clipe de entuziasm, dar și dezamăgiri ale trecutului. Discuția "simplistă" a camarazilor trezește ochiul interior al eroului care, lucid
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
prins în capcana propriilor neliniști. Discuția dintre camarazi pe tema dragostei și răspunderilor reciproce, îl introduce în vestibulul povestirii. Se reconstituie povestea sa de iubire dintr-un șir de clipe de entuziasm, dar și dezamăgiri ale trecutului. Discuția "simplistă" a camarazilor trezește ochiul interior al eroului care, lucid, până "în pragul unei nenorociri" concluzionează: "iubirea e altceva", o "simbioză sentimentală" care implică dreptul "de viață și de moarte asupra celuilalt". Ștefan, student sărac, la început, căsătorit din dragoste cu o studentă
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Toaibă... ― Nu! Nu se poate! ― Ce nu se poate, Petrică? ― Se vede treaba că Dumnezeu le aranjează pe toate cu mare măiestrie. Nici nu puteam să visez că mă voi Întâlni cândva cu feciorul lui Toader Toaibă, cel mai bun camarad al meu de acolo, din gura Gheenei... Dacă la buchetul meu de fericire pot să adaug și această Întâlnire, atunci n-am făcut umbră pământului degeaba. Doctore Gruia, Îngăduie-i bătrânului Petrică Staniște să te Îmbrățișeze cu toată dragostea de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și această Întâlnire, atunci n-am făcut umbră pământului degeaba. Doctore Gruia, Îngăduie-i bătrânului Petrică Staniște să te Îmbrățișeze cu toată dragostea de frate al tatălui tău. Frate de arme, am vrut să spun, fiindcă acolo, În focul luptei, camaradul Îți este frate adevărat... Pentru nimic În lume nu l-ai părăsi!... Cu aceste vorbe, spuse cu tremur În glas, l-a Îmbrățișat părintește pe doctorul Gruia. Despina, emoționată peste măsură, privea când la Petrică când la Nicu. ― Tare aș
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ni-l va da, băiete. Ni-l va da - l-a asigurat Nicu, sub privirea plină de lumină a Despinei. ― Am să-i scriu lui tata Toader că am avut norocul să-l Întâlnesc pe cel mai bun și drag camarad de arme al lui - a vorbit doctorul Gruia - cerându-și Îngăduința din priviri de la profesor... ― Spune-i din partea mea că mi-i dor să-l văd. Apoi, că le doresc, lui și mamei Maranda, să fie sănătoși și, la toamnă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
simți, prietene? ― Cu atâția doctori pe lângă mine, mi-ar fi rușine să spun că nu mă simt bine. ― Asta mă bucură mult. Pe deasupra, am văzut-o pe Despina la treabă, cum se spune, și l am cunoscut și pe fiul camaradului Toader. ― Și nu este un doctor oarecare... doar este asistentul meu. ― Atunci, bucuria mea este Înzecită. Să dea Domnul să ajungi să-i lași moștenire locul tău de profesor... ― Asta o va obține doar prin muncă. Prin multă muncă. ― Eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ascute-ți memoria. Ei? Totul e În regulă? Atunci, spune-mi dacă numele de Petrică Staniște Îți spune ceva... Așa-i că da? Află matale, dragul și bravul nostru cercetaș, că am avut onoarea să stau de vorbă cu acest camarad al tău, În cabinetul profesorului Hliboceanu, pe care Îl cunoști... Și dacă ai ști cât de mult m-a rugat să-ți scriu să vii la Iași, să depănați amintiri de pe front, nu ai mai sta pe gânduri... Te roagă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spui pe nume. Așa, ca Între oamenii ce au legături sufletești venite de departe... ― Cu mare plăcere, dar... Parcă nu se cade ca... ― Dacă mi-ai spune pe nume, te-aș simți aici lângă inimă ca fiul celui mai scump camarad și prieten! Ce știi tu, dragule Gruia, ce Înseamnă ca acolo unde glonțul orb te pândește - și nu iartă - să-l ai lângă tine pe omul a cărui inimă bate În același ritm cu a ta și la nevoie nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
văd vreodată Înainte de a trece dincolo... Acolo unde nu e suspin și nici durere... Ce faci, camarade? Ești gata de luptă? Dacă da, atunci bine ai venit la Hanul cercetașului... ― A cărui cercetaș spuneai? ― A cercetașului Petrică Staniște, dragul meu camarad și frate. Odată cu aceste cuvinte, s-au depărtat unul de altul atât cât să se poată privi cu aducere aminte... ― Dacă n-aș lua sama la mustățile aiestea cât niști hulughi și la pletele albi, aș zice - după glas - că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cuvinte, voi... somn de voie, iar cercetașii - ca și acolo, În Iad - echiparea, automatul În mână, grenadele și viața În sacul de merinde și... „Aveți ca obiectiv...” Așa Începea fiecare misiune... Rămasul bun pe care ți-l luai de la un camarad mai apropiat de sufletul tău... vrând-nevrând, Îl socoteai ultimul!... ― Așa se Întâmpla când el - Petrică - sau eu plecam În misiuni diferiti... Mergeam noi În misiunea noastră, da’ gându’ ni era către celălalt. „Oare o reușit să treacă de linia ianamicului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
băga În așternut... Eu n-am avut Încotro și, vrând-nevrând, i-am urmat sfatul... Nici nu s-au ivit zorii, că plantonul ne-a trezit, cu ordin să ne prezentăm la căpitan... Și, cum spuneam. Până să fiu eu gata, camaradul meu, care ajungea cu vârful capului În bagdadia bordeiului, mă aștepta În prag. Niciun cuvânt. Niciun zâmbet. Tăcea ca un perete. Îl urmez ca coteiul boierului. Intrăm. Un țăcănit de călcâie și În fața mea se afla un brad cu o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]