2,933 matches
-
și la nivel de ecosisteme terestre. Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară - "Bucegi" și dispune de mai multe tipuri de habitate; astfel: Păduri alpine cu "Larix decidua" și/sau "Pinus cembra", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri sud-est carpatice de molid ("Picea abies") cu "Soldanella hungarica", Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Pajiști montane de
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul cursurilor de apă montane; habitate ce adăpostesc, conservă și protejează o gamă diversă de floră și faună specifică estului lanțului carpatic meridional. Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere: urs carpatin ("Ursus arctos"), lup ("Canis lupus"), cerb ("Cervus
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
apus"), fâsă de munte ("Anthus spinoleta"); Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), viperă ("Vipera berus"), șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), broasca-roșie-de-pădure (Rana dalmatina), tritonul de munte ("Triturus alpestris"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"); Pești: petroc ("Gobio kessleri") și zglăvoacă ("Cottus gobio") Flora ariei protejate
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
carpathica"), ligularia ("Ligularia sibirica") și stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica") care vegetează alături de alte rarități floristice, printre care: angelică ("Angelica archangelica"), pelin nemirositor ("Artemisia campestris"), coada șoricelului (cu specii de "Achillea crithmifolia" și "Achillea millefolium"), romaniță de munte ("Anthemis carpatica"), arnică ("Arnica montana"), pelinariță ("Artemisia vulgaris"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), carlina ("Carlina acanthifolia"), turtă ("Carlina acaulis"), clopoței (cu specii de "Centaurea coziensis", Campanula rapunculoides, Campanula patula ssp. abietina", Campanula persicifolia, Campanula grossekii"), ciucure ("Campanula glomerata"), garofițe (cu specii de
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație forestieră sub-mediteraneeană cu endemitul "Pinus nigra ssp. banatica" și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Munților Retezat-Godeanu. Parcul național se suprapune atât sitului de importanță comunitară - "Domogled - Valea Cernei" cât și ariei de protecție specială avifaunistică omonime, la baza desemnării cărora aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
spălăcioasa ("Senecio fluviatilis"), degetăruț ("Soldanella montană"), cimbrișor (cu specii de "Thymus comosus" și "Thymus glabrescens"), orhidee sălbatică ("Traunsteinera globosa"), dioc ("Centaurea phrygia"), garoafa de munte ("Dianthus tenuifolius"), crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica") sau păiușuri cu specii de "Festuca porcii" și "Festuca carpatica". Fauna parcului este una diversificata și bine reprezentată de mai multe specii (unele aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere și păsări. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu ("Caniș
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Fânețe montane, Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din "Alysso-Sedion albi" și Peșteri în care accesul publicului este interzis; ce conservă și adăpostesc o mare varietate de floră și faună specifice lanțului carpatic al Meridionalilor. Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN sau enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
sânziană ("Galium verum"), argințica ("Dryas octopetala"), angelică ("Angelica archangelica"), pelin ("Artemisia eriantha"), arnică ("Arnica montana"), armeria ("Armeria alpina"), lăptișor ("Androsace villosa"), ceapă-de-munte ("Allium victorialis"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), gălbenuș ("Crepis sibirica"), crăpușnic ("Cirsium furiens"), clopoței ("Campanula transsilvanica"), cădelniță ("Campanula carpatica") sau păiușuri (din speciile: "Festuca panciciana", "Festuca pseudodalmatica"). În vecinătatea parcului și în arealul acestuia se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje Fotoreportaj
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
controlată de băncile germane. Cehii au controlat doar 20-30% din industrie. În Slovacia, doar 17,1% din populație lucrau în industrie, iar 60,4% lucrau în agricultură și silvicultură. Doar 5% din industria din Slovacia era deținută de slovaci. Rutenia Carpatică era esențial fără industrie. Table. 1921 ethnonational census avea o varietate de naționalități. În Regiunea Sudetă locuiau germanii, în Boemia cehii, în Slovacia slovacii, în Rutenia Carpatică ucrainenii. Maghiarii se găseau în sudul Slovaciei. Disputele naționale au apărut datorită faptului
Prima Republică Cehoslovacă () [Corola-website/Science/323460_a_324789]
-
și silvicultură. Doar 5% din industria din Slovacia era deținută de slovaci. Rutenia Carpatică era esențial fără industrie. Table. 1921 ethnonational census avea o varietate de naționalități. În Regiunea Sudetă locuiau germanii, în Boemia cehii, în Slovacia slovacii, în Rutenia Carpatică ucrainenii. Maghiarii se găseau în sudul Slovaciei. Disputele naționale au apărut datorită faptului că cehii, mai numeroși, au dominat guvernul central și alte instituții naționale. Clasa slovacă de mijloc, mică, nu a putut rezista și maghiarii, germanii și evreii au
Prima Republică Cehoslovacă () [Corola-website/Science/323460_a_324789]
-
Aceste unități morfologice constituie o treaptă intermediară de relief între munți și câmpii, fiind situate la interiorul și preexteriorul arcului carpatic. Cele mai importante sunt: Podișul Transilvaniei este situat în centrul României, aproape în întregime înconjurat de grupurile muntoase ale Carpaților Orientali, cele ale Carpaților Meridionali și ale Carpaților Occidentali. Podișul Transilvaniei, Munții Carpați și Câmpia de Vest au o climă
Dealurile și podișurile României () [Corola-website/Science/323514_a_324843]
-
din Munții Carpați au înălțimi de până la 2544 m (Vârful Moldoveanu). Ca forme de relief în Podișul Transilvaniei se găsesc câmpii, depresiuni și podișuri: Subcarpații reprezintă o unitate de relief de altitudine mijlocie care se desfășoară atât la exteriorul arcului carpatic, (între văile Moldovei și Motrului) cât și în interiorul său, (în zonele Bistrița - Homoroade, Hârtibaciu - Ocna Mureș și Turda - Beclean). Subcarpații apar ca o treaptă de relief între munți și regiunile jose de la exteriorul acestora, fiind constituiți dintr-o asociere de
Dealurile și podișurile României () [Corola-website/Science/323514_a_324843]
-
-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și peisagistic) situată în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Bihor (în ramura nordică a Munților Bihorului, grupă montană a Apusenilor ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor), pe teritoriul administrativ estic al comunei Pietroasa și este străbătută de drumul județean DJ763. Rezervația naturală cu o suprafață de 39 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului
Platoul carstic Padiș () [Corola-website/Science/323920_a_325249]
-
de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) situată în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află la poalele sud-vestice ale Munților Plopișului (grupă montană a Munților Apuseni aparținând lanțului carpatic al Occidentalilor), în partea central-estică a județului Bihor, pe teritoriul comunei Lugașu de Jos, aproape de drumul național DN1H care leagă municipiul Șimleu Silvaniei de Aleșd. a fost declarat arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea
Gruiul Pietrii () [Corola-website/Science/323930_a_325259]
-
interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic) situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului județului Bihor. Aria naturală se află în ramura nordică a Munților Bihorului (grupă montană a Munților Apuseni, aparținând lanțului carpatic al Occidentalilor), pe teritoriul administrativ al comunei Budureasa din sud-estul județului Bihor (la limita teritorială cu județul Cluj), în imediata apropiere a drumului județean DJ108J, care leagă satul Remeți de stațiunea turistică Stâna de Vale. Rezervația naturală a fost declarată
Vârful Cârligați () [Corola-website/Science/323932_a_325261]
-
Crataegus monogyna"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), curpen de pădure ("Climatis vitalba") sau soc ("Sambucus nigra"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii vegetale rare (unele specifice stâncăriilor), printre care: piperul-lupului ("Asarum europaeum"), flămânzică ("Draba nemerosa"), clopoțelul de munte ("Campanula carpatica"), vinariță ("Asperula odorata"), steliță vânătă ("Aster amellus"), gălbinele ("Lysimachia punctata"), sânziene albe ("Galium mollugo"), dumbăț ("Teucrium chamaedrys"), sugărel ("Teucrium montanum"), strașnic ("Asplenium thricomanes"), coroniște ("Coronilla varia"), păiușul ("Festuca cinerea"), iarbă-mare ("Achnatherum calamagrostis"), alior ("Euphorbia cyparissias"), sclipeți ("Potentilla erecta"), albăstriță ("Centaurea
Stejerișul Mare (Colții Corbului Mare) () [Corola-website/Science/323962_a_325291]
-
naturală suprapusă sitului de importanță comunitară - " - Zagon", reprezintă o zonă naturală (mlaștini turboase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști și pășuni) încadrată în bioregiunea alpină a Munțilolor Brețcului (grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor). Rezervația conservă trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Flora lemnoasă este constituită din arbori și arbusti cu specii de pin de pădure ("Pinus sylvestris"), molid ("Picea abies"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), arin-alb ("Alnus incana"), răchită
Turbăria Ruginosu () [Corola-website/Science/323970_a_325299]
-
României, tronsonul de la Diakovo (astăzi "Nevetlenfolu") până după Teresva pe teritoriul cehoslovac și cel de după Teresva și până la Câmpulung la Tisa din nou pe teritoriul României. Ca urmare a Primului arbitraj de la Viena din martie 1939, Ungaria a primit Ucraina Carpatică, teritoriu stăpânit până atunci de Cehoslovacia. Astfel, linia ferată a intersectat de trei ori frontiera ungaro-română. În 1940, prin Al doilea arbitraj de la Viena (cunoscut ca Dictatul de la Viena), România a trebuit să cedeze Ungariei între altele regiunea Satu Mare și
Calea ferată Debrecen–Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/319885_a_321214]
-
în 1939 de Ungaria), astfel încât întreaga linie ferată a trecut sub control maghiar pentru o perioadă de câțiva ani. După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, puterile victorioase au restaurat parțial granițele din anul 1938; cu toate acestea Ucraina Carpatică nu a mai fost retrocedată Cehoslovaciei, ci a fost inclusă în Uniunea Sovietică. Compania feroviară sovietică de stat SJD a schimbat ecartamentul liniilor, porțiunea de cale ferată preluată fiind trecută de la ecartament normal la ecartament lat (1520 mm). Acest lucru
Calea ferată Debrecen–Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/319885_a_321214]
-
Linia a fost împărțit în trei părți: În 1928 s-a încheiat un acord între Polonia, Cehoslovacia și România cu privire la modul de folosire a acestei linii. Ca urmare a Primului arbitraj de la Viena din martie 1939, Ungaria a primit Ucraina Carpatică, teritoriu stăpânit până atunci de Cehoslovacia. Câteva luni mai târziu, prin Pactul germano-sovietic de neagresiune (cunoscut ca Pactul Ribbentrop-Molotov) partea de nord a liniei a trecut la Uniunea Sovietică. În 1940, prin Al doilea arbitraj de la Viena (cunoscut ca Dictatul
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
Căilor Ferate de Est (Gedob). Aceasta a preluat exploatarea căilor ferate din Galiția și, prin urmare, și a porțiunii nordice a traseului descris aici. După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, URSS a anexat atât Galiția, cât și Ucraina carpatică, astfel că partea centrală și de nord a acestei căi ferate a trecut pe teritoriul său. România a primit înapoi partea de sud a Maramureșului. Compania feroviară sovietică de stat SJD a schimbat ecartamentul liniilor, porțiunea de cale ferată preluată
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
arie naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, terenuri cultivate) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Masivului Postăvarul (grupare montană a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Muntele Postăvarul (1.025,50 ha). Din punct de vedere geologic Masivul Postăvarul este alcătuit din calcare jurasice (Cheile Râșnovului și Muchia Cheii, culminând în partea înaltă a masivului cu Vârful Postăvarul-1799 m.) și
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), corb ("Corvus corax"), ieruncă ("Tetrastes bonasia"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), șorecar comun ("Buteo buteo"), șorecar-încălțat ("Buteo lagopus"), sticlete ("Carduelis carduelis"), pupăză ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierlă ("Turdus merula"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), broasca-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), viperă ("Vipera berus"), șopârlă de ziduri ("Podarcis muralis"), croitorul de fag ("Rosalia alpina"), gândacul de apă ("Rhysodes sulcatus"), apolonul negru (un fluture din specia "Parnassius mnemosyne"), precum și un ortopter endemic
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
creștere a reproducătorilor și de însămânțare instrumentală ca metode de control a împerecherilor la albine și dezvoltarea unui laborator de analiză, de referință la nivel național; Rezultate scontate: - metoda standardizată pentru evaluarea biometrică a rasei autohtone de albine (Apis mellifera carpatica) în conformitate cu metode aplicate si la alte rase europene; - metode optimizate și standardizate de creștere a mătcilor și trântorilor în funcție de numărul de mătci crescute și împerecheate pe sezon aplicabile în stupinele autorizate de creștere a materialului biologic; - tehnica optimizată de însămânțare
ANEXE din 23 aprilie 2015 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 708/2015 privind aprobarea Planului sectorial pentru cercetare-dezvoltare din domeniul agricol şi de dezvoltare rurală al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe anii 2015-2018, "Agricultură şi Dezvoltare Rurală - ADER 2020" (Anexele nr. 1 şi 2). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272720_a_274049]
-
de autonomie că Principatul Nitra, în cadrul Regatului Ungariei. Așezările slovace s-au extins până în zona nordică și sudestică a Ungariei actuale, în timp ce maghiarii au început să se stabilească în sudul Slovaciei actuale. Compoziția etnică s-a diversificat prin așezarea germanilor carpatici (din secolul XIII), a valahilor (din secolul XIV), si a evreilor. Rezultatul invaziei mongole din 1241, și al foametei derivate, a fost o pierdere masivă de populație. Cu toate acestea, Slovacia medievală a fost caracterizată mai degrabă de orașe active
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]