4,790 matches
-
Daphne? am Întrebat eu, Înșfăcând chestiunea esențială cu pofta unui piranha flămând. Hawkins Îmi aruncă o privire ucigătoare, Își trase În jos puloverul, pe care i-l deranjasem puțin și-și căută nebunește din ochi haina, prin Încăpere. — E pe canapea, i-am spus, ducându-mă până acolo și aducându-i-o. În timp ce mă apropiam cu haina, m-am uitat la el cu inocență. — Vrei să te ajut să te Îmbraci? — Nu mă atinge, zise el, smulgându-mi-o din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rujul ce-mi Încadra un rânjet extrem de satisfăcut. Nimic nu te Înviorează mai bine ca un mic flirt ușor. Mi-am dat seama că Încă nu-i știam numele de botez. Ce ciudat, de obicei e invers. Pe masa de lângă canapea mai rămăsese jumătate de sandviș cu brânză și murături. L-am mâncat Încet, meditând la ceva ce tocmai Îmi venise În minte: n-ar fi o mare ironie dacă, după toate eforturile depuse În numele lui, ar reieși că, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Derek. Erau la etajul al treilea, iar lift nu exista. Oamenii ăștia nu duceau lipsă de exercițiu fizic. Odată intrată În birou, tenta de corectitudine politică a firmei a părut și mai evidentă. În timp ce mă așezam, cam pe jumătate, pe canapeaua sărăcăcioasă de tweed de la recepție, pe dinainte Îmi treceau zorite chipuri de mai toate soiurile pe care le-ar putea etala mândra națiune britanică, majoritatea fiind Îmbrăcați peste ținuta În care fac paradă intelectualii radicali de operetă, despre care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
capacul și-am ras pizza cu viteza luminii, abia deranjându-mă să mestec Înainte să Înghit. Regret să amintesc faptul că nu m-am spălat pe dinți Înainte de culcare. Deși, din moment ce nu m-am culcat propriu-zis, ci am leșinat pe canapea, am o oarecare scuză pentru această scăpare. În mod destul de previzibil, m-am trezit la cinci dimineața, moartă de sete și, firește, cu nori toxici de usturoi care-mi ieșeau din gura pe care am deschis-o ca să beau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
moartă de sete și, firește, cu nori toxici de usturoi care-mi ieșeau din gura pe care am deschis-o ca să beau niște apă, de parcă aș fi executat un număr de aruncat flăcări la circ. Trântindu-mă la loc pe canapea, am Închis din nou gura ca să nu mă asfixiez singură În somn și am căzut iarăși În nesimțire. Din nefericire, omisesem să mă așez Într-o poziție care să evite faimoasele ciudățenii ale canapelei mele, așa că, dimineață, am descoperit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
circ. Trântindu-mă la loc pe canapea, am Închis din nou gura ca să nu mă asfixiez singură În somn și am căzut iarăși În nesimțire. Din nefericire, omisesem să mă așez Într-o poziție care să evite faimoasele ciudățenii ale canapelei mele, așa că, dimineață, am descoperit un prea-frumos cerculeț imprimat pe obraz de unul dintre arcuri, care de ani de zile Încerca să-și câștige libertatea. Ar fi mai bine să trec sub tăcere starea În care am fost a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era Încă Într-o stare de relativă ordine, În urma puseului acut de curățenie de duminica trecută, așa că măcar nu m-am deprimat și mai tare la gândul că sunt o ființă murdară și necivilizată. Apoi, m-am Întins iarăși pe canapea și mi-am impus să stau nemișcată. Asta m-a ajutat puțin. Timpul se târa Încet. Pe la două după-amiaza, sună cineva la ușă. Eram foarte sigură că nu mai comandasem nici o pizza, dar intrasem deja În perioada de refacere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Încet. Pe la două după-amiaza, sună cineva la ușă. Eram foarte sigură că nu mai comandasem nici o pizza, dar intrasem deja În perioada de refacere și mi se făcea din nou foame, așa că, plină de speranță, m-am târât jos de pe canapea și m-am uitat pe vizor. Pe urmă, mi-am dorit să mă fi abținut. Felice Bortshe, Duggie Sutton, dnul și dna Ashley erau Înșirați pe treptele de la ușa mea, În această ordine, de parcă stabiliseră În prealabil o oarece schemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Felice Bortshe, Duggie Sutton, dnul și dna Ashley erau Înșirați pe treptele de la ușa mea, În această ordine, de parcă stabiliseră În prealabil o oarece schemă a Întâietății. O clipă, Îmi fulgeră prin minte gândul de a mă furișa Înapoi pe canapea și de a sta Întinsă până ce plecau ei, dar Felice se uita fix În vizor, ca și când ar fi știut că sunt acolo. Printr-un efect al lentilelor, ochii ei păreau a privi țintă Într-ai mei, așa că, slăbită și neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
altul. Sunetul mă călcă pe nervi. Toată situația asta era Îngrozitoare. M-am trezit aruncând pe furiș ocheade În căutarea sticlei goale de vodkă, incapabilă să-mi amintesc dacă o aruncasem În seara trecută sau dacă Încă mai zăcea lângă canapea, zbierând „Alcoolico!“ Într-o bulă desenată deasupra gâtului. Din poziția În care mă aflam, nu reușeam s-o zăresc și nu voiam să atrag atenția asupra mea, mișcându-mă. Brusc, m-a lovit un val de jenă cumplită, cauzată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un imens spațiu Întunecat, rotindu-se În vid și așteptând să fie găsită... Au urmat numeroase alte observații pe aceeași notă, dar am Încercat să nu le ascult. Dacă aș fi făcut-o, ar fi trebuit să mă târăsc sub canapea, extrem de stânjenită. Poate aș fi dat de sticla de vodkă acolo. Din greșeală, i-am prins privirea lui Jim Ashley, dar aceasta era impenetrabilă. Betty Încuviința din cap pe fundalul perorației lui Felice, iar coafura ei părea În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
uneori și până la miezul nopții, ca să se uite la filme sexy - știam că așa se numesc, pentru că mă pricep foarte bine să trag cu urechea la ce-și spun pe șoptite adulții. Când veneau momentele culminante, ei nu săreau de pe canapea. Tăceau mai departe. Filmele sexy le vedeau pe posturi străine. Vecinii noștri le transmiteau, iugoslavii. Atunci se petreceau în televizorul nostru lucruri ciudate. Se petreceau în limbi străine, dar asta nu părea să-l deranjeze pe tata. Cred că sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
loc de trecut. Atunci perechea era foarte surprinsă, încerca să-și netezească la repezeală hainele și să-și îndrepte cravata. Când se deschidea ușa, cei doi începeau să se bâlbâie. În filmele mute era însă altfel. Charlie Chaplin ședea pe canapea cu o doamnă și o ținea, de exemplu, în brațe, când soțul ei cu mustața hazlie intra fără să bată la ușă. De altfel, bătutul la ușă n-ar fi avut nici un rost. Charlie nu l-ar fi auzit, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe fața lui s-a dezlănțuit o furtună. Ion trebuia să plece la lucru, era ajutor de mecanic la un garaj. Mi-a spus: „Hai să-ți arăt ceva”, m-a luat de mână și ne-am așezat pe o canapea plușată, n-am văzut bine ce culoare avea, pentru că era prea întuneric în cameră. A arătat cu degetul spre televizorul din fața noastră și a spus: „Ăsta-i televizorul”. A pus mâna pe telecomandă și a adăugat: „Asta-i telecomanda. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Pe atunci, sincer vorbind, eu nu prea credeam în varianta cu Grecia. Credeam că eroii trăiseră dintotdeauna aici, în America. Restul era, bineînțeles, o născocire a celor cu reclamele. În casă era și mai întuneric ca înainte. Stăteam culcat pe canapea și, pentru o clipă, nu m-am dumirit unde mă aflam. Am căutat cu privirea crăpăturile din tavan, cele care semănau cu niște brațe de râuri. Dar tavanul abia se zărea, era prea sus și prea negru. Atunci am băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
păr provizoriu. Întâi firelor de păr le iese culoarea, după aceea ies și ele din cap și se duc. Sportul preferat al tatei și al meu, în America, a fost wrestling-ul. Când erau transmisii de wrestling la televizor, stăteam pe canapea amândoi, iar eu purtam un halat de baie care ajungea până la podea. Înainte de asta, se umplea cada cu apă, eu mă băgăm înăuntru și doamna Sanowsky venea să mă săpunească. Serile de baie coincideau cu serile de wrestling. Apa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se spăla. Se prefăcea doar. Într-adevăr, la cuvântul acolo, deja îl vedeai ieșind și încheindu-și cămașa. Tata, eu și cu Toni - căci acum aveam voie să-i spun astfel - ședeam în serile de wrestling unul lângă altul pe canapea. Ora zece. În televizor se aprindea luminița roșie. Apoi apăreau niște namile de bărbați, care-și făceau unul altuia lucruri fioroase, dar în realitate totul era mai puțin rău decât arăta. Tata și cu mine ne ciondăneam pe ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sufragerie. Doamna Sanowsky s-a apropiat de mine și mi-a luat sacoșele. N-a întrebat nimic de Toni, iar eu m-am simțit ușurat, pentru că nu trebuia să spun o minciună. Tata avea o gaură în mânecă. Ședea pe canapea, ținând receptorul la ureche. Doamna Sanowsky bătuse noaptea la noi în ușă: „Marius, un telefon de acasă”. Tata îmbrăcase puloverul pe bâjbâite, în întuneric, se răcise vremea în Brooklyn. „Avem o programare la doctor. Curând”, i-a spus tata mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
într-un sac de box. Uneori cădeau toți trei peste masă, alteori se împiedicau de un scaun. Dacă doamna Sanowsky reușea să se smulgă, alergau cu toții în jurul mesei, Toni o urmărea pe ea, iar tata pe Toni. Eu ședeam pe canapea nemișcat, ținând întins piciorul cu ghipsul și îmi ziceam că toate astea mi se par cunoscute, iar dacă cei din America fac la fel, ce rost o fi avut să venim aici? Puteam rămâne acasă și tata n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sufragerie, la loc de cinste. În orașul nostru m-am numărat printre cei dintâi care au avut în casă așa ceva și vestea s-a răspândit repede. Curând, prietenii au început să mă viziteze seară de seară, ședeam înșirați cu toții pe canapea, iar cutia cu imagini licărea înaintea ochilor noștri. De priceput nu pricepeam nici o vorbă, căci încă nu exista un post în limba noastră, iar ce vedeam noi se transmitea din Iugoslavia. Priveam cu gura căscată, ca tâmpiții, și de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
La noi a fost și era scăldată în lacrimi, sărmana. Soția mea a trebuit să-i dea Valium și am stat de vorbă cu ea ceasuri în șir, până s-a liniștit și a putut să adoarmă. A dormit pe canapeaua noastră, ca un copil. Și știți de ce a fost soția dumneavoastră la noi și a avut nevoie de Valium? Pentru că un anonim i-a dat un telefon și i-a povestit că o înșelați cu una din colegele dumneavoastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
stradă, putea să însemne și că fiul lui iar lăsase însărcinată o femeie. Eu în nici un caz nu voiam s-o las însărcinată pe Ariana. Citisem cum se face, dintr-o carte de educație sexuală cu poze. Mă culcasem pe canapea, acolo unde ședeau musafirii, în fața televizorului din Germania, cel care transmitea filme sexy și îmi frecasem cocoșelul între paginile cărții de educație sexuală socialistă. Cartea era a lui Nicolaescu și el mi-a luat în nume de rău paginile lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
enerva, dar încă citesc, nu pot să adorm fără să citesc, iar eu înjuram încet lampa aceea, urându-i viață cât mai scurtă, și uneori ieșeam din cameră cu perna și pătura în brațe, prăbușindu-mă ca un refugiat pe canapeaua din salon, iar dimineața reușea întotdeauna să fie el primul care se plânge, iar ai fugit de mine, orice mărunțiș te face să fugi de mine. Picioarele îi erau nemișcate, dar gura i s-a deschis într-un căscat, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
citit este aprinsă, încălzind aerul din jurul său, asemenea lumânărilor micuțe de la căpătâiul mormintelor din orașul morților, care nu fac decât să scoată și mai mult în evidență întunericul din jurul lor. În fiecare seară după ce o culc pe Noga, îmi deschid canapeaua din salon, îmi pun așternutul, apoi mă întind ca un musafir, departe de dormitorul care se transformase în camera bolii sale, și înăuntrul acestei singurătăți fără margini, există o anume ușurare, a dormi singură, fără să te mai gândești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fără margini, există o anume ușurare, a dormi singură, fără să te mai gândești la el, fără să aștepți să se stingă lumina, doar eu, în salonul dogorind de căldură chiar și în timpul nopții, șanțul dintre cele două părți ale canapelei îmi face umerii să se curbeze; de dimineață mă trezesc panicată, ce s-a întâmplat cu viața mea, îmi amintesc de el tulburată, ca și când aș fi citit o știre șocantă în ziar, ce face el toată ziua, la ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]