3,168 matches
-
Statelor Divizate ale Americii". La 13 decembrie 2016 revista "Financial Times" îl numește "Persoana Anului". În decembrie 2016, revista "Forbes" îl plasează pe Trump pe locul al doilea al celor mai puternici lideri din lume, după Vladimir Putin și înaintea cancelarului german Angela Merkel.
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
a fost restaurat în anii următori pentru a primi Regeringsrätten. Palatul Hessenstein a fost ridicat între 1630-40 de sfetnicul regal Bengt Bengtsson Oxenstierna, cunoscut pentru călătoriile sale prin orient. Palatul a fost modernizat și extins în 1680 de nepotul său, cancelarul Bengt Oxenstierna. Palatul a fost cumpărat de regele Suediei Frederic I de Hesssenstein în 1731 și donat concubinei sale Hedvig Taube, ridicată la rangul de contesă de Hessenstein. A cunoscut o perioadă de strălucire la mijlocul secolului 18, când a locuit
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
biblioteca orașului Stockholm. Printr-un schimb, clădirile au ajuns din 1949 în proprietatea statului fiind renovate câțiva ani mai târziu pentru birouri în serviciul unor autorități. Aici își au sediul astăzi Colegiul Cameral ("Kammarkollegiet"), cea mai veche instituție suedeză, și Cancelarul de Justiție. Gimnaziul se compune din două clădiri asemanătoare, care își au o istorie comună numai de la mijlocul secolului 19. Clădirea de est a gimnaziului cuprinde o parte din încăperile vechii mănăstiri franciscane, ridicate la sfârșitul secolului 13. Dintre ele
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
au fost obligați să se convertească sau să plece din regat. Confesorul Isabelei, Cisneros, a fost numit arhiepiscop de Toledo. Acesta a jucat un rol important în programul de reabilitare a instituțiilor religioase din Spania, punând bazele viitoarei Contrareforme. În calitate de Cancelar, puterea lui a sporit treptat. Isabela și Ferdinand creaseră un imperiu, iar în ultimii ani ai domniei lor s-au văzut presionați de chestiuni de administrare și politică; erau preocupați de succesiune, astfel încât au încercat să lege coroana spaniolă de
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
1397 și repetată anumite clauze găsite în vechiul „Cod Tang” din 653. Împăratul Hongwu a organizat un sistem militar, cunoscut drept „weisuo”, care a fost similar cu sistemul „fubing” al dinastiei Tang (618-907). În 1380 Împăratul Hongwu îl execută pe cancelarul Hu Weiyong (胡惟庸), suspectând un complot pentru detronarea sa, după care Împăratul Hongwu a desființat Cancelaria asumându-și rolul de cancelar, în calitate de șef al guvernului și împărat, un precedent urmat în cea mai mare parte a perioadei Ming. Suspectându-și
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
weisuo”, care a fost similar cu sistemul „fubing” al dinastiei Tang (618-907). În 1380 Împăratul Hongwu îl execută pe cancelarul Hu Weiyong (胡惟庸), suspectând un complot pentru detronarea sa, după care Împăratul Hongwu a desființat Cancelaria asumându-și rolul de cancelar, în calitate de șef al guvernului și împărat, un precedent urmat în cea mai mare parte a perioadei Ming. Suspectându-și tot mai mult miniștrii și supușii, Împăratul Hongwu stabilit Jinyiwei-ul, o rețea de poliție secretă, formată din propria sa gardă a
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
sistemul de Trei Departamentele și Șase Ministere, care a fost instituit de către diferite dinastii, începând de la sfârșitul dinastiei Han (202 î.Hr. - 220 CE), administrația Ming a avut doar un singur departament, Secretariatul, care a controlat cele șase ministere. În urma executării cancelarului Hu Weiyong în 1380, Împăratul Hongwu a abolit Secretariatul, Cenzoratul, și Comisia Militară Principală și a preluat personal conducerea celor șase ministere și a celor „Cinci comisii militare regionale”. Astfel, un întreg nivel al administrației a fost eliminat și parțial
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
un întreg nivel al administrației a fost eliminat și parțial reconstruit de către împarații succesori. Marele Secretariat, la început o instituție de secretariat, care asista împăratul cu administrația birocratică, a fost înființat, dar fără a angaja consilieri importanți, sau un prim-cancelar. Ministerele, conduse de către un ministru și cârmuite de către directori, au rămas sub controlul direct al împăratului, până la sfârșitul dinastiei Ming. Împăratul Hongwu l-a trimis pe moștenitorul său aparent la Shaanxi în 1391 la o „vizită și calmare” (xunfu) a
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
într-o "misiune confidențială" la Praga. În această perioadă, însă, se dedică mai mult artei. De la jumătatea anilor treizeci, când pictează foarte mult, datează unele dintre cele mai importante opere ale sale, printre care ""Portretul soților Arnolfini"" (1434) și ""Madona cancelarului Rolin"" (1435]). ""Soții Arnolfini"" este, poate, cel mai cunoscut tablou al lui van Eyck. El înfățișează pe negustorul din Lucca, Giovanni Arnolfini, cu prilejul căsătoriei sale cu Giovanna Cenami. Tabloul constituie o excelentă ilustrare a ceea ce Panofsky a numit "simbolismul
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
deosebire față de oamenii și obiectele obișnuite. Din punct de vedere pictural, trebuie evidențiat efectul deosebit produs de imaginea din oglindă și care, așa cum arată André Chastel, stârnește "senzația de miracol" și, totodată, "sparge rânduiala lucrurilor prin zugrăvirea figurilor miniaturale". ""Madona cancelarului Rolin"" îl înfățișează pe Nicolas Rolin, consilierul lui Filip cel Bun, cancelar al Burgundiei și Brabantului, îngenuchiat în fața copilului Iisus, pe care îl ține în brațe Madona așezată pe tron. Probabil, pictura a fost comandată de către fiul acestuia, pentru capela
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
evidențiat efectul deosebit produs de imaginea din oglindă și care, așa cum arată André Chastel, stârnește "senzația de miracol" și, totodată, "sparge rânduiala lucrurilor prin zugrăvirea figurilor miniaturale". ""Madona cancelarului Rolin"" îl înfățișează pe Nicolas Rolin, consilierul lui Filip cel Bun, cancelar al Burgundiei și Brabantului, îngenuchiat în fața copilului Iisus, pe care îl ține în brațe Madona așezată pe tron. Probabil, pictura a fost comandată de către fiul acestuia, pentru capela familiei. Unul dintre elementele cele mai originale ale tabloului este priveliștea orașului
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
depărtare este în contrast cu cel de-al doilea plan al imaginii, unde într-o grădină luxuriantă, plină de flori, se plimbă păuni. Cu mâinile împreunate în semn de rugăciune, Nicolas Rolin stă îngenunchiat în fața Împărătesei Cerurilor primind binecuvântarea lui Hristos. Chipul cancelarului este cumpătat, serios și sobru; fruntea înaltă fiind dovada unei minți strălucitoare, voința puternică care-l animă fiind sugerată de o bărbie ascuțită. Prin alăturarea Madonei, chipul ei pare mai curând idealizat. Un înger ține o coroană bogată deasupra ei
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
fiind dovada unei minți strălucitoare, voința puternică care-l animă fiind sugerată de o bărbie ascuțită. Prin alăturarea Madonei, chipul ei pare mai curând idealizat. Un înger ține o coroană bogată deasupra ei. Interiorul, pare a face parte din locuința cancelarului, unde, Fecioara Maria i se arată acestuia ca în fața unui om pios și respectabil. În planul secundar păunii sunt simbolul nemuririi, iar virtuțiile madonei sunt simbolizate prin grădina cu flori și trandafiri. Magnificul peisaj al citadelei, aflat după colonadă, este
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
madonei sunt simbolizate prin grădina cu flori și trandafiri. Magnificul peisaj al citadelei, aflat după colonadă, este asociat de către unii cercetători cu orașul belgian Liège. Prin itermediul unor geamuri, întregul peisaj este separat în trei fragmente distincte. În partea de lângă cancelar se văd câteva dealuri înverzite și șiruri de case. Lângă pruncul Isus și Fecioara Maria sunt reprezentate biserici. Două maluri sunt despărțite de către un râu, dar sunt unite de către un pod care simbolizează credința care îi apropie pe oameni de
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
Dönitz a autorizat semnarea la Rheims a capitulării necondiționate a tuturor forțelor germane aflate în luptă cu forțele aliate. Capitularea a intrat în vigoare în ziua de 8 mai 1945. S-a încercat să se stabilească un guvern sub conducerea cancelarului Lutz Schwerin von Krosigk. Acest guvern nu a fost recunoscut de Aliați, iar Dönitz și alți fruntași ai Germaniei Naziste au fost arestați pe 23 mai de forțele britanice. Actul capitulării Germaniei folosit în cadrul ceremoniei de la Cartierul General al Forțelor
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
Mengelberg. În Austria, lucrările lui Mahler au cunoscut o scurtă perioadă de renaștere între 1934 și 1938, o perioadă cunoscută în prezent ca 'Austrofascism', în timpul regimului totalitar, în care, cu ajutorul lui Alma Mahler și Bruno Walter, ambii prieteni ai noului cancelar Kurt Schuschnigg, se încerca transformarea Mahler într-un simbol național (cu un statut comparabil cu cel al lui Wagner în Germania). Muzica lui Mahler a fost interpretată în timpul nazismului în Berlin, la începutul anului 1941, și Amsterdam, în timpul ocupației germane
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
agitată în viața culturală din România. Noul comitet urma să se confrunte și cu probleme internaționale legate de congresul internațional al PEN Clubului care urma să se țină la Dubrovnik la 23 mai 1933. În acel an Adolf Hitler devenise cancelarul Germaniei și independența PEN Clubului german, care participa și el la congres, era pusă la îndoială. Ca și pe alte fronturi, Germania căuta să-și asigure un sprijin internațional pentru noul regim, urmărind să obțină rezoluții în favoarea ei din partea diferitor
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
după abdicarea Kaiserului, Germania a trecut printr-o rebeliune comunistă, proclamarea a două republici locale de tip sovietic (precum Republica Sovietică din München), trei lovituri de stat de dreapta, patru greve generale și a fost guvernată de guvernele a cinci cancelari. Autoritatea guvernului central era subminată de mișcările separatiste, de controlul puterilor aliate și de luptele de stradă dintre detașamentele muncitorești înarmate ale Ligii Spartachiste și ale Partidului Comunist pe de-o parte și ale forțelor paramilitare de dreapta Freikorps. Înaintarea
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
Cancelarul (în ) este un roman al lui Jules Verne, scris în perioada 1870-1874. Romanul a apărut pentru prima dată în 1874 sub formă de foileton în "Le Temps", apoi sub forma unei cărți ilustrate de Édouard Riou în 1875. Romanul - unul
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
același timp un roman de aventuri maritime și unul inițiatic, inspirat în principal de episodul naufragiului fregatei franceze "Meduza", survenit în 1816. Este de remarcat faptul că, spre deosebire de alte opere ale autorului, aceasta nu conține deloc pasaje didactice. Nava britanică "Cancelarul" pleacă din Charleston, Carolina de Sud având opt pasageri la bord, 20 de membri ai echipajului și 1.700 de baloturi de bumbac. Destinația ei este Marea Britanie dar, spre nedumerirea echipajului, căpitanul o poartă spre sud, în zona Mării Caraibilor
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
ultimii supraviețuitori ai decăderii umane. Jules Verne, care-și obișnuise cititorii cu viziunea optimistă a progresului aflat în mâinile unei omeniri prometeice, descrie aici oameni aflați în plin regres spre "barbarie". Publicul obișnuit nu a gustat această abordare, iar vânzările "Cancelarului" au fost slabe. Totuși, în cazul acestui roman, Verne a fost un inovator, deoarece a ales să-i dea poveștii forma unui jurnal intim, similar unui jurnal de bord. Această modalitate de a da unui roman o formă non-romanțată menită
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
senzație cu ocazia vernisajului din 1819 și împărțise criticii. Trecând de la poveste la discurs, Jules Verne abandonează forma istoriilor extraordinare care îi aduseseră succesul, pentru a scrie un lung monolog dramatic asupra societății și a oamenilor. La data începerii redactării "Cancelarului", în 1870, Franța se afla încă sub șocul războiului cu Prusia. Amărăciunea unei înfrângeri imputate unui înalt comandant militar, umilința produsă de tratatul de pace de la Francfort, eșecul comunei din Paris și baia de sânge fratricidă care i-a pus
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
capăt, sfârșitul celui de-Al Doilea Imperiu Francez și incertitudinea prezentului afectaseră serios optimismul anilor '50 și '60. "De o parte nebuni furioși, [...] barbari, de cealaltă burghezi egoiști, indiferenți", scria Jules Hetzel într-o scrisoare. Făcând o paralelă între naufragiul "Cancelarului" și cel al utopiei saint-simoniene, Jean-Paul Dekiss vede în roman o metaforă a timpurilor sale și găsește ingredientele a ceea ce Zola avea să numească ulterior "La Débâcle": același faliment al elitelor conducătoare care antrenează tot grupul în derivă, aceeași indiferență
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
Republica de la Weimar, care revendica teritorii populate majoritar de germani, așa cum era zona Orașului Liber Danzig/Gdańsk sau cea a Coridorului polonez dintre Prusia Răsăriteană și restul Germaniei. Astfel de conflicte aveau să fie exploatate în viitor de Führerul nazist, Cancelarul Adolf Hitler. Conflictele polono-germane aveau să ajungă la paroxism în 1939, când Al treilea Reich a invadat Polonia.
Marea Revoltă Poloneză () [Corola-website/Science/305107_a_306436]
-
puterea lui Charles de Gaulle și acesta demisionează în 1969. Succesorul său, Georges Pompidou a introdus reforme, însă criză energetică din 1973 a dus la un blocaj. Guvernul lui Valery Giscard d’Estaing a avut succes în afacerile externe împreună cu cancelarul german, Helmut Schmidt, organizând o întâlnire anuală a șefilor statelor din statele industrializate, cunoscută ca Grupul celor Șase-G6, menită să soluționeze criza economică. Rată șomajului crescuse însă. La conducere a venit un guvern socialist, cu Francois Mitterand ca președinte în
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]