3,958 matches
-
Jen, îmi pare rău să dau buzna la tine așa de târziu, dar nu am știut unde să mă duc în altă parte. Aș fi putut merge la Tally și Phil, dar... știi tu. Știam. Am avut cea mai groaznică ceartă cu Kieran și am plecat trântind ușa. Și nu mă pot întoarce, pentru că i-am spus că refuz să stau sub același acoperiș cu el și... —Lisa, liniștește-te! E 2 noaptea. Sunt obosită moartă, iar tu mă îngrijorezi. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ceva timp. Ne-am dat jos din mașină și ne-am îndreptat spre o poartă secundară pe care scria PRIVAT. —Ești sigur că e-n regulă? Experiența normală pentru mine includea statul la coadă jumătate de oră, urmat de o ceartă cu un vânzător belicos care nu știa cum să lucreze cu aparatul pentru cărți de credit. Ed mă luă de mână ducându-mă până la poartă, unde un paznic în uniformă ne-a lăsat înăuntru imediat. —Cum de te știe? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de care uitasem complet. Ed mi-l arătă, deși știam deja ce scrie pe el. MARK, NU UITA CĂ TREBUIE SĂ TE DAI CU ASTA CÂT MAI REPEDE. ÎMI PARE RĂU. J. Cum nu mai vorbise cu mine după ultima ceartă, am fost nevoită să-i las bilețele, iar acest lucru mi se păruse deosebit de important. Ed îl reciti pentru sine, deși sunt sigură că-l știa deja pe dinafară. Vezi tu, ce nu reușesc eu să înțeleg este cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
zile de la nunta mea. Nu-mi vine în cap nici un motiv întemeiat pentru care te-ai măritat cu Mark sau pentru care ai stat cu el atâția ani, glumise el. — Ar fi prea complicat dacă ne-am despărți - imaginează-ți certurile pe casetele video. Dar tu, tu de ce te-ai însurat cu Lisa? l-am tachinat eu. Pentru că aveai nevoie de cineva care să-ți aranjeze garderoba pe anotimpuri, culori și forma gulerului și condimentele în ordine alfabetică pe raft? — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trebuie? E inutil. Mă urăște. Ce rost are? —Phil s-ar întoarce la ea dacă l-ar ruga. În momentul de față, pretinde că e numai vina lui pentru că a neglijat-o toți acești ani. —Bine, bine. Mă săturasem de certuri. Am ridicat receptorul și am format numărul înainte să apuc să mă răzgândesc. Speram să fie plecată să ducă copiii la școală și să nu poată să mă înjure. Greșit. —O, bună Tally, eu sunt. —Jenny. Ce mod minunat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mark și cu mine am fost dezamăgiți când partidele au luat sfârșit, dar Lisa se săturase de stat pe brațul fotoliului lui Kieran, mângâindu-l pe păr și adorându-l. Am trecut la Scrabble, care se preta foarte bine la certuri în barul facultății, între studenți ușor beți, gata să se bată pentru cuvinte care nu există. Până când s-a alăturat și Tally grupului nostru, partidele au fost restricționate la cămăruța mobilată a lui Mark, unde noi doi jucam de unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
salată - pe care începu s-o ronțăie cu mare viteză. - Zitta! Începui eu rupându-mi vorbele cu greutate. Iar mi te uiți ca un cioclu! Pe chipul tău stă ferecată o liniște care mă înspăimântă. - Astâmpără-te, interveni piticul. Cauți ceartă cu lumânarea. Zitta puse, liniștit, ghergheful la o parte, se ridică de pe fotoliu și apropiindu-se de mine cu pași vătuiți îmi puse pe frunte o mână mică, rece și albă. - Ai întârziat cu cinci minute, gemea cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căci interpretasem fals realitatea. Credeam pe atunci că iarba e iarbă și că femeia de lângă mine trebuie să-mi fie roabă copleșită de har dumnezeiesc. „Abandonul” îl comit brusc și fără explicații. Gloria mă privește întunecată și abia la despărțire, cearta scapără ca scânteile din cremene. „Am să mă răzbun”, strigă Gloria, fără să priceapă că vreau câte odată să trec pe furiș prin lume, cel puțin o săptămână, în care să nu mă vadă și să nu mă audă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în mersul ei de boșoroagă. Am surprins-o, într-o noapte, șterpelind o gogoașă din coșul negustorului ambulant, ațipit pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit”, țipă matahala către curva chioară de peste drum: „nu-i dau nici haina nici cravata până nu-mi plătește!” „Am achitat camera hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pus să fermenteze și nu trebuie să uiți, îi spun, că sfecla e semănată și crescută în grădinăriile mele”. - „Eu trec pe la bucătărie, ca să-i dau gustul”, țâșnește Gloria printre dinți, în legitimă apărare. Așezați la masă, sunt pornit pe ceartă. Borșul mi se pare acru și trezit. „E acru și trezit”, zice Gloria, posomorâtă, la un gând cu mine, și vorbim apoi, nepăsători, de alte lucruri, cu toate că îmi simt creierii apăsați de borșul care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cuvânt. Amintirea iubește jocul de-a v-ați ascunselea. Ea se pitește. Înainte de orice, se lasă ispitită de cuvintele frumoase și-i place să împodobească, adeseori fără să fie nevoie. Ea contrazice memoria, care se dă pedantă și, pusă pe ceartă, vrea întotdeauna să aibă dreptate. Atunci când este asaltată de întrebări, amintirea se aseamănă unei cepe, care ar dori să fie decojită, ca să se scoată la iveală ceea ce stă scris acolo și poate fi citit literă cu literă: arareori lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
auzit de la ea: eu mă sacrific pentru voi. Faceți ceva în schimb! Ea, care nu avea decât prea puțin timp pentru o pedagogie delicată, atentă la urmările pe termen lung - dacă între sora mea și mine se ajungea la o ceartă mult prea zgomotoasă, ea îi striga clientului „O clipă, vă rog“, ieșea în grabă din prăvălie, nu întreba niciodată „care din voi a început“, ci-i pălmuia fără o vorbă pe amândoi copiii, pentru ca apoi să revină cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și grijile familiilor de muncitori cu mulți copii, aroganța și mânia funcționarilor administrativi care înjurau într-o germană literară prețioasă și erau din principiu incapabili să plătească, nevoia femeilor singure de puțină trăncăneală la masa din bucătărie, tăcerea amenințătoare și certurile vechi și durabile dintre vecini. Toate aceste economii ale mele s-au transformat într-un fond de credit interior: tați violenți, fie treji, fie la beție, mame care zbierau pe tonul cel mai înalt cu putință, copii amuțiți sau bâlbâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
frustrările din anii tinereții ei. Dacă familia tatălui meu locuia la o distanță nesemnificativă, după următorul colț de stradă, pe Elsenstraße, acolo unde ferăstrăul circular din tâmplăria bunicului dădea tonul de dimineața până târziu, astfel încât abia dacă puteam evita durabila ceartă de familie, întreruptă doar de fraternizări de scurtă durată, încât tot mereu se spunea: „De acum, nici o vorbă cu ăștia“ și „ăștia nu mai au ce căuta la noi în casă“ -, bunicii pe linie maternă și cei trei frați, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
măcar un impuls suplimentar de a căuta întotdeauna depărtarea, oriîncotro. Erau sondate căi de evadare. Toate mergeau într-o singură direcție. Să plec de aici pe front, pe unul din multele fronturi, cât mai repede cu putință. Căutam motive de ceartă cu tata. El era imposibil de ațâțat, sau doar cu ajutorul unor reproșuri masive, fiindcă, om pașnic și de familie, renunța repede: tot mereu sub imperiul nevoii de armonie. Lui, celui care ne făcuse, îi strălucea tot timpul pe buze dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
polonezi, fuseseră înrolați în Volkssturm. Atunci, mulți dintre ei s-ar putea să fi pierit fără ca moartea lor eroică să fi fost filmată. În gară, nimeni nu se sinchisea de incendiile din apropiere. Domnea activitatea obișnuită: înghesuială din sens opus, certuri, hohote bruște de râs. Unii trebuiau să se întoarcă pe front din permisie, alții veneau în permisie. Fetele din Liga Fetelor Germane împărțeau băuturi calde și acceptau, chicotind, să fie pipăite de răcani. Ce anume se simțea mai pregnant: fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
La început, americanii râdeau de luptele noastre verbale. Cei cărora le spălam vasele erau GIs albi. Ceilalți GIs, cei din compania de alături, erau înjurați de ei ca niggers. Tinerii evrei și cu noi auzeam asta fără o vorbă, fiindcă cearta noastră se desfășura pe un altfel de teren. Apoi am fost abordați pedagogic. Dar education officer-ul american, cineva cu ochelari și cu o voce moale, care purta mereu cămăși proaspăt călcate, se străduia zadarnic, atâta timp cât noi, așadar și eu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chiar comici, mai ales acel education officer care-și dădea toată silința, neajutorat, pe care-l făceam să se simtă încurcat cu întrebări despre tratamentul disprețuitor la care auzeam cu urechile noastre cum erau supuși nigger-ii. De îndată ce ne săturam de cearta noastră, se trecea la curvăsăreală verbală, vorbeam despre femei, acele imagini închipuite și de neatins. Dar nu numai noi, POW-ii, și copiii supraviețuitori ai părinților evrei asasinați erau flămânzi după fete, așa cum le visau ei. Americanii, care-și expuneau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
munci necalificate și din muncitori cu vechime - unii aproape de vârsta pensiei - care ședeau la un loc pe durata unei pane de curent. După scurt timp, mormăielile lor se împotmoleau în politică, creșteau repede în volum până la strigăte, se intensificau până la ceartă și se opreau la un pas de bătaie numai fiindcă revenea curentul, se făcea lumină, jgheaburile oscilante începeau să huruie și locomotivele electrice să zumzăie. În puțul de extracție se auzea zgomotul elevatorului. Îndată înceta și cearta cu diverse coloraturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se intensificau până la ceartă și se opreau la un pas de bătaie numai fiindcă revenea curentul, se făcea lumină, jgheaburile oscilante începeau să huruie și locomotivele electrice să zumzăie. În puțul de extracție se auzea zgomotul elevatorului. Îndată înceta și cearta cu diverse coloraturi dialectale, după care plecau cu toții tăcuți sau înghițindu-și ultimele cuvinte la treaba lor: în lumina lămpilor cu carbid ce se balansau de colo-colo, deveneau din ce în ce mai mici. Pentru mine, care nu făceam decât să ascult, să prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu făceam nimic - eu încercam să urmăresc vorbăria în contradictoriu, nu înțelegeam mult, mi se părea prost și așa și eram, dar nu îndrăzneam să-i întreb pe tovarășii mai bătrâni. Mă trezeam smuls încoace și-ncolo, fiindcă în decursul certei se ajungea la alcătuirea de haite: în mare, existau trei grupuri opuse. Ceata mai mică se dădea posesoare a unei conștiințe de clasă comuniste, prevedea sfârșitul iminent al capitalismului și triumful proletariatului, avea un răspuns la toate și îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
când se înfierbânta, ajungea la presupuneri și blesteme: „Dacă ar mai trăi Führer-ul, v-ar strânge pe toți și...“ Cel de-al treilea grup încerca să-i tempereze pe ceilalți și, cu propuneri de ameliorare din ce în ce mai rău văzute, să potolească cearta, era pe de o parte împotriva naționalizării, de pildă a Burbach-Kali AG, pe de altă parte pentru etatizarea marii industrii sub control sindical. Acest grup care când scădea, când se consolida la loc prin migrarea unora, era desconsiderat ca social-democrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
control sindical. Acest grup care când scădea, când se consolida la loc prin migrarea unora, era desconsiderat ca social-democrat și înjurat de comuniști ca „social-fascist“. Chiar dacă mi-au rămas neînțelese multe dintre lucrurile care erau negociate pe un ton de ceartă mergând până la furie oarbă, mi-am dat seama până și eu, băiatul de la cuple și prostănacul de pe margine, că, în punctul culminant al nesfârșitei dispute, ceata comunistă se alia de fiecare dată cu naziștii încăpățânați pentru ca, unindu-și puterea vocală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
războiul făcut într-un batalion disciplinar nu reușiseră să-i răpească, așa cum îi plăcea lui să spună, „conștiința de clasă“. Cum se numeau fiicele maistrului? Una din fete - care oare? - era strigată Elke. Uneori, limbile se mai ascuțeau. Dar la certuri politice nu s-a ajuns niciodată cât timp a fiert siropul. După cea de-a nouăsprezecea zi de naștere a mea, zi în care în îndepărtatul Nürnberg a fost executată și sentința de condamnare la moarte prin spânzurare a criminalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
suprafață, pe latura ferită de vânt a turnului de extracție și cu vedere din dormitor spre halda de steril ce depășea totul în înălțime, mai mult a rezultat decât s-a petrecut cu adevărat. În subteran, însă, minerii își prelungeau cearta din timpul penelor de curent, o ceartă în care eu, sătul de repetiții, nu voiam să mă amestec. Apartenența mea de odinioară la tinerii naziști părea consumată temeinic. Cu acest trecut care se tot lungea, certăreț, nu voiam să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]