1,982,238 matches
-
care se îmbină pietrele și/sau lemnul, armonia ansamblului, dar și calitatea compoziției frescelor și a vitraliilor. În cazul literaturii, însă, mizele puse pe unul sau altul dintre aspecte sunt de cele mai multe ori explicite. În romanul tradițional, chiar și în cazul marilor stiliști (Flaubert, să zicem), miza a stat întotdeauna pe ce se spune. La noii romancieri francezi, dimpotrivă, accentul a căzut aproape exclusiv pe cum se spune, acțiunea nefiind decît un pretext pentru punerea în valoare a tehnicilor narative. Ca
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
ale registrului epic. În asemenea condiții riscul devine acela ca cititorul să scape situația de sub control și, la rigoare, să nu mai priceapă nimic din conținutul cărții. Oricum, romanul lui Constantin Stan merită citit, fie și măcar ca studiu de caz.
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
Popa În luna aprilie a acestui an s-au împlinit șapte decenii de la dispariția lui Panait Istrati. Bun prilej de reflecție asupra operei și biografiei scriitorului, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în fața unuia dintre cele mai interesante "cazuri" literare din prima jumătate a secolului al XX-lea, pe nedrept ignorate sau - mai trist - clasate în pripă, de critica românească. Există, ce-i drept, și câteva excepții. Este suficient să ne gândim la consistenta lucrare a lui Mircea Iorgulescu
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
o pondere deloc neglijabilă trebuie să fi avut, mai cu seamă după '48, criteriul ideologic (Istrati a fost, cum știm, unul dintre primii intelectuali de stânga care a vorbit despre abuzurile stalinismului). Și argumente s-ar mai putea găsi. În cazul criticilor noștri interbelici n-ar fi exclus, de pildă, să fi funcționat o anumită prejudecată legată de formula așa- numitei (mai târziu!) literaturi de consum. Oricum ar fi, aspectul care - în mai mare măsură - poate să stârnească perplexitate este succesul
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
românești..." Prin simpla lor prezență... Păcat că această faimoasă statură nu e confirmată de "amazon.com" sau "BarnesandNoble.com", marii distribuitori de carte din Statele Unite, unde în dreptul numelui lor apare rușinoasa indicație ce s-ar traduce cu neaoșul: "nu e cazul..." Nu știu cine sunt soții (sau frații) Brădățan. Constat doar că dr. Costică figurează pe internet cu două cărți publicate în România, dintre care una - surprise, surprise! - la editura Fundației Culturale Române, în epoca de glorie a risipirii necugetate a fondurilor... Ați
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
omenirii. Ministerul de externe al Statelor Unite a găsit însă, în urma unor îndelungate negocieri, putința de a aduce aproape toate statele lumii la o înțelegere în vederea suprimării războiului. În sine, pactul Kellogg nu înseamnă prea mult, întrucât nu prevede sancțiuni în caz de violarea tratatului și fiindcă, la urma urmei, soarta tuturor tratatelor e încă de a fi violate; însă dacă am ajuns să vedem ideea antirăzboinică îmbrățișată nu numai de câțiva indivizi izolați, ci chiar de state, înseamnă că timpul când
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
hotărîtoare. Aceeași idee (în siajul lui Harold Bloom...) o preia Carmen Mușat, subliniind că, în fond, canonul e, întotdeauna, o co-producție. Ioan Stanomir mută puțin accentul, într-o pledoarie pentru multe nuanțe. Intricarea eticului cu esteticul în comunism, bunăoară, e cazul să facă obiectul unor disocieri de finețe. Nimic nu se acceptă sau se refuză de plano, totul trebuie recitit. De fapt, întreaga discuție, încheiată de Marius Chivu cu o scurtă luare de poziție despre revirimentul "minorilor", al manieriștilor, din anii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
cu gura. Uite cum distruge alcoolul celula de bază a societății, fi-r-ar a naibii de viață!... Din fericire, chiar și din punct de vedere medical, un text de folclor contemporan-autentic, poate rezolva chiar și câte-un handicap, cum ar fi cazul unei soliste, altfel optimistă: "Joacă bine, măi, Marine,/ Nu mă face de rușine,/Că eu, dac-aș fi și surdă,/ Picioarele tot m-ascultă." Rezultă de-aici perpetuarea instinctelor primare la noi, la românii cântăreți ? Rezultă. Ca și în cazul
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
cazul unei soliste, altfel optimistă: "Joacă bine, măi, Marine,/ Nu mă face de rușine,/Că eu, dac-aș fi și surdă,/ Picioarele tot m-ascultă." Rezultă de-aici perpetuarea instinctelor primare la noi, la românii cântăreți ? Rezultă. Ca și în cazul sfidării regulilor de circulație prin gramatica limbii române, precum în versulețele "Dup-atâția ani de zile,/ Cine m-ar mai cunoștea?", întreabă cu oarece spaimă altă solistă. Într-adevăr, cine? Noroc că o moldoveancă, simpatică foc, face ordine readucându-ne
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
cred că este vorba despre diferența dintre două domenii de activitate: filozofie și marină. Emisiunea de la Realitatea Tv, intitulată "Cap și pajură", avându-i ca protagoniști pe Emil Hurezeanu și Cristian Tudor Popescu, mi s-a părut excelentă, în orice caz, cu mult peste altele de gen... * Despre Mutu - nimic în ultima vreme? Era vorba că în luna mai...
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
Petru Dumitriu. Când Vinea începuse de mult să aibă necazuri, din cauza aceasta, ca și Henriette Yvonne Stahl, prietena intimă a autorului Cronicii de familie. Cine vrea să afle care a fost cu adevărat situația celor trei, implicați în așa-zisul caz de plagiat, nu are decât să citească eseul dens, eseul precis, eseul extraordinar scris de Ion Vartic și apărut în numerele 15 și 16 ale României literare din anul în curs. În barcă mai sunt: "Maricica", însoțitoarea lui Vinea, fata
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
cîntă balenele, strigînd una la alta prin adîncuri. Timp de aproape o săptămînă după ce am dispărut părinții mei au rămas la hotelul Lochmoor, sperînd că o să mă întorc. Pînă la urmă, detectivul de la poliția din New York căruia îi fusese încredințat cazul le-a spus că era mai bine să se ducă acasă. - S-ar putea ca fiica dumneavoastră să sune. Sau să apară acolo. Așa fac copiii de obicei. Dacă o găsim noi, vă vom anunța. Credeți-mă. Cel mai bine
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
văd dosarul. Acum se smiorcăia. - Și ai grijă cum vorbești, te rog. Hai să încercăm să fim politicoși. În cele din urmă Luce cedase și îi lăsase să-l vadă. După ce au citit dosarul, s-a oferit să-mi reevalueze cazul în viitor și și-a exprimat speranța că voi fi găsit curînd. - N-aș mai duce-o pe Callie la el în vecii vecilor, spuse mama mea cînd plecau. - Nu știu ce-a făcut de-a supărat-o pe Callie
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
puteau ocupa mai tîrziu. Milton se dedică acum acestui scop. Își petrecea mare parte a zilei la telefon, vorbind cu secții de poliție din toată țara. Îl bătea la cap pe detectivul din New York, întrebîndu-l dacă mai făcuse progrese în cazul meu. La biblioteca publică frunzărea cărțile de telefon, notîndu-și numerele și adresele secțiilor de poliție și ale azilurilor de noapte, iar apoi parcurgea lista metodic, sunînd la fiecare număr și întrebînd dacă văzuse cineva vreo persoană care să corespundă descrierii
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
prea elegant... Deși, poate numai pentru unii ca ei un interpret de muzică populară, la Etno Tv, cântă cu foc: Cocoșul e gras, Nu puteam să-l las, Și-am să chefuiesc Până-am să pleznesc.(subl.d.h.) În orice caz, ideea cu... pleznitul mi se pare interesantă și cred că ar da ceva rezultate...
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
ploaia să se oprească..." Picăturile mărunte și reci, burînd ritmic peste catedrală, trezesc, parcă, în finalul unor memorii despre fiecare amănunt în parte și despre nici unul în chip special, demonii adormiți în detalii. Pe care nu se cade, în nici un caz, să-i alungi, fiindcă, spune Henry Michaux, descoperit, ca din întîmplare, într-o notiță stingheră, găsită "printre hîrțoage vechi", qui a rejeté ses demons, nous inoportune avec ses anges...Sau se cade, doar dacă, vorba cizmarului care voia să plece
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
dintre literatură și realitate. Încorporând codurile realismului, Orlando depășește statutul de fantezie al peliculei, statut care funcționează cam ca Disneylandul menționat de Baudrillard: fiind definit ca fantezie, el susține statutul de "realitate" a ceea ce e dincolo de limita Disneyland. În acest caz, filmul lui Potter acționează după regulile logicii exterminării propriului referent: realitatea nu mai există.
Orlando, peliculă feministă (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11730_a_13055]
-
60 și mai târziu. El nu i-a adresat propriu-zis o invitație lui Cioran de a vizita România ci numai l-a încredințat, într-o scrisoare din 1967, "de buna primire pe care intelectualitatea românească v-ar face-o în cazul când ați hotărât să revedeți meleagurile natale" (în vol. George Bălan în dialog cu Emil Cioran, ed. Cartea Românească, 1996). Muzicologul își făcea iluzii în 1967, ca atâția alții, că România se îndrepta spre o liberalizare reală, care ar fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
făcea iluzii în 1967, ca atâția alții, că România se îndrepta spre o liberalizare reală, care ar fi făcut posibilă refacerea legăturilor cu marii noștri exilați. Supărare perpetuă În LUCEAFĂRUL (nr. 17) prozatorul și eseistul Alexandru George face din nou caz de o pretinsă campanie pe care "România literară" ar fi purtat-o împotriva sa ("Evocarea în chestiune a fost publicată de C. }oiu în toiul campaniei declanșate de ŤRomânia literarăť împotriva mea"). L-am fi expus pe d-l Alexandru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
se lasă în voia haosului, fără să se vadă de îndată amenințată în operele ei vii, în însăși existența ei". Unde mai pui că relația dintre originalitate și revoluție este, probabil, una cvasiosmotică: poți fi original fără a fi revoluționar (cazul tipic al compozitorului postmodern) și invers, poți fi revoluționar fără a fi original (ipostază frecventă a compozitorului modern), această din urmă situație zăpăcind, nu de puține ori, muzica savantă nemaioferind putința de a se reveni la făgașul normal. Prea a
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
antice ale perfecțiunii: "răgazul să se maturizeze și intenția să dureze". Muzicile savante au fost astfel tratate ca niște obiecte de unică folosință supuse perisabilității: adevărate cutii de conserve care, odată consumate (interpretate), sunt debarasate sau, în cel mai fericit caz, stocate, oricum, abandonate și uitate. Or, uitarea este moartea tuturor lucrurilor, inclusiv a muzicii. O muzică savantă ce comportă destule neajunsuri: boala ei incurabilă este uitarea, nefericirea ei profundă este intelectualizarea, irosirea ei iremediabilă este răspîndirea printre cei săraci cu
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
fi și necesitatea ca o nouă creație de muzică savantă să aibă parte de întîmpinare și direcționare. Iar dacă privim cu atenție în ograda muzicii savante vom observa cum compozitorii sunt priviți constant ca niște indivizi vetuști și, în orice caz, nevrednici de atenție, fie această atenție ispășire ori, dimpotrivă, cinstire. Or, absența ispășirilor și a cinstirilor într-o colectivitate are toate șansele să dezvolte ambiții deșarte, stele căzătoare sau flori de plastic. Și, bineînțeles, acea colectivitate nu numai că nu
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
acest coșmar livrat de televiziuni la ore fixe? Cum mai salvăm ceva din omenescul din noi, după ce deversăm, mai ceva ca la inundații (altă sursă mereu binevenită de exerciții macabre!), animalicul și drăcescul existenței noastre? Soluția nu este, în nici un caz, una de tip "political correctness" - respectiv, arătarea cu degetul ridicat amenințător și expunerea publică a păcătosului. Remediul nu poate veni decât din partea telespectatorilor înșiși. Trebuie să existe, nu se poate să nu existe, o metodă de a ne sustrage vrăjii
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
e garantat: mesajul se va opri undeva în zona între-picioarelor, adrenalina stimulată din greu va face restul, iar banii vor curge lin, lin de tot în teșchereaua marilor manipulatori. S-a mers atât de departe încât a devenit obligatoriu în cazul televiziunilor avertismentul aplicat reclamelor la băutură și țigări: "Uzul de televiziune dăunează grav sănătății". Incultura crasă, iresponsabilitatea, primitivismul multora dintre realizatorii de emisiuni transformă posturile tv în veritabile focare de infecție mintală. Până și banalele, pe vremuri, emisiuni de informații
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
le citea cu nesaț pe sub masă - iar îndrăznelile lexicale și de viziune ale unor scriitori au făcut, în epoci diferite, obiectul unor procese răsunătoare. În perioada interbelică (considerată încă paradisul democrației românești), poetul suprarealist Geo Bogza a devenit chiar primul caz de scriitor condamnat și închis la Văcărești pentru vina de a fi scris "literatură erotică". Ceea ce atunci părea a fi atît de scandalos, a devenit unul dintre filoanele principale de inspirație pentru poeții lansați după anul 2000. E drept, nici
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]