3,053 matches
-
dreaptă. Eșecurile ne sunt date în viață doar pentru a ne proba tăria. Trebuie să lupți, să lupți, să lupți. Lașitatea e o boală care macină pe mulți. Vocea ștrangulată din pricina enervării, ușoara congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase într-însa și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frumoase. Carmina nu avea loc printre ele. O simțeau străină, ieșită din sfera lor îngustă, rotundă și o respingeau. Carmina se întorcea acasă și se așeza pe scaun, în fața mesei, cu pumnii strânși, cu sufletul contorsionat. Simțea cum oboseala îi cerne în creier somnul. La masa de seară se lăsa o tăcere de moarte. Își auzeau unul altuia sorbiturile. Tatăl rămânea cu privirea în gol, cu lingura spânzurând în fața gurii. Pe urmă Carmina se retrăgea în camera ei. Apa și săpunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând cu siguranță mașina lângă bordura trotuarului, coborând degajat, trântind portiera. Pentru o clipă privirea lui va cerne mulțimea de pe trotuare, pe urmă va porni către ușa ceainăriei. Poala hainei va flutura în mers. Mai târziu, după ce ajunsese la jumătatea ceștii de ceai, se gândi că poate doctorului nu-i mergea mașina și trebuia să vină pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
baseball. Dar ai tăi ce mai fac? Ellen? — E bine. Și copiii sunt bine. Tim este În anul doi la Chicago. Amy e la Andover. Ce face... — George? Am divorțat de trei ani. George și-a petrecut un an la CERN - Geneva căutând particule exotice și cred c-a găsit ce-a căutat, E franțuzoaică. El zice că gătește foarte bine. Săltă din umeri. — Oricum, treaba Îmi merge bine. În ultimul an am lucrat cu cefalopodele: calmari și caracatițe. — Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
au topit o dată cu ultima piruetă solară. Când s-a lăsat Întunericul, totul a devenit elegiac. Din când În când, din beznă se auzea bocetul fatidic al cernitei cucuvele, care imită tusea spartă a unui bolnav. Sosise clipa când fiece călător cerne În minte vechi amintiri sau simte o nelămurită și tenebroasă teamă În fața vieții sumbre; la unison, toate roțile trenului păreau să silabisească: Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat. În noaptea aceea, după cină, Goliadkin (fără doar și poate că pentru a atenua spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
singuratic al unei paseri deștepta ca un răcnet singurătățile și mă făcea să tresar. Cu ochii deschiși mari, cercetam văzduhul la linia pămătufurilor roșcate, spre asfințitul înflăcărat, ori cărările lungi în trestii, ori bolțile întunecoase ale sălciilor, în care se cerneau stelele, florile de lumină, și inima-mi bătea grăbit când un fir de papură sau de mlajă se clătina. Acum puteam să deosebesc clătirea domoală a vântului, de fiorul ușor, sfios, pe care-l da strecurarea paserei de apă. Deosebeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vârful căruia săgeta spre cer un brad vechi, care vestea cel întăi printr-un șuiet adânc sosirea vânturilor. Așa urca lin spre asfințit, și de pe cerul răsăritului soarele începea să-i pătrundă ascunzișurile. În țihla măruntă de la margine, lumina se cernea în ploaia deasă și caldă de raze; roiuri de musculițe se roteau ici-colo, țesându-se într-un joc grăbit; sticleau în lumină, pe urmă dispăreau. Un grangur sta nemișcat pe o ramură de fag întinsă spre soare; îi sticleau penele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Băieșu cuprinse de subt umeri pe Hazu și-l trase la umbră, sub răchită. Cămașa, în dreptul coastelor din stânga, era numai sânge, năvălit din răni. Românul abia sufla, cu ochii deschiși mari, cu fața dintrodată întristată, subt umbra pe care o cernea frunzișul verde cenușiu al copacului. În liniștea și-n căldura zilei, glasurile întărâtate ale cositorilor se auzeau depărtate, chemându-se. Boii, lângă adăpătoare, stăteau acuma neclintiți și priveau cu ochii mari și umezi spre cei doi oameni. Băieșu se alătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ascunzișuri. Își zbăteau piepturile în gâfâiri gemute și, cu capetele în piept, între fierurile împreunate, își rostogoleau ochii, cu albul ca de lapte, privind pe lângă umere în jur, ca niște fiare. Mortul se odihnea în liniștea lui, care parcă se cernea din cerul singuratic. Vremuri de bejenie, 1907 Fântâna Hazului a apărut mai întâi în Luceafărul, nr. 6 din 15 martie 1907. Se spune că omorul ar fi fost un fapt real, iar descrierea locului seamănă, conform mărturiilor Profirei Sadoveanu, drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țâră în prisacă de mă hodineam pe prispa căsuței și mă răcoream cu apa limpede din Fântâna lui Ion. Și-mi era drag tare mai ales adâncul codrului aceluia, miezul lui cu piscuri pietroase. Acolo, departe, în bolțile bătrâne, se cernea umbră ca de amurg și rar câte-o floare de lumină se întindea vie, strălucită, pe covorul moale de o coloare gălbie, dulce-stânsă. Paseri nu zburau, nici n-ajungeau până acolo: le spăria întinsa singurătate. Pârăul Cerbului sărea pe trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al cărui criteriu de selecție era tema asupririi țărănimii și a clasei muncitoare și „relația dintre exploatați și exploatatori“, prefațatorul anonim scria că în această povestire: „Natura ia parte la zbuciumul interior al personajului. Cerul e plumburiu și ploaia se cerne mărunt, formând noroaie și băltoace“. Haia Sanistc "Haia Sanis" Itc "I" În mahalalele de la miazăzi locuiesc ovreii, grămădiți în căsuțe leproase, pe uliți întortochiate și înguste. Partea aceasta cuprinde mai puțin de un sfert de târg; dar în ea sălășluiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parcă-s moarte. Pământu-i ca cremenea. Ce s-adulmece cânii? De atâta secetă s-au vârât jigăniile adânc în codru. Eu socot, uncheșule, că cum s-a pișca lumina, se schimbă vremea... Amândoi își ridicară ochii spre luna plină care cernea ca o pâclă argintie peste satul revărsat pe costișă și fulgera în vale pe gârlele Moldovei. Moș Calistru își scutură pletele albe. Nu încă, grăi el, nu se schimbă. După cum scrie la gromovnic, în zilele acestea sunt legate vânturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
suc de lămâie. Separat se pun brandy, stafidele, nucile și ghimbirul. În alt vas, amestecați untul, zahărul, coaja de lămâie cu mixerul timp de cinci minute, apoi adăugați ouăle și bateți bine până devine ca o pastă. Adăugați merele și cerneți deasupra făina și praful de copt. Amestecați bine cu o lingură și adăugați stafidele cu nucile și ghimbirul. Puneți compoziția în tavă cu lingura și dați la foc tare timp de 30 de minute, apoi reduceți temperatura la 180 de
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
se izoleze- în sala cu oglinzi. Câte nu se putuseră întîmpla? Se scârbise, poate, de lume. Nu mai suportase, poate, să vadă pe nimeni altcineva în afară de el. Preferase să stea cu piciorul bolnav întins pe o pernă și să-și cearnă amintirile departe de ceilalți. Sau, cine știe, devenise victima propriei sale puteri din azil care arsese totul în jurul lui, ca un acid, și-l lăsase singur. Odată scăpasem fără voie, înfierbîntat, această comparație: "e ca un călău bătrîn" și imediat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cât sună. 11.55. Apăs butonul fără să mă mai uit și turui: Michael, zău, sosesc acum. Alo, spune. Vocea lui, cea mai frumoasă. M-am oprit, involuntar. Frig, zăpada îmi mușcă rimelul, îmi fărâ mițează obrajii, mă pulverizează, mă cerne și mă frământă. Alo. Vocea necruțătoare mă prăbușește de la înălțimea celor unșpe centimetri, de pe culmile blănii mele de șinșila împrumutate. Vocea lui, cea mai iubită. Ștefan, reușesc să articulez în telefon, mă aud șoptind cu obrajii înțepeniți, în timp ce creierul zbiară
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
PLÂNG Îmi vine uneori să plâng cu întristare Că viața e precum un val pe mare Și alții vin în urma mea ca floarea Și moștenirea lor și-a mea-i uitarea. Iarna și vara mereu mi-aduc durere Aștept să cearnă norii în tăcere Stropii de ploaie și fulgii de ninsoare, Atunci eu simt că totu-n mine piere Și viața precum frunza se duce-ncet și moare. Eu plâng de câte ori îmi vine Și inima îmbătrânește-n mine De copilaș în
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
las-o la o parte. Am închis telefonul, îngheț, nu e nimic, ok... știu, și că știu acum cu ce mi-e mai bine? Ce-am făcut? Groaznic cu banii pentru casă, banca mi-a refuzat creditul și s-au cernut prietenii de la care pot împrumuta, până și cu fratele meu, o discuție, e groaznic să discuți de bani în contradictoriu cu fratele tău, te rog, ce naiba, nu țipa la mine, m-am liniștit fumând pe bordură, în fața blocului unde voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
A fost odată, a fost cândva Un moș bătrân cu baba sa; Uitați de lume ei trăiau Într-o câsuță, undeva, Cu toate basmele în ea. Acul cosea, Furca torcea, Băbuța mică împletea Covor cu stele argintii Din care se cerneau pe seară Poveștile către copii. B Berzele-au făcut cuibar Cât o roată de la car, Colo sus, lângă un nor, La poarta bunicilor, Între ramuri și frunziș, Cerul li-i acoperiș. Și de-alaltăieri, din zori, Berzele au puișori. Îi
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
Încercuiri, de la o luptă inegală cu inamicul? Oare toate aceste tertipuri belicoase, toate aceste capcane, toată strategia indispensabilă unui război, nu și le-ar dori aplicate Împotriva inamicului intern, Împotriva instigatorilor la dezordine?“ În acel moment domnul X privea cum cerne zăpada, spiritul său rătăcind departe de camera hotelului. „Principiul suveranității poporului“ - curiozitatea sa devenea tot mai vie - „distruge orice orînduire, Întrucît legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într-un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
coridor și Velasco veni cu o lumânare în mână și se uită înăuntru. După ce se încredință că toți dormeau liniștiți, se îndepărtă în vârful picioarelor. În vis, era din nou în valea sa. Un cer jos, plumburiu, care stătea să cearnă ninsoare, acoperea lacul. Învăluiți în niște haine de paie numite la ei în vale „velințe” și încălțați cu cizme de paie, samuraiul și Yozō așteptau cu suflarea tăiată la marginea apei presărate ici-acolo cu zăpadă înghețată. Dintr-un desiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că va trebui reașezat pe format, dându-mi peste cap și imaginile aferente. Nu mai vorbesc de corectură, la o primă privire găsind deja destule greșeli de culegere. Azi am dat la tipar antologia Cenaclului „Mugurii“ și volumul Ioanei Cristiana Cernea, propuse de poetul Leonid Iacob, atât Lumea cuvintelor (58 pagini), cât și Tortul copilăriei (56 pagini) trebuind citite cap-coadă, pentru că erau culese cu sute de omisiuni la diacritice și nu numai, iar În cazul celei dintâi, am fost nevoit să
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Se cerne vremea peste toți, Și părul alb nu poți să-l negi Dar când te vezi și cu nepoți Întrebi când am fost colegi? Din viața de necazuri plină, Cănd învățăm și nopți întregi, Sperând în ziua ce-o să vină, Să
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93289]
-
1. 3. Interactivitatea online / III. 1. 3. 1. Traian Băsescu / III. 1. 3. 2. Mircea Geoana / III. 1. 3. 3. Crin Antonescu / III. 1. 3. 4. Corneliu Vadim Tudor / III. 1. 3. 5. George Becali / III. 1. 3. 6. Remus Cernea / III. 1. 3. 7. Kelemen Hunor / III. 1. 3. 8. Sorin Oprescu / III. 1. 4. Guerrilla digitală: The Black PR Concluzii / Glosar de termeni / Bibliografie / Webliografie / Indexul figurilor și al tabelelor / Index tabele / Anexe / Viața de după social media Anul 2004
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
am răspuns mai mult din curiozitate științifică invitației lui Cristian Preda. În 2009 deveneam unul dintre cei aproximativ 270.000 utilizatori de FB din România. În vara anului 2009 am primit pe email din partea activistului pentru libertatea de conștiință, Remus Cernea, invitația de a-i fi consilier și șef de campanie în alegerile prezidențiale din 2009. Ca jurnalist și realizator de dezbateri la un radio online, îl cunoșteam pe Cernea în calitatea lui de invitat la talk-show-urile în care dezbăteam teme
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
am primit pe email din partea activistului pentru libertatea de conștiință, Remus Cernea, invitația de a-i fi consilier și șef de campanie în alegerile prezidențiale din 2009. Ca jurnalist și realizator de dezbateri la un radio online, îl cunoșteam pe Cernea în calitatea lui de invitat la talk-show-urile în care dezbăteam teme controversate privind prezența icoanelor în școlile publice sau separația statului de biserică. Despre ce a urmat din colaborarea mea cu Remus Cernea în campania din 2009 am vorbit recent
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]