2,841 matches
-
supărare, eu am să vă întreb dacă îi adevărat că aici lucrează oameni la încărcat și descărcat vagoane. De auzit ai auzit bine, dar... nu ne putem lăuda că avem asemenea oameni... Din câți au fost, au rămas doar câțiva. Cică munca îi prea grea... Acum ești lămurit? 134 Aș fi și mai dumirit dacă mi-ați spune de aveți nevoie de un om... Doar nu vrei să spui că ai de gând să lucrezi aici? Dacă da, atunci să știi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de a ne mai aprinde la jăratecul mutat În cenușă... SÎntem Încă tineri. Și cînd ești tînăr...” Poarta casei lui Lung se dă În lături. Un bărbat scund, În jur de treizeci de ani apare În prag și-l strigă, cică e „convocat” la primărie, deși e duminică. Lung se miră, Întreabă de ce, dar cel venit dă din umeri că nu știe. Lung se scarpină În creștetul capului, intră În casă, Își pune căciula. Iese. - Acu’? - Acu’, răspunde celălalt, În timp ce traversează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
numite, pentru că au „putere economică mai mare”, că „’viitorul aparține colectivității, adică unirii celor mulți, singura cale spre belșug” și altele cîte, că Lung simți că i se clatină podeaua primăriei sub picioare „Acu’ patru ani mi l-au dat, cică e-al meu și acu’ mi-l iau Îndărăt” Își spuse. Nu Înțelegea, Întrebă pe cel din dreapta, unul mustăcios, cu căciulă fumurie În mîini, care Îi spuse că „așa e dispoziție de la centru” - „Care centru?” ceru precizări, dar cel Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fost altul în locul tău, Manteus l-ar fi lăsat de mult să putrezească în groapa lui Hercules, șopti unul dintre soldații care îl duceau pe Valerius în celulă. — În schimb, nimeni nu se poate atinge de Valerius, răspunse un altul. Cică e de-ajuns un cuvânt de-al lui ca să izbucnească o revoltă aici, la Ludi. Nu vezi că ticăloșii ăia îl admiră? Nu știe să lupte, dar l-au ales căpetenia lor. La Ludi, nopțile erau pline de disperare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucătar. Cel invincibil... care nu ucide niciodată... — Vorbești de Orpheus, secutor-ul? E de necrezut că nu ucide. Eu nu... — Tăceți! îi întrerupse bucătarul-șef. Nu știți că, deși îi aparține lui Vitellius, Orpheus îi stă ca un ghimpe în coastă? Cică Vitellius vrea să-l vadă murind în luptă... Ar vrea să-l omoare Skorpius, care l-ar învinge cu siguranță, dar un prezicător a interzis lupta dintre ei doi, nu știu din ce motiv. — Ssst! făcu cocoșatul. Despre anumite lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vecină, era stol de cioare! Despre vreme, ce o să fie să citești matale și să vezi, mă rog, ce scrie domnii la jurnale... Când mʹam dus să iau tutunul aflai de la Veta: - că-i prietenă cu unul de vinde gazeta. Cică spune cʹo să fie, de-acu hăt departe, un ger, maică, grozăvie, cât o ține Marte!ʺ Toate sar să protesteze și asvârl ocară căutând să demonstreze că e primăvară. - „Am văzut chiar eu pe stradă soro ghioceii! ʹ - „Și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
rigoare dar nu pot impozita venitul soacrei. Doamna în discuție c-a venit, ca venit e zero. C Daaa ? F Da, că nu-i prevăzută în Lege. C Adică-i ilegală ! F Cam așa. C Dar nevastă-mea susține contrariu. Cică, zice ea, e valoroasă c-a venit. F Apă de ploaie domnule. Ca venit soacra e un zero tăiat în patru. Scoateți-o din fișa de impozit, din discuție... C Din apartament. F O clipă...Poate că plătește chirie și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-l găsești, Îl căutăm cu toții, mi-am cumpărat un fluier. Robinetul ruginit pentru apă caldă a fost sudat, a venit rîndul oglinzii. Am dat-o jos cu mare grijă și s-a spart În drum spre hol. Pe urmă faianța. Cică nu era pusă bine. Au scos-o ei și au pus-o din nou, că eu nu mai puteam nici măcar să mă uit, și au așezat-o Într-o perspectivă á la Chirico. N-am comentat ca să nu-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Iau numărul 245, și după ce dăm cu banul cade pajura pe mine să citesc. Ne așezăm fiecare cît mai comod, În biroul lui PDG-ului, și de mult n-au mai dormit băieții atît de bine, În ciuda pericolului iminent, unii cică de un an. Au adormit și secretarele, deși sînt despărțite de noi de un zid izolator de plumb. Doar ȚÎra a tresărit ușor la auzul cuvîntului logogenici (Victor Mașek). Țicudean a sărit ca ars, dar fără să se trezească, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prin urmare nu se vedea bine. Da, și tot nădăjduind să dispară pocitania, trece filmul, greu, În final ajungînd să semene cu o operă noroc că nu se cîntă, cu replici pastorale și-un Hurt cu pleoapa lipită pe ochi, cică orbise de la incendiu. Dac-aș fi fost În locul regizorului, aș fi distribuit-o chiar și cu pleoapa lipită pe Sharon Stone În Eyre. Cu un coeficient de inteligență de 154, „Sharon se plasează printre primii 2% cei mai inteligenți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
m-am supărat foarte tare cînd l-am Întrebat pe directoru’ meu Țeposu ce Înseamnă „În triste vremuri de epurare”, eu credeam că-i ceva În versuri, cu vremurile, cu iubita, care-i normal să fie epurată, da’ nici vorbă, cică Înseamnă să-l dea afară pe domnul nostru Păunescu, care dacă face cineva asta, eu Îmi dau foc direct În Piața Universității, pe rond, să nu-ncurc circulația. Pe o altă pagină dar la fel de mare ca celelante e o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a Îndemnit pe cote tot mai Înalte, ceea ce Neacșu nu uită să dea un Îndemn otcârmuitorului de azi Iliescu: „Mergeți prin uzine și fabrici, În mine, luați taurul de coarne!” E-nnebunit dupe faună, Neacșu, ca alții de teapa lui, cică „ursul (adeca statul, n. noastră.) trebuie să meargă bine, să nu genereze nemulțumiri”. Că ursul din pădure generează, nu mai Încape Îndoială, fenomenul e mai greu de imaginat cu mintea la lupi, fiindcă-n alt număr al aceleiași foi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mai face pere? Pe de altă parte, e bine de știut că părul n-a făcut niciodată pere, deoarece el cade. Precum Victor Ianculescu Într-un articol Închinat apariției pe pămînt a unui „Petrache Lupu feminin”. Acesta, adică femeia, cică ne explică simplu ca la țară ce se-ntîmplă cu energiile, Dumnezeu, canalele din șira spinării și organismul omenesc care se Îmbolnăvește. „Ea recomandă pentru dezintoxicare ceapa.” Zice că trăiește zile și zile Întregi fără să pună altceva În gură decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ca El și ea, unde găsim metode pentru o reușită deplină a actului sexual: „GÎdilați-vă zonele erogene cu pene”. Cum zone erogene cu pene n-au decît păsările, și nici ele toate, trebuie găsită inițial pasărea potrivită, apoi o gîdili. Cică rîzi de te prăpădești. Adică exact cea ce nu faci după al nouăzeci și doilea număr al Dimineții, care te aruncă din start În abisurile nostalgiei. Doina Donciu semnează un articol scurt, dar foarte Încărcat de sensibilitate. Printre repetate sughițuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
maestrului care, În acest caz oarecum de bombardare, ar fi trebuit să-și umble la șliț singur, dacă nu de spaimă, măcar În scop de aducere aminte. Precum Iulian Mincu care-și apără vechea teză a alimentației raționale, teză care cică a apărut Într-o carte de teze vîndută În peste o sută de mii de exemplare. „Această carte a fost scrisă cu un curaj evident, tocmai pentru a salva populația noastră.” Încă un disident. Îmi amintesc cu un rînjet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu gura pînă la urechi. Ăștia, umaniștii, se Încadrează cel mai bine la categoria treaba mare. SÎnt singurii care se izolează, au probleme, studii care nu le folosesc la nimic, eșuează, se Îmbolnăvesc, Altzheimer, osteoporoză, cad În șold, mănîncă rahat, cică n-au bani. Ratarea ? Progresia evoluției intelectuale? Shit. Întrebările pe care și le pun, de tip cine sînt, de unde vin și unde se duc, sînt antisociale, răspuns nemeritînd decît ultima. Totuși lumea se bucură ca proasta; cine-s cîștigătorii alegerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
granița se deghizaseră În țigani cu alură sportivă, cărau niște boccele uriașe și lăzi suspecte ca de armată, pe la Oradea unul dintre ei, cu mustăți negre de jur Împrejurul bărbiei, mă rugase să-i țin niște dolari, mi-a arătat un teanc, cică nu mai avea loc la el În buzunar, probabil aveam o mutră de fraier insuportabil, deoarece a renunțat repede, la un moment dat am auzit rîsete, grănicerii glumeau cu indienii, așadar se cunoșteau, ori tocmai făcuseră cunoștință și erau Încîntați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
răcit, de-asta a visat reni. N-are nici conuri de brad, nici testicule. Așa că se-apucă să citească și mai multe cărți despre sex. Și aflăm că de Anul Nou pleacă la St. Tropez. Și Dan Sociu semnează postfața. Cică el ar fi autorul, se spune În Academia Cațavencu. Numai că, pentru a te numi autor trebuie să scrii o carte. Or, ce avem aici nu este o carte. Nu valorează nici măcar cît o scrisoare dintre cele trimise de cititorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al dracu’ dac-aș traversa Într-o noapte ca noaptea trecută. Și să fiu al dracu’ dac-aș aduce vreodată băutură din Cuba. Acum o aduc din Mariel! Nu trebuie decît să te duci, s-o iei și să pleci. Cică se poate face perfect la vedere.“ — Ce spui acolo, căpitane? — Ce-i cu barca aia? Întrebă unul dintre pescari. — Care barcă, aia? — Da, aia. A, aia e o barcă de la Key West. — Ce te-am Întrebat era - a cui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lăsați-o dracu’. O s-o ia. Aruncați ce-aveți și duceți-vă-n oraș. Am un tip la bord, nu-ș ce turnător de la Washington. Da’ nu-i nici un agent pe-aici. Doar tîmpitu’ Ăsta. Unu’ mai din prima bancă, așa. Cică-i mai tare ca președintele, așa zice. Vrea să vă ciupească puțin. Crede că sînteți contrabandiști. V-a luat număru’ de Înmatriculare. Eu nu v-am mai văzut În viața mea, așa că nu știu cine sînteți. N-aș fi În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a zis: „Pedro, ce ți-au făcut, Pedro? Cine ți-a făcut asta, Pedro? Oh, Pedro.“ — Polițiștii au fost nevoiți s-o ia de-acolo pentru că nu se mai putea controla, adăugă chelnerul. — Se pare că avea probleme cu pieptul. Cică a luat parte la primele lupte ale mișcării și a luptat În Sierra, dar era prea bolnav ca să mai poată continua. — Și ieri după-amiază ieșise și el În oraș ca să mai Înveselească lumea, sugerai. Nu, spuse directorul. Vezi, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În celelalte părți cum e? — Duran a ocupat hipodromul cel nou. Am mai strîns rîndurile pe culoarul dinspre campusul universitar. Mai sus, am traversat strada Coruña. Și de ieri-dimineață sîntem blocați la Cerro de Aguilar. Azi-dimineață am fost pe-acolo. Cică Duran și-a pierdut juma’ de brigadă. La voi cum e? — MÎine Încercăm din nou să luăm fermele alea și biserica. Biserica aia de pe deal, de zic ei că-i mînĂstire, aia e ținta. Tot dealul e tăiat de crevasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de luna asta și să se-ntoarcă acasă. Acu’ nu mai sînt buni de nimic. Rușii care au venit să facă demonstrații cînd au cumpărat Ăia din guvern tancurile erau perfecți. Da’ acum Îi retrag, ca să-i trimită-n China, cică. Spaniolii Ăștia noi, unii dintre ei sînt buni, alții nu. Ai nevoie de șase luni ca să pregătești un tanchist bun, vreau să zic care să știe cîte ceva. Și ca să fie capabil să-și dea seama de anumite lucruri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Al. — Pentru tovarășul Copie de Moș Crăciun. Pentru bătrînu’ Tovarăș Crăciun! spuse Cheliuță. — Las-o baltă, Îi zise Al. Adună paharele și intră cu ele-n baie. — E tanchist? Întrebă un pilot În urma lui. — Da. A fost aici de la Început. — Cică tancurile nu mai sînt bune de nimic, spuse alt pilot. — I-ai mai zis asta o dată, Îi zisei. Nu vrei s-o lași mai moale? A muncit toată ziua. — Și noi. Da’, serios vorbind, chiar nu mai sînt bune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
l-am Întrebat: — Orbete, cît ai mers pe jos? M-a dat jos Willie Sawyer mai Înainte de podu’ de peste calea ferată. Și pînĂ s-ajung aici n-a mai trecut nici o mașină. — De ce te-a dat jos? Îl Întrebă cineva. — Cică miros prea urît. Cineva trase de mînerul unui aparat și Orbete Începu să asculte atent la morișca aparatului. Nu ieși nimic. — Joacă cineva p-aici? mă Întrebă. — N-auzi? N-aud nimic Încă. Nu-i nici un tip, Orbete, și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]