7,454 matches
-
mai spus deja: vreau să redevenim o familie. În penumbra Încăperii mari, dar deloc Înalte din casa familiei Kermeur, luminată doar de zeci de lumînări, mobilele fuseseră Împinse de-a lungul pereților, iar cele două sicrie erau așezate pe niște capre de lemn improvizate. Localnicii defilau unul după altul, sub discreta supraveghere a lui Fersen și Morineau, și depuneau flori ca omagiu adus dispăruților. Arthus ținuse să se deplaseze și să vină să ia parte la durerea lui Jeanne, fidela lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În camera principală se mai aflau o femeie ștearsă și blonzie, probabil olandeză, care tricota un poncho lângă cămin, și un hipiot mai vârstnic, cu părul lung și cărunt, cu o bărbuță de asemeni căruntă, cu o față fină de capră isteață. — E acolo..., zise Hipiotul-Negru; trase deoparte o bucată de pânză prinsă de perete și Îi pofti În camera de alături. Neîndoielnic, Michel privi cu interes creatura maronie, ghemuită În fundul patului, care-i urmări cu privirea când intrară În Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
meniul pe toată săptămâna viitoare. Așa că... îhm... i-am dat un meniu plecând de la asta. Scot rușinată din geantă meniul șifonat de la Maxim’s și i-l întind. — Miel înăbușit cu arpagic cu cartof fondant și crustă de brânză de capră, garnisit cu piure de spanac cu nucșoară, citește siderată. Cineva pufnește în râs și, când ridic ochii, îl văd pe Nathaniel scuturându-se de râs. — Asta a fost tot ce am avut la mine ! mă apăr. Ce era să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un om de acela căruia îi mănâncă câinii din traistă și toate trebile câte le făcea, le făcea pe dos”. Trocurile păguboase ale lui Dănilă, care dă pe rând boii săi “mari și frumoși” pe un car, carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o traistă goală, seria de schimburi catastrofale, mai întâi amuză, apoi, însă, scandalizează, stupefiază. Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neștiinței
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
om de acela căruia îi mănâncă câinii din traistă și toate trebile câte le făcea, le făcea pe dos”. Trocurile păguboase ale lui Dănilă, care dă pe rând boii săi “mari și frumoși” pe un car, carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o traistă goală, seria de schimburi catastrofale, mai întâi amuză, apoi, însă, scandalizează, stupefiază. Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neștiinței sale
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
și caricaturizarea sau prezentarea umoristică a unei situații ce îmbracă forme tragice: “...de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. Săracul Prepeleac! Se vede că i-a fost scris tot el să răsplătească și păcatele iepei frățâne său, a caprei, a gânsacului logodit și ale boilor uciși în pădure. Pesemne blastămul gâștelor văduvite l-au ajuns, sărmanul!” Finalul basmului valorifică din nou categoriile temporale și spațiale pentru ilustrarea ieșirii din planul ficțional, ireal, realizându-se, printro conjuncție adversativă, o relație
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
e? - se enervă uscățivul. Dacă am pierdut, cumva, clipa potrivită În care trebuia să fi plecat la drum ucigașul de Krog? Cum adică: să pierzi clipa potrivită? - m-am Întrebat. Clipa asta potrivită aducea Într-un fel cu vânătoarea. Pândeai capra care se adăpa. Capra bea apă cu guri mici. Între două guri, totdeauna ciulea urechile după cel mai mărunt zgomot. Dacă te grăbeai și azvârleai sulița Înainte să bage botul În apă, te auzea, o lua la fugă și rămâneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dacă am pierdut, cumva, clipa potrivită În care trebuia să fi plecat la drum ucigașul de Krog? Cum adică: să pierzi clipa potrivită? - m-am Întrebat. Clipa asta potrivită aducea Într-un fel cu vânătoarea. Pândeai capra care se adăpa. Capra bea apă cu guri mici. Între două guri, totdeauna ciulea urechile după cel mai mărunt zgomot. Dacă te grăbeai și azvârleai sulița Înainte să bage botul În apă, te auzea, o lua la fugă și rămâneai cu burta goală. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
azvârleai sulița Înainte să bage botul În apă, te auzea, o lua la fugă și rămâneai cu burta goală. Dacă azvârleai sulița după ce scotea botul din apă, te auzea, o lua la fugă și iar rămâneai nemâncat. Azvârli sulița În capră doar În acea scurtă clipă În care Își cufundă botul În apă. Doar atunci nu te aude și te lasă să-ți umpli burta tu și ai tăi. - Așa de scurtă să fie clipa plecării? - m-am mirat. Uscățivul m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mal. Numai că atunci am simțit din nou mirosul acelui om. Nu mai era Înfricoșat. Mă urmărea, bun Înțeles. Cred că se trântise pe pământ și nu mă slăbea din ochi. Nu mai era Înfricoșat, dar era Încordat ca o capră care tocmai se pregătește să sară din stâncă În stâncă, pe deasupra celui mai adânc hău. Hău. Da. Cuvântul acela precum vuietul surd de la Început de tot. Am coborât pe mal și m-am apropiat de un copac. Am apucat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de marginile de piatră cu mâinile și cu degetele pășitorilor, prinse a urca, strecurându-se din ce În ce mai sus, de parcă ar fi fost șarpele pe care Îl văzusem când l-am cunoscut pe Enkim. Curând, am ajuns pe o potecă abruptă de capre, acoperită ici-colo de iarbă deasă și grea. Pământul se tot fărâma sub pășitorii noștri, dar Runa mă Îndemna, icnind abia auzit, să nu mă las. Din vale se ridicau strigăte din ce În ce mai puternice, dar nu știam dacă erau din cauza focului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
s-o luăm din loc, că ăștia n-o să stea cu mâinile În sân ca să vă spuneți voi tot ce-ați făcut de când nu v-ați mai văzut! Se ridică și-o pornirăm, cu ea În frunte. Ne cățărarăm precum caprele pe un morman de stânci uriașe, prăvălite unele peste altele. Ajunserăm Într-o viroagă adâncă, străjuită de un fel de copaci subțiri și Înalți, după care dădurăm Într-o potecă de mistreți ce șerpuia prin pădure, urcând spre munții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pândarii pe care, cu siguranță, i-au lăsat În urmă. Spre Apus sunt munți de netrecut. Of, of, doar spre Răsărit o să avem noroc. Ne-a făcut semn s-o luăm pe urmele ei și s-a repezit, precum o capră, spre valea ce se Întindea pe mâna moale. M-am ținut după ea cu multă ușurință căci crescusem pe munte, dar bietul Enkim se tot poticnea și, la un moment dat, alunecă pe iarba umedă și se duse la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de păduri bogate și grele. Dincolo de pădure, Marea cea mare. Era liniște. De undeva se auzeau copii chirăind: se jucau Într-o apă care curgea mereu. Dinspre munte adia o boare proaspătă. Tocmai Înfulecasem bucatele lui Minos, niște brânză de capră Înmuiată În ulei stors din fructele-boașe, cu ierburi de mentă presărate pe deasupra. Îmi dăduse și un vin de-al lui, ușor, dulce și pișcător. - Ești sătul? Întrebă. Am făcut semn că da. Îți place ce vezi și ce auzi? Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
treabă mai avem cu stelele? Nu mai mergem decât după pășuni, și uite că nici pe-astea nu le mai găsim. Uită-te la noi și-ai să Înțelegi, râse el. Erau slabi și mâncau gângănii de toate felurile. Aveau capre și țapi pe care-i târau după ei și pe care-i puneau să doarmă noaptea În țarcuri. Mai creșteau niște animale mari, cocoșate, cu gât lung și limbă băloasă. Animalele astea se adăpau rar, erau mai Înalte decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am luat-o spre o Înălțime apropiată, numai că picioarele ni se afundau din ce În ce În pulberea care se aduna de zor În jur. Cu chiu cu vai, am găsit un bolovan lângă care ne-am ghemuit precum caprele În viscol, și am așteptat. Furtuna s-a oprit la fel cum a Început. Deodată, s-a făcut liniște deplină, iar vântul a Încetat să mai bată. Am ridicat capul și mi-am descoperit fața - un val de praf mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sat Dogoni o să vină și Krog. Fugi la sat! Am Înțeles. Numai că nu-mi stătea mintea la asta. - Vreau să-l văd pe Unu, i-am spus lui Tuni. - Bine, dar hai să te mai dăm o dată cu unsoare de capră. 24. Satul Dogonilor se Întindea mai mult sub pământ - era alcătuit, deopotrivă, din găuri săpate adânc și din case din argilă, ridicate deasupra găurilor. Casele nu erau decât pe sfert de Înalte față de găurile de sub ele, de care le despărțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uriași, din ce În ce mai deși, cu scoarța neagră, cu frunze mari și cu trunchiul ca o cădere de apă Înghețată. Ierburile, tot mai verzi și mai Înalte, se Îndesiseră și ele, iar animalele din jur se Înmulțeau din ce În ce. Erau capre ca ale noastre, numai că aveau coarnele drepte și lungi, mai erau și un fel de pisici mari și tărcate, iar prin copaci Își aveau culcușul tot soiul de maimuțe. Răgetele leilor se auzeau tot mai des, iar din ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcuse, probabil, după ce băuse prea multe burți de vin. Animalul acela era foarte Înalt și avea un gât care, numai el, era cât două-trei staturi de om. Avea blana galbenă tărcată cu pete cafenii, iar la cap semăna cu o capră. Rumega. Păștea, dar nu iarba care se afla din belșug În vale, ci frunzele și fructele din copaci. Trăia În turme, iar mărunțeii lui N’jamo se și pregătiră să doboare unul. Animalele erau atât de sperioase Însă Încât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
arată calea alor lui. Ne-am culcat dar, n-am putut să Închidem ochii toată noaptea. Fiare de toate felurile Începură să treacă pe lângă adăpostul nostru, din ce În ce mai multe, alergând către Miazănoapte. Pisici din cele mari alergau cot la cot cu capre și cu mamuți, animale din cele cu gâtul lung fugeau Într-o liniște plutitoare alături de lei cu ochii holbați, vulturi lunecau aproape de pământ, bezmetici, amestecați cu ciori, vrăbii și cuci, ba chiar și șerpi sâsâiau de jur Împrejur, târându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și ei. Își dădură lucrurile jos din spinare, lăsară deoparte ce târau după ei, iar oamenii se așezară În față, amenințători, cu sulițele ridicate deasupra capetelor, strigând și făcând o hărmălaie nemaipomenită. Câțiva prinseră a sări În sus precum niște capre săgetate, dar cădeau la loc În picioare, sprinteni și puternici, cu pieile negre lucind În lumina rece a dimineții. Strigau la noi și se băteau cu pumnii În piept, arătându-și dinții albi precum fildeșul de mamut tânăr. Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noapte, așa de Împotmolit se târa soarele În văzduh... - N-are cum să fie altfel. Așa e rămas de la Tatăl, Îmi zâmbi Bulut și le făcu semn să se apropie unor luptători din aceia sprinteni, dintre cei ce țopăiseră precum caprele negre. - El e Krog, nepotul de soră al Psarei. El e ucigașul de care v-am spus dintotdeauna, și pentru el v-au ales sorții când am fugit din calea Gerului. Știți ce aveți de făcut, așa că nu ne faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne Înfășăm În blănuri groase. Ne dădurăm pe mâinile celor din neamurile lui Barra și al lui Logon, care știau să ducă luntrele peste apă la fel cum știi tu să te cațeri printre stâncile cele mai Înalte ca să privești capra neagră, dacă mai faci cumva asta. Se făcuse noapte când am ajuns noi pe Gemeni. Era un ghețar atât de mare! Unul dintre povârnișurile lui molcome se afunda blând În apă, precum un mal de baltă cuminte și, până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mărunt și Înmuiată Într-o zeamă cafenie care te ardea până În creștet când o puneai pe limbă și care tare mult ne-a plăcut. Cele mai gustoase, Însă, au fost ouăle crude de tăuni, din cele ce cresc pe sub pielea caprelor, precum ciorchinii. Femeile le-au scos din carnea caprelor vii chiar sub ochii noștri și le-au tăvălit bine prin sare Înainte să le arunce pe pietre Încinse, de unde trebuia să și le ia fiecare, fierbinți și sfârâitoare, ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ardea până În creștet când o puneai pe limbă și care tare mult ne-a plăcut. Cele mai gustoase, Însă, au fost ouăle crude de tăuni, din cele ce cresc pe sub pielea caprelor, precum ciorchinii. Femeile le-au scos din carnea caprelor vii chiar sub ochii noștri și le-au tăvălit bine prin sare Înainte să le arunce pe pietre Încinse, de unde trebuia să și le ia fiecare, fierbinți și sfârâitoare, ca să le zdrobească În gură. Oamenii lui Gupal au jucat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]