3,702 matches
-
Husite (cu episodul declanșator al primei defenestrații, când populația revoltată a Pragăi a aruncat pe geamurile primăriei consilierii orășenești). După moartea regelui Venceslau, fratele său vitreg, Sigismund, era moștenitorul legal al tronului. Husiții se opuneau suirii pe tron a unui catolic fervent, care îl chemase pe Jan Hus la Conciliul de la Constance, asigurându-i imunitatea și care nu se ținuse de cuvânt. Sigismund a venit la Praga în fruntea unei armate de 30.000 de cruciați, dorind să obțină capitularea orașului
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
de înfrângere a husiților, toate încheiate cu eșecuri. După moartea lui Žižka, unitatea husiților s-a năruit. Facțiunea husiților radicali a fost învinsă, în cele din urmă, în bătălia de la Lipany (1434), de o coaliție a husiților moderați și a catolicilor cehi, astfel că Sigismund a fost încoronat ca rege al Boemiei. În 1437, Sigismund a murit și odată cu el s-a stins și linia masculină a Dinastiei de Luxembourg. Soțul fiicei lui Sigismund, Elisabeta, ducele de Austria, Albert al II
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
strănepotul lui Sigismund, născut după moartea tatălui său, numit de aceea Ladislau Postumul. Cum și acest rege a murit la numai 17 ani, consilierul său cel mai apropiat, nobilul George de Poděbrady, a fost ales rege al Boemiei atât de catolici, cât și de husiții ultraquiști (moderați). El a fost supranumit și „regele husit”. În timpul domniei sale, Papa a chemat catolicii la organizarea unei cruciade împotriva ereticilor cehi. Campania militară a fost condusă de regele Ungariei Matei Corvin, care, după încheierea expediției
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
la numai 17 ani, consilierul său cel mai apropiat, nobilul George de Poděbrady, a fost ales rege al Boemiei atât de catolici, cât și de husiții ultraquiști (moderați). El a fost supranumit și „regele husit”. În timpul domniei sale, Papa a chemat catolicii la organizarea unei cruciade împotriva ereticilor cehi. Campania militară a fost condusă de regele Ungariei Matei Corvin, care, după încheierea expediției, a fost încoronat și rege al Boemiei. Cum George de Poděbrady nu abdicase, se ajunsese în situația ca Boemia
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
mult, în oraș trăind și lucrând personalități celebre ale vremii, precum astronomii Tycho Brahe și Johannes Kepler, pictorii Giuseppe Arcimboldo, B. Spranger, Hans von Aachen, J. Heintz și alții. În 1609, sub influența stărilor protestante, Rudolf al II-lea, un catolic convins, a emis " Carta Imperială a Împăratului", prin care erau asigurate libertăți religioase fără egal în Europa acelor vremuri. Numeroși germani protestanți, atât luterani, cât și calvini, au emigrat în Boemia. Unul dintre acești emigranți germani a fost contele luteran
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
celui din urmă, arhiducele Ferdinand de Styria, acceptat de Dieta din Boemia ca urmaș prezumtiv, în momentul în care Matthias s-a îmbolnăvit grav. Stările protestante din Boemia nu au privit cu ochi buni această decizie. Tensiunile dintre protestanți și catolici (prohabsburgici) a dus la a treia defenestrație de la Praga, în timpul căreia oficialii catolici au fost aruncați pe ferestrele Castelului Praga (23 mai 1618). În ciuda faptului că cei trei catolici au supraviețuit, protestanții au înlocuit oficialitățile catolice. Incidentul a declanșat războiul
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
au privit cu ochi buni această decizie. Tensiunile dintre protestanți și catolici (prohabsburgici) a dus la a treia defenestrație de la Praga, în timpul căreia oficialii catolici au fost aruncați pe ferestrele Castelului Praga (23 mai 1618). În ciuda faptului că cei trei catolici au supraviețuit, protestanții au înlocuit oficialitățile catolice. Incidentul a declanșat războiul de treizeci de ani. După moartea lui Matthias, Ferdinand de Styria a fost ales împărat, cu numele de Ferdinand al II-lea, dar nu a fost acceptat ca rege
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
de Ferdinand al II-lea, dar nu a fost acceptat ca rege al Boemiei de comunitatea protestantă. În schimb, pe tronul Boemiei a fost ales calvinul Frederick al V-lea de Pfalz. Conflictul care a urmat a fost unul dintre catolici - cei germani, sprijiniți de spanioli, polonezi, bavarezi, dar și de luteranii saxoni anticalviniști - și protestanți (conduși de contele J.M. Thurn) - luterani silezieni, lusatiani și moravi. Împăratul Ferdinand al II-lea a ieșit învingător și a fost încoronat ca rege al
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
(Sfântul Augustin la catolici, lat. Sanctus Augustinus, Fericitul Augustin la ortodocși, n. 13 noiembrie 354, Thagaste, Numidia - d. 28 august 430, Hippo Regius, pe teritoriul Algeriei de azi) a fost un episcop, filozof, teolog și doctor al Bisericii. În scrierile sale, utilizează argumente logice
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
testament religios și politic totodată. Opera Sf. Augustin a dăruit viață, coeziune și mai ales vocație istorică Occidentului catolic, lume ce devine o sinteză reușită între civilizația latină, vitalitatea germanică și mărturisirea creștină. De la papă și până la ultimul țăran habotnic, catolicii vor fi marcați de crezul istoric al Sf. Augustin și vor sili istoria medievală să se încadreze în cadrele și tiparele stabilite de acesta. În perioada clasică a Imperiului Roman, partea occidentală a acestuia și, în special Roma, are o
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
și copiii Satanei, iar această transformare este legitimată prin obiectivul zămislirii Cetății lui Dumnezeu. Creștinii occidentali sunt declarați de Biserică o armată ce este convinsă că poate folosi orice mijloace pentru distrugerea celor considerați de Biserică „slujitori ai Satanei”, fiecare catolic trebuie să capete credința că face parte din „Militia Christi”- armata lui Christos, că de fiecare faptă a sa depinde nu numai propria-i mântuire dar mai ales depinde soarta „Cetății lui Dumnezeu”. În fiecare comunitate, în fiecare burg sau
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
și germanice se îmbină armonios cu cele creștine. Nu putem ignora rolul major al Sf. Augustin în istoria medievală apuseană. Dacă l-am ignora, n-am putea înțelege încercările occidentale de reconstituire a Imperiului Roman, cruciadele, Inchiziția, spiritul creator al catolicului pentru care acțiunea, faptele au o importanță deosebită, spiritul lui de conquistador cu sabia într-o mână și Biblia în cealaltă, războinic și misionar totodată. N-am putea înțelege istoria evului mediu occidental catolic Pentru o perioadă Augustin este atras
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Roman, cruciadele, Inchiziția, spiritul creator al catolicului pentru care acțiunea, faptele au o importanță deosebită, spiritul lui de conquistador cu sabia într-o mână și Biblia în cealaltă, războinic și misionar totodată. N-am putea înțelege istoria evului mediu occidental catolic Pentru o perioadă Augustin este atras de scepticismul Academiei platonice târzii, pentru ca, treptat, să-și modifice atitudinea astfel încât una din primele sale scrieri de după convertire este Contra academicilor, un atac la adresa scepticismului academic. Scepticii argumentau că ceea ce ne oferă simțurile
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj), astfel: Lucrarea s-a bucurat de apreciere mare, așa încât a fost retipărită de trei ori (în 1719, 1805 și 1806). Tipografia fondată de Căianu s-a dovedit a fi avut mare însemnătate pentru catolicii din Ținutul Secuiesc și Moldova. Prima carte tipărită aici a fost „Cantionale catholicum” (1676). După trei ani, se primește aprobarea pentru tipărirea manualelor școlare. Un preot de rang înalt din Polonia va lăuda manualele tipărite sub îndrumarea lui Căianu. Mai
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
va purta un întreg popor. Tocmai de aceea, vă rog să retrageți imediat această măsură!” În scrisoarea adresată ministrului ungar de interne Andor Jaross a scris: „Cu atât mai mare este stupoarea noastră că, deși vă cunoaștem ca pe un catolic convins, acum, prin măsurile adoptate, nu atingeți nivelul unui creștin și nici măcar cel de minim-uman. Cu respect, dar cu toată greutatea cuvântului meu, vă rog să retrageți imediat dispozițiile dumneavoastră recente, sau, dacă vă este imposibil, să vă dați imediat
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
Petru Groza și s-a reîntors la Alba Iulia, după ce i s-a refuzat intrarea la București. Eliberarea și revenirea la 24 martie 1955 a episcopului Márton Áron la conducerea Diecezei de Alba-Iulia a contribuit indiscutabil la redresarea morală a catolicilor din România și la consolidarea tendinței de rezistență din rândul acestora. Acesta este motivul pentru care activitatea episcopului este strict supravegheată și toate informațiile recoltate sunt aduse la cunoștința ministerului cultelor, înlocuit în martie 1957 cu Departamentul cultelor. Într-o
Áron Márton () [Corola-website/Science/301028_a_302357]
-
împotriva regimului nazist. Acest grup era o rețea de prieteni format în jurul lui Harro Schulze-Boysen, un ofițer de informații din Ministerul Aerului, și Arvid Harnack din Ministerul economiei. Aflați pe toate treptele societății, membrii acestui grup - comuniști și conservatori, evrei, catolici sau atei - erau uniți de dorința de a lupta împotriva regimului nazist care le încălca drepturile lor cetățenești. Neobișnuit pentru acele timpuri și unic în rândurile rețelelor de rezistență antinazistă germane, acest grup era format din femei în proporție de
Orchestra Roșie () [Corola-website/Science/301151_a_302480]
-
cele din urmă, Franța a recâștigat definitiv regiunea între 1436 și 1450, iar din 1468 a devenit domeniu regal. În timpul reformei noile idei religioase au găsit un suport puternic în regiune și aceasta a fost afectată de "Războiul religiilor" dintre Catolici și protestanți din secolul XVI. După Debarcarea din Normandia, în timpul celui de-al doilea război mondial au avut loc numeroase lupte pe teritoriul regiunii până la data de 12 septembrie 1944, zi ce marchează eliberarea ultimului oraș din - Le Havre. Regiunea
Normandia Superioară () [Corola-website/Science/301205_a_302534]
-
maghiarizat. Totodată, la 1850 s-au mai așezat germani și unguri. În ciuda eforturilor de colonizare și de maghiarizare, satul a continuat să fie majoritar românesc. Românii erau specializați în creșterea porcinelor. La 1881 avea 567 ortodocși și doar 82 de catolici. Numele oficial pe care l-a purtat în perioada 1860 - 1912 a fost "Kepeth". Aici există o Biserică Ortodoxă din lemn construită în secolul XVIII ce poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului". Construită în 1736, are plan dreptunghiular cu absidă semicirculară
Căpăt, Timiș () [Corola-website/Science/301348_a_302677]
-
nord de răul Bega, la o distanță de circa 2 km de acestă; distanță până la Timișoara este de 18 km. Primele informații cunoscute privind existența acestei localități se leagă de atestarea bisericii, si anume în consemnarea de zeciuiala a protopopiatului catolic Timișoara, unde apare sub denumirea de Evsen, și în care se arată că preotul Nicolae din Evsen a plătit în anul 1333 suma de 27 banali. Parohia atestata sub formele Evsen, Ewzin a făcut parte din arhidiaconatul de Timiș, decanatul
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
început să scadă constant, întrucat tinerii s-a mutat la orașele din apropiere. Izolarea și precarietatea rețelelor edilitare elemnetare au determinat completă depopulare. Anii '90 au găsit Nadășul complet părăsit. Astfel în anul 1851 populația era compusă din 70 de catolici și 490 de ortodocși. Evoluția populației din Nadăș în anii următori este ilustrata de recesămintele și conscripțiile făcute de către autorități în felul următor: Aceasta statistică arată că până la începutul secolului XX populația se află în creștere, dar apoi începe treptat
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
Bătrân" și a hotarului acestuia, dându-li-se însă drept urbarial asupra pădurii de lângă sat. 1828 - Statistica oficială amintește încă existența localității Mosnicza Veche. 1839 - Moșnița este descrisă ca fiind un sat românesc cu 1148 de ortodocsi și 36 de catolici, cu un hotar împărțiț în 35 6/8 - seși, iobagiale. Locuitorii cultivau și tutun; probabil cei câțiva catolici coloniști așezați aici. 1843 - In sematismul greco-neutriților de la BUDA, se arată că localitatea numără 1219 ortodocși, că metrocolele erau întocmite din 1779
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
amintește încă existența localității Mosnicza Veche. 1839 - Moșnița este descrisă ca fiind un sat românesc cu 1148 de ortodocsi și 36 de catolici, cu un hotar împărțiț în 35 6/8 - seși, iobagiale. Locuitorii cultivau și tutun; probabil cei câțiva catolici coloniști așezați aici. 1843 - In sematismul greco-neutriților de la BUDA, se arată că localitatea numără 1219 ortodocși, că metrocolele erau întocmite din 1779, ca învățător era Vicentia Cernet, care prea la 24 de elevi. Preoți în comună erau Ioan Ilievici și
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
ale timpului cu denumirea de BASENY. 1853 - Pe harta voievodeinei sârbe și a Banatului Timișan, Mosnicza este o comunăde români; în cercul Timișoara, circumscripția Timișoara. 1863 - Sunt 1322 locuitori. 1870 - Localitatea numără 1186 de suflete, din care 1056 - ortodocși, 107 catolici, 2 greco-catolici, 3 evanghelici și 18 evrei. 1880 - În comună se înfințează un cor bărbătesc condus de țăranul Vasile Crîșmaru, zis Moș Cicu, care a urmat școala de dirijat coruri de la Chizănău. Ulterior, el a fost întemnițat de autoritățile maghiare
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
ascpectele preponderent sau exclusiv istorice. 2. Dorim să oferim posibilitatea confruntării datelor existente la Muzeul Banatului din Timișoara cu cele care se vehiculează în memoria colectivă a comunității Moșnița Veche. Moșnița În anul 1839 comuna are 1148 ortodoxi și 36 catolici. În anul 1843/1844 are 1219 locuitori. În anul 1851 are 1136 ortodoxi. În anul 1863 are 1322 locuitori. În anul 1870 are 107 catolici, 2 greco-catolici, 1056 ortodoxi, 3 evanghelici, 18 evrei și 1186 locuitori. În anul 1890 are
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]