2,793 matches
-
și organizarea politică comunitățile umane românești erau incluse în complexe teritoriale echivalente cu o structură politică, ce precedau organizarea statală. Cercetările istorice au pus în lumină deplina corespondență dintre realitățile demografice și cele de structurare politică-teritorială din spațiul extrași intra-carpatic.5 Evoluția societății românești până la mijlocul secolului al XIII-lea a fost influențată de consecințele impactului ultimului val de migratori, care sfârșește cu invazia mongolă din 1241, și de extinderea dominației regatului ungar în Transilvania. Pătrunderea nomazilor de stepă a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
instituțiile și structurile administrației feudale ungare. Această complexă situație politică a avut consecințe majore pentru societatea românească, care a fost divizată sub raport politic-teritorial în două: spațiul extracarpatic ce va evolua spre constituirea de state românești libere și spațiul intra-carpatic, încadrat în regatul feudal ungar. Colectivitățile medievale, obștile sătești, în imensa lor majoritate libere și viguroase, altele aservite sau abia întemeiate, până la mijlocul secolului al XIII-lea, ne pot ajuta în reconstituirea situației demografice. Satele erau diferite ca număr de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cele de mai sus, papa îl împuternicește pe episcopul cumanilor să orânduiască un păstor catolic pentru români. Din această scrisoare, datată 1234, document major al istoriei noastre medievale, răzbate o lume românească vie, autentică, organizată politic și bisericesc, în jurul arcului carpatic, dar nu numai acolo. Papa se arată îngrijorat de fragilitatea episcopatului catolic cuman, împlântat pe teritoriul extracarpatic, ce părea un pământ al nimănui. De mare însemnătate se dovedește faptul că această societate românească era organizată sub aspect politic și ecleziastic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jumătate a secolului al XI-lea (1068), a dus la extinderea teritorială a regatului Ungariei pe văile râurilor Someș, Mureș și Târnave, pe care le-au organizat sub aspect politic și administrativ. Dar regalitatea "apostolică" avea să întâmpine în interiorul arcului carpatic împotrivirea populației românești, de aceea au fost atrași fruntașii localnicilor, acei voievozi, duci, cnezi ai românilor. În încercarea de a suprapune peste organismele tradiționale ale populației românești pe cele feudale ungare, documentul menționează, la 1111, pentru prima dată în Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
suprimarea progresivă, dar și cu reveniri, a autonomiilor teritorial-politice ale autohtonilor (românilor) și, în cele din urmă, în secolul al XIV-lea, excluderea lor din congregații și din sistemul "constituțional" al voievodatului, în calitatea lor de "schismatici" (ortodocși). Spațiul intra-carpatic a fost integrat în limitele (hotarele) voievodatului, în a doua jumătate a secolului al XII-lea și prima a celui de-al XIII-lea, când s-a fixat definitiv și configurația etnică a țării, în urma colonizărilor masive de elemente germanice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongole. În același timp, Polonia a atacat Rusia haliciană și l-a silit pe cneazul Lev Danilovici să-i părăsească pe mongoli și să se întoarcă în Halici. Mongolii au suferit pierderi mari la retragerea din Transilvania, în zona trecătorilor carpatice, unde au fost loviți de sași și secui-un document din 1289 arată că secuii din Arieș au distrus un corp de armată mongol. Expediția mongolă din 1285 a fost de mai mică amploare, iar victimele și distrugerile au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
25 gospodării, unde locuiau în jur de 500.000 locuitori, din care 2/3 români, adică între 70-75 %. Târgurile și orașele din Transilvania au devenit, între 1241-1350, o realitate economică, socială și demografică, cu oarecare pondere în cadrul habitatului românesc intra-carpatic, încât, până la 1350, sunt menționate 30 târguri sau orașe, adică o zecime din numărul total al așezărilor. Dar o serie de așezări sătești mai importante îndeplineau și funcția unor târguri, prin activitatea lor economică meșteșugărească și comercială, așezări cu funcții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de-ai săi. Într-adevăr, noua organizare a spațiului extracarpatic, intrat sub dominația regalității ungare, s-a materializat mai întâi în sfera bisericească. În urma unei infiltrări și acțiuni misionare reușite, papalitatea a decis să înființeze o episcopie în teritoriile sud-est carpatice (de la curbura Carpaților), smulse în prealabil dominației cumane. Convertirea la creștinism a unor căpetenii cumane din stepa nord-pontică, stimulată de succesele militare ale cavalerilor teutoni, după 1211, și de irupția tătarilor în răsărit, după 1223, l-a determinat pe papa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lipsa de similitudine între tradiția românească și cea ungară, sub raport structural, a exclus posibilitatea transpunerii versiunii maghiare. Concluzia sa este că motivul vânătorii rituale a bourului are o sorginte autohtonă, ca supraviețuire a riturilor și miturilor ancestrale, comune zonei carpatice și lumii orientale și mediteraneene. Valoarea istorică a tradiției despre "descălecatul" lui Dragoș, acreditată de letopisețele slavo-române și acceptată de cronicari și istoricii romantici, a fost primită cu rezerve de școala critică istorică, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
intră la sfîrșitul secolului al XVIII-lea în sfera de influențn a romantismului german este că acestea se lovesc de elitele maghiare germanizate. Drama celor două istorii este că ele își revendică același spațiu originar, Transilvania. Maghiarii sînt cuceritorii bazinului carpatic la sfîrșitul secolului al IX-lea. Istoriografia maghiară contemporană arată, într-o voluminoasă istorie a Transilvaniei, editată în traducere franceză sub auspiciile Academiei de la Budapesta, în 1992, că: "Înainte de sfîrșitul anului 895, toate forțele importante ale maghiarilor se aflau în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sfîrșitul secolului al IX-lea. Istoriografia maghiară contemporană arată, într-o voluminoasă istorie a Transilvaniei, editată în traducere franceză sub auspiciile Academiei de la Budapesta, în 1992, că: "Înainte de sfîrșitul anului 895, toate forțele importante ale maghiarilor se aflau în bazinul carpatic, pe care 1-au ocupat". Istoriografia română nu contestă așezarea aici a maghiarilor, dar se ridică împotriva tezei maghiare, după care Dacia fusese abandonată de Aurelian și deci maghiarii ar fi primii ocupanți ai Transilvaniei. Fideli unei tradiții istoriografice, care
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
național pe zi. Începînd din 29 august, grupul de armate "Ucraina Sud" primește misiunea de a menține un front defensiv continuu începînd de la frontiera româno-bulgară, trecînd peste crestele Carpaților. De fapt, forțele sovietice declanșează o ofensivă mărginită la interiorul arcului carpatic, pe 7 septembrie 1944, operînd o mutare a frontului. Trupele române acoperă mișcarea lor spre cîmpia ungară. Efectivele angajate de armata română în Ungaria se ridică la mai mult de 210.000 de oameni din care 42.266 au murit
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
formațiune etnică, transformându-se în națiune”. De acord cu cea de a doua parte a afirmației lui Stratan (și unitatea de împrejurări istorice în care s-au dezvoltat locuitorii de la est și sud de Carpați, precum și cei din interiorul arcului carpatic a fost enunțată și dovedită în studii de mare autoritate), dar afirmarea rolului geneticii în constituirea unei națiuni pune problema competenței autorului în enunțarea unor asemenea teorii. Ne punem, în același timp, întrebarea justificată a compatibilității deosebite dintre Vasile Vieru
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a locuitorilor de la est și sud de Carpați. Termenii de „Țara Românească” și „Pământul românilor” sunt folosiți cu sensul de teritoriul locuit de români, dintre Nistru și Tisa: „În spațiul dintre albiile Tisei și Nistrului, având la nord Alpii Carpatici și sprijinindu-se dinspre sud pe întinderea dunăreană și partea de nord-vest a litoralului Mării Negre, locuiește o masă compactă de populație, numele autohton al căreia, divizat de etnografii contemporani în câteva denumiri locale, nu se află nici pe o hartă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și obiceiuri și cuprinde: obiceiuri la naștere, căsătorie, înmormântare, calendaristice, comunitare, mitologie. În Panteonul românesc. Dicționar, autorul prezintă o lume fantastică, atipică în raport cu panteonul greco-roman, având divinități puțin cunoscute la nivelul scrisului, dar foarte active la nivelul culturii orale. Panteonul carpatic ar fi alcătuit din reprezentări mitice transmise exclusiv pe cale orală prin două surse fundamentale: Calendarul popular și Cartea morților. Mesajele Cărții Morților sunt adresate mortului strigat pe nume (Ion, Vasile etc.), sau printr-un nume tabu (Dalbul de pribeag), zeițelor
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și postfață Ion H. Ciubotaru, Iași, 1997; Constantin Brăiloiu, Sabina Ispas, Sub aripa cerului. Comentarii etnologice asupra colindei și colindatului, București, 1998; Vasile V. Filip, Universul colindelor românești (În perspectiva unor structuri de mentalitate arhaică), București, 1999; Ilie Moise, Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori, Sibiu, 1999; Ion Taloș, Câteva considerații asupra colindatului și colindelor popoarelor romanice, București, 1999; Marin Marian-Bălașa, Colinda-epifanie și sacrosanct, București, 2000; Ioan Brezeanu, Colindele de la Dunărea de Jos, Galați, 2000. L.Cș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
de cărți a fost forța motrice care a asigurat elaborarea vernaculalelor în limbi naționale oficiale, cât mai curând antreprenoriatul religios al mișcările sectare izvorâte din Reforma protestantă. Începând cu miezul secolului al XV-lea, când ecourile reformei răzbat până în arcul carpatic, mai întâi prefațat de husitism, urmat în decursul secolului al XVI-lea de luteranism și calvism, mișcările protestante promovează în Transilvania traducerile bisericești în limba română ca mijloc de propagandă religioasă. Rămasă fără efect pe planul prozelitismului religios - românii stăruind
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mod clar fac parte din paradigma națiune = elită (în cazul specific al românilor transilvăneni, elita eclezială unită). În concepția episcopului blăjean, tributară gândirii politice a timpului, națiunea română nu includea și țăranii, cu atât mai puțin etnicii români din afara arcului carpatic. În timp, însă, Micu- Klein a utilizat din ce în ce mai pregnant o înțelegere populară a termenului de natio, elasticizând astfel categoria restrictivă pentru a cuprinde întreaga "populație plătitoare de biruri" unită printr-o comuniune de obiceiuri, limbaj și credință. Desfacerea populară a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
politicile curții austriece de a-și extinde autoritatea imperială, în contra puterii nobiliare maghiare și a celorlalte națiuni politice a căror uniune dădeau alcătuirea status quo-ului politic transilvănean, prin convertirea la catolicism a românilor ortodocși. Reforma protestantă, pătrunsă până în adâncul arcului carpatic, a spulberat unitatea de credință catolică ce îi solidariza pe dominatorii politici ai Transilvaniei împotriva plebei valahe alcătuită în covârșitoarea sa majoritate din iobagi ortodocși. În secolul al XVI-lea s-au conturat, astfel, faliile confesionale care acum îi divizau
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a) patriotism civic pre-naționalist, specific luminismului românesc, localizat temporal de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până spre revoluțiile pașoptiste. În cadrul acestei matrici a luat naștere ideologia națională a Școlii Ardelene - "proto-naționalismul" românesc - care, odată însămânțată de către dascălii transilvăneni dincolo de arcul carpatic s-a prins a forma ideologia propriu-zis naționalistă; b) naționalism democratic liberal, exprimat în toiul mișcărilor pașoptiste; c) naționalism etnic herderian, care a dominat ultima jumătate a secolului al XIX-lea, specifică romantismului; d) naționalism bifurcat în versiunile sale critică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu doar că a apărut și s-a afirmat cel mai plenar în Ardeal - unde a continuat să rămână doctrina identității naționale mult după ce în principate latinismul a devenit anacronic -, ci și că dacismul și-a făcut apariția în afara arcului carpatic. Succesele politice ale principatelor dunărene, culminate cu cascada unirii-independenței-regatului, a creat contextul propice pentru înlocuirea doctrinei defensiv-emancipatoare a latinismului cu programul ofensiv-afirmator al dacismului. Dacă prima era o idee integratoare aspirând la acceptarea românilor în rândul popoarelor europene la un
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
orĭcăruĭ Român a sti pentru ce; căcĭ alt-fel ar putea crede că el nu este adevĕrat stăpân în țara sa. [...] că suntem prin urmare niște streinĭ in insășĭ a noastră țară" (Xenopol, 1890, p. 43). Teoria "veneticismului" românesc în spațiul carpatic, departe de a fi rezultatul unei reflecții științifice dezinteresate, susține Xenopol, nu este decât o doctrină istorică aservită intereselor politice maghiare. Pe de altă parte, după ce postulează inatacabilitatea și inexpugnabilitatea tezei continuității românești la nord de Dunăre, Xenopol admite că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de fragmentarium, statalitatea românească a continuat pe toată durata mileniului întunecat al năvălirilor barbare, până la descălecările lui Radu Negru în Muntenia și a lui Bogdan în Moldova. La sud de Dunăre, Heliade menționează existența unui "regat Romano-Bulgar", iar în arcul carpatic, sub Ștefan I, "Ungurii cu Românii și cu popolii slavi formà un rigat nuou Ungro-valach, sau al Ungariei confederate" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 56). În aceste două entități politice cu participație românească s-a păstrat statalitatea română. Acestea erau însă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
carte. Harta evidențiază și structura etnică a analfabetismului, zonele rurale luminate de știința de carte aflate fiind în scaunele săsești și secuiești aglomerate teritorial în sud-estul Transilvaniei, unde secole de-a rândul, începând cu momentul pătrunderii ideilor reformate în arcul carpatic, orașe precum Sibiu sau Brașov, înzestrate cu tradiții tipografice încă din secolul al XVI-lea, au devenit centre de iradiere culturală, împrăștiind în universul rural înăuntrul cărora se aflau unde de cultură. În Transilvania, spațiu de conviețuire multietnic prin excelență
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cercetări de etnologie” (din 1978). În 1993 obține titlul de doctor în etnologie cu teza Ceata de feciori la români. Colaborează la „Revista de etnografie și folclor”, „Forschungen zur Volks - und Landeskunde” ș.a. De la lucrarea Butea junilor (1976) la Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori (1999), M. manifestă un interes constant pentru un obicei de iarnă întâlnit la „junii” din Transilvania. Aportul său constă în observarea nemijlocită a fenomenului și în îmbogățirea bibliografiei cu o sumă apreciabilă de documente. Cutul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]