33,474 matches
-
lângă fereastră, tremurând de Încordare. Mă uitam la Melanie, care, nu știu de ce, dar nu reușea să-și adune mai repede hainele. Tipul și-a privit nervos ceasul, s-a ridicat de pe scaun și a Început să se miște În cerc prin odaie, strigându-i fetei că a Început să-și piardă răbdarea. 129 Te rog, Marian, nu-mi găsesc rochia neagră, Îi zise Melanie. Și ridică o privire speriată spre mine, Îngrozită. O priveam Înmărmurit, ca deșteptat dintr-o lungă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu un gust de-a dreptul tâmpit: Doamne, ce senzație aiurea parcă mi-au fătat șapte mâțe-n gură! Stors de puteri și cu părul răvășit, mi-am Împins fața descompusă spre baie. Gânduri nenumărate Îmi strângeau capul Într-un cerc de foc. Doream să fiu cu cineva. Să-i vorbesc. Să mă eliberez de toți demonii. De toate spaimele trecutului. Trebuia să ies undeva. Oriunde. Eram izolat de câteva zile. Locuiam singur, nu aveam prieteni și lucram mereu până târziu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
toate discotecile, dezlănțuindu-se în dansuri apocaliptice. Au savurat băuturi rare, care lui Marcel nu i se păreau nici noi și nici scumpe: cu ajutorul lui, Olga a reușit să învețe să fumeze, putând să arunce cu dezinvoltură, în văzduh, în cercuri concentrice, fumul parfumat al unor țigări cu etichete aurite. La toate acestea, se adăugase și tandrețea lui Marcel, care n-a mai scos-o din prințesa mea! Ce mai, Olga a trăit cele mai fericite clipe din viața ei. Marcel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
element făcea parte din întregul ecuației. Nu spuse nimic, îl privi pe acesta în ochi, semn că așteaptă să se declanșeze. Prietenul său înțelese că nu mai era loc și nici timp de tergiversări și începu: - Dragul meu, întâmplător, în cercul de prieteni pe care îl frecventez eu, s-a aflat de multe ori și ea. - Cine George, cine? - Olga, omule, nu da în clocot. Domnișoara al cărei nume ți l-am spus acum, este nelipsită de la agapele noastre. Flirtează cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a spus cuvântul inginer, m-am gândit la tine. Te văzusem de câteva ori plimbându-te pe bulevard cu ea și atunci mi-a căzut fisa. - Ești sigur că era Olga!? - Te mai îndoiești? Tipa e cunoscută nu numai în cercul nostru, ci și în alte companii. A dobândit blazonul de fată bună la toate! După o pauză, în care cei doi în lipsa cuvintelor se priviră întrebători, George continuă: - Am reflectat privitor la diversele situații la care am fost martor ocular
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
puse în joc, cum știa ea mai bine, farmecele feminine: - Cum ți-ai dat tu seama că nu suntem potriviți unul pentru altul, dragul meu drag? - Prin multe... Dacă ții neapărat îți pot servi câteva argumente: escapadele tale de noapte, cercurile rău famate pe care le frecventezi și numele de Tony, ce-ți spune acest nume? Ea încercă o ieșire, dar cum nu găsi, îi pronunță numele cu înduioșare: - Alex! - Și peste acestea toate iată a venit și gestul tău din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nimic. Cumpărasem un televizor nou, mama începuse să se uite din nou la știri, eu lăsasem înotul și mă apucasem de patinaj. În fiecare duminică, mama mă însoțea la antrenament. Îi plăcea să mă vadă plutind peste gheață și făcând cercuri în spirală, așa, ca în desene. Apoi mă lua de mână și hoinăream prin oraș până se întuneca și ajungeam acasă frânți. Amândoi pierduserăm noțiunea timpului, până în după-amiaza în care am băgat cheile în ușă și am simțit cheile tatei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Emil. Daniel se culcă la pământ, însă Emil rămase în furtuna de sub aripile ce-i trecură exact deasupra capului. Apoi i se făcu frig. Jungla cu toată vegetația ei părea un beci întunecat în care cei doi se învârteau în cerc, iar păsările colorau cerul cu penele. — Hai să mergem. Daniel se scutură de noroi și vru să-l tragă și pe Emil după el. — Nu pot, mi-e frig. — Hai, că e târziu. — Dacă măcar nu m-ar mai izbi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cât era ziua de lungă cu privirile ațintite spre linia orizontului în speranța că vor vedea ceva prinzând o formă reală. De fiecare dată imaginația le juca feste și rămâneau în aceeași mare în care parcă se învârteau într-un cerc. Turiștii au început să vorbească, mai întâi între ei, apoi tot mai tare, până când nemulțumirile lor au ajuns la urechile căpitanului. Circulau tot felul de zvonuri. Unii susțineau că așa fusese prevăzută croaziera, alții că începuse un război, iar câțiva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Aceasta Înseamnă că: În măsura În care activitatea unui subiect este juridicește limitată, În aceeași măsură e apărată. Imperativele juridice sunt condiționate, adică presupun pentru aplicarea lor anumite stări de fapt. Condiția reală juridică a unui subiect se schimbă În permanență, ca un cerc a cărui „rază” crește sau descrește, după cum se schimbă condițiile subiective. Elementele dreptului subiectiv Intervin Întotdeauna două elemente: 1. Posibilitatea de a voi și a acționa În conformitate cu imperativele (este elementul intern); 2. Imposibilitatea oricărei Împiedicări din partea altora și, totodată, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că: „Înainte de a exista legi făcute, existau raporturi de justiție posibile. A spune că nu este drept sau nedrept nimic altceva În afară de ceea ce ordonă sau interzic legile pozitive, este tot una cu a spune că Înainte de a se fi trasat cercul, nu erau egale toate razele lui”. Universalitatea existenței legilor este probată de acțiunea lor la toate sferele și nivelele lumii fizice și animale. „Omul Însuși, ca ființă fizică, este guvernat ca și celelalte corpuri, de legi invariabile. Legile naturii premerg
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trage următoarea concluzie: „Prin urmare, e natural ca orice națiune să aibă o tendință de a se constitui În unitate politică, adică de a-și da o organizare politică potrivită relațiilor sale de viață, care trebuie să se dezvolte În cercul său și să se sprijine pe el. Națiunea este (Ă) fundamentul natural al edificiului a cărui Încoronare trebuie să fie Statul”. 2. Teritoriul Stabilitatea locuinței este condiția esențială a stabilității raporturilor juridice. Totodată, unui stat care nu avea dominația unui
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
făcânduse nevăzuți, în noapte. Focul a fost depistat cu întârziere. S-a făcut mare zarvă, dar, până să fie stinsă, mașina aproape că a ars de tot. Au pornit, din aceeași noapte, cercetările. Investigații. Presupuneri. și, în cele din urmă, cercul s-a închis. Incendiatorii au fost descoperiți, chemați la post, și închiși într-o cameră, pe care, tot atunci, polițaii o numiseră arest. Au fost lăsați acolo, până aproape seara. A sosit domnul șef. A intrat la ei. Ce faceți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
putea lăuda, în cazul în care, vreodată, ar fi venit vorba despre așa ceva. Dar vorba nu venea. O apăsau tot mai intens tristețea și singurătatea, cufundând-o, fără putință de întoarcere, ori, măcar, de ameliorare, într-o lume asemeni unui cerc închis. Zilele treceau cum treceau și nopțile: cumplite. Bărbați mulți ar fi dorit-o. Se agățau de dânsa, ca scaiul de oaie. Ea, însă, ura acest mod de a-și trăi viața. Mai ales, viața, la acea vârstă. Îi evita
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și se topea încet și dureros, Ea nu mai are legături cu lumea asta josnică și feroce. Nu, nu trebuie să-I pângăresc numele cu lucruri pământești. După ce s-a stins, m-am retras în general din societatea oamenilor, din cercul cretinilor și fericiților. M-am refugiat în vin și opiu, ca să pot uita. Zilele mi se scurgeau, mi se scurg încă, între cei patru pereți ai camerei. Întreaga mea viață s-a scurs între patru pereți. De dimineață până seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Un munte golaș se ridica în fața mea. Profilul său uscat mă făcu să mă gândesc la cel al doicii mele. Nu știu ce asemănare era între cele două siluete. Mergând de-a lungul muntelui, am dat de o priveliște veselă, împrejmuind un cerc de coline. Pământul era acoperit de nuferi albaștri. Pe această creastă se zărea o cetate construită din cărămizi masive. Eram ostenit; m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și liniștit. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și inofensivi. Fața sa îmi amintea de cea a măcelarului din față. Ființa asta trebuie să fi jucat un rol în viața mea; fără îndoială că o întâlnisem de mai multe ori. Această umbră era dublul meu, se materializase în cercul restrâns al vieții mele. M-am sculat să aprind lampa; silueta se topi și dispăru ca și cum nici n-ar fi fost. M-am examinat în oglindă, dar nu am recunoscut fața care îmi apăru. Era incredibil și înfricoșător: imaginea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zbârlit, cu ochii stinși și buimăciți. Ducea în mână un castron cu fiertură de orz, ca data trecută. Mă privea, deconcertată. Mi-am acoperit fața cu mâinile ducâdu-mă să mă ascund după perdeaua din alcov. Am vrut să dorm. Un cerc de foc îmi strângea craniul. Mirosul violent și afrodiziac pe care îl răspândea uleiul de santal turnat în lampă mi se urcase la cap. Mirosea ca pulpele soției mele; gura mea avea gustul concomitent dulce și amar al unui miez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din nou în mine, cu toată forța realității; nevoia de ele, pe care o resimțeam, mă obseda. Îmi trebuia corpul aici, foarte aproape. Ar fi fost suficient un simplu gest, un efort de voință pentru a respinge tentația asta, dar cercul de foc ce-mi încingea craniul se făcuse și mai strâmt, și mai arzător, încât m-am scufundai subit într-un ocean confuz unde pluteau oribile fantome. Era încă noapte când am fost trezit de gălăgia unei bande de gardieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se profila pe perete. Umbra era mai puternică și mai clară decât corpul meu. Mai reală. Mi se păru că bătrânul negustor de mărunțișuri, măcelarul, doica și târfa de nevastă-mea nu erau decât umbre ale mele. Umbre al căror cerc mă ținea prizonier. Semănăm cu o bufniță, dar gemetele mi se opreau în gât și le scuipam sub formă de cheaguri de sânge. Poate bufnița suferă de aceeași boală care-i inspiră gânduri asemănătoare cu ale mele. Umbra mea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
al zilei” (p.11) ; „Livada...Începe ca și Faust, În momentul constatării eșecului” (p.13) ; „Livada... se regăsește În Ghepardul lui Lampedusa și Visconti, ca și În Salonul de muzică de Satyajit Ray sau, mai recent, În piesa lui Slavkin Cercul, ori În filmul lui Mihalkov Soare Înșelător”; „Creon și Antigona Încarnează valori opuse, dar În egală măsură legitime. La fel ca și stăpînii și Lopahin : complexul livezii se bazează pe această tragică neputință de a lua o decizie”; „două piese
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
unii la alții. Mă așteptam să îmi iasă un șir ondulat. Dar nu. Instinctiv se iau după cel din capătul șirului, iar linia iese incredibil de corect. Îi felicit. Apoi îi pun să se adune în coloane drepte și în cercuri. Din aceste combinații alcătuiesc literele. Îi laud din nou și-i trimit în capătul celălalt al holului pe cei care alcătuiseră primul alfabet să-și învețe fârtații să-i imite, fiecare potrivit literei sale. Într-un sfert de ceas erau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nepăsătorului Anton, care nu catadicsi nici măcar să-l privească. Se așeză pur și simplu pe băncuță și scoase o sticluță cu cafea din tașcă, după care își aprinse tacticos o țigară. Suflă fumul albăstrui încetișor și cu dichis, formând câteva cercuri pe care le destrămă cu un gest molatic. Apoi, după ce sorbi puțină cafea, îl întrebă, oarecum visător pe agitatul Petrică: "Auziși, măi nea, că a murit mă-sa mare a lu' Obama?. În mod uimitor, deși păru să i se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mele, tot alegorice: Lasă-mă cu șaua. Iapa asta are deja șa. Fii liniștit. Are și nu prea. Contele, de multe ori, nu e în stare să i-o pună ca lumea. Parola. Spune-mi care e parola? Se închide cercul! Mă înseninez. Constat că mă aflu totuși pe drumul cel bun. Și iapa? Iapa ca iepele, domnule Gerard... Ha, ha, ha! Las-o să se mai și distreze. Ori vrei să-i reduci porția de ovăz? Oricum ai lua o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Apropiați-vă. Când se va trezi pacientul, va trebui să vă vadă aici, în jurul său. Puneți caseta cu cântecul cornului, cu ecoul cântecului și cu ecoul ecoului cântecului și pe cea cu ecoul ecoului ecoului cântecului de corn. Toți făcură cerc în jurul lui Gerard. Cele trei fete îl resuscitară, dar se părea că, pentru început, era zadarnic. 5, 4, 3, 2, 1, 0 - făcu fata cu voce gravă sărind pe pieptul pacientului-Repetăm: 5, 4, 3, 2, 1, 0. Avem puls? Încă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]