4,347 matches
-
județul Vâlcea. În 1964 se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității din București, pe care nu o va termina. Redactor la periodicul „Orizont” din Râmnicu Vâlcea, se va angaja apoi la Televiziunea Română. Își face debutul la cotidianul „Secera și ciocanul” din Pitești, în 1961. Colaborează cu versuri, reportaje, interviuri, articole pe teme sociale la „Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Ramuri”, „Magazin istoric”, „Contemporanul”, „România pitorească”, „Informația zilei”, „Curierul de Vâlcea”, „Viața Vâlcii” ș.a. I s-au decernat, în 1980
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
a mai solidarizat cu noi Încă un coleg, Șerban, fost plutonier-major de marină, din Măcin. „Poftiți afară!” Ne-au scos afară, am trecut prin curte, ne-au băgat Într-o altă curte, au venit meseriașii, deținuți de drept comun, cu ciocanele, cu lanțuri pentru picioare... și, pentru prima dată, am văzut atunci instrumentele de nituire: era o bară fixă cam de 30-40 de centimetri. Îți ținea mâinile cu brățări care se nituiau. Ne-au pus brățările la mâini, au deschis o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În septembrie 1957. A dat ordin să ne ducă la izolare... s-a Întors și a plecat. Istrate și ceilalți l-au Însoțit. A rămas un gardian cu noi și, după puțin timp, au venit meseriașii cu dălțile și cu ciocanele, ne-au scos lanțurile și jugurile de la mâini și ne-au dus la izolare. Acolo am făcut izolarea aceea, cu mâncarea la trei zile și cu apa caldă două zile la rând, după care am ajuns la celulă. Ce făceați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
martie, era primavară. Și așa m-am trezit eu la Brad. Și acolo am fost primit la Liceul Ortodox, o școală care, spre cinstea morților, o fost școală foarte sobră, serioasă. Directorul era un preot, dar un om deosebit de pregătit. Ciocan Îl chema. Mai erau și alți colegi cu dumneavoastră sau erați singur când ați venit? Nu, de unul singur am venit... Pe drum, m-am Întâlnit cu un unchi care o fost contabil la o școală de surdomuți și, mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu Alexandru Munteanu... A fost deschiderea - asta e foarte important -, pentru că unii spun așa, că a fost la Închidere. Nu. Eu Îmi amintesc așa, că la deschidere a fost. A venit prim-gardianul cu doi gardieni, ca de obicei. Cu ciocanul de lemn a bătut În gratii, pe urmă șeful de cameră a raportat câți suntem, prim-gardianul a notat și chiar a vrut să plece, când din rând a sărit Alexandru Munteanu și a fugit, pentru că ușa era deschisă. A
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aveam ce face, că te scotea zi di zi, nu conta cum era. Tăiai și cărai stuf, În apă, și te udai la bocanci... și seara trebuia să te usuci... Erau lanurile ca la colectiv, de un kilometru, toți căram ciocane la margine și de aici aveau oi, și mâncau oile cât mâncau, d’acolea dădea foc, ca să poată să are... Și toată ziua, o mie sau două mii de oameni căra cu brațul, duceai În capătul ăsta, duceai În capatul ăla
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
230, 232 Chehata Smaranda 256-257, 259 Chilințan (sergent-major) 281, 283 Chindriș Vasile 181, 183 Chirian 354 Chirion (ofițer) 217 Chivulescu Tatiana 146 Cimpoca Iacob 283, 285 Ciobancan Vasile 15, 25, 27 Ciobanu (deținut) 120 Ciobanu Ilie 50 Cioca Viorel 131 Ciocan (preot) 148 Ciunganu (locotenent colonel) 342 Ciurea (locotenent) 307 Ciurescu (deținut) 230 Cobăleanu (doctor) 76 Cobzaru Iosif 52, 215 Codrea Petru Anton 168, 173 Codrea Gheorghe 178 Coidrag (ofițer) 119 Cojar Matias 22 Cojocaru 355 Cojocaru (judecător) 126 Cojocaru Vasile
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Azi, la redacție, Toma Jămneală m-a chestionat („doar ești critic”) ce părere am; a lui, s-a grăbit să mă anunțe, e proastă. I-am repetat vorbele notate mai sus, exemplificîndu-le. În timpul discuției, s-a apropiat de noi Elena Ciocan, redactor la secția „Scrisori”, femeie simplă, cinstită. Judecata ei a fost scurtă: „Nu mi a plăcut!” Ceva mai nuanțat s-a arătat V. Sporici, care a disociat între textul autorului (apreciat ca fiind „în nota cunoscută”) și spectacol: regizorul (C.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
greșit grav. La fel mi s-a întîmplat și atunci cînd am vrut să fiu la fel cu ceilalți: „bun” la chef, vesel nevoie mare, generos fără criterii. * Am spus gluma despre „cele cinci contradicții” unui grup format din Elena Ciocan, Mihai Buznea, Al. Grigorescu și fotograful Constantin Bursuc, colegi de la vecinul „Steagul roșu” (îi notez aici ca „în caz de” să am pe cine bănui). Dintre cei patru, cel mai interesant a reacționat Grigorescu: mai întîi a rîs, apoi parcă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
faci cînd ți-a intrat ceva în ele (o gîză, un fir de păr etc.) și vrei să scoți. Zîmbind, Mihai Buznea m-a întrebat, la rîndul său: „Ce fel de dungi ați vrea să purtați: verticale sau orizontale?” Elena Ciocan, nevastă de colonel, și Constantin Bursuc au tăcut; o tăcere opacă, jenată, ca și cum totul (gluma și comentariile celorlalți) n-ar fi fost auzite ori n-ar fi fost înțelese. După mai bine de două decenii de scris la ziare și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fată de-a sa, a muncit o zi întreagă la cules de fasole, obținînd doar 18 lei, adică mai puțin decît a costat-o mîncarea din acea zi. îndrăzneață, dar și credulă, femeia a spus toate astea în biroul Elenei Ciocan, unde e vama sesizărilor. Aștept să văd dacă va fi trimis cineva să scrie, și cum o va face. *Am crezut în efectul memoriului meu, dar decepție... Aseară (1 septembrie), pe cînd eram plecat în oraș, a telefonat Gheorghe Sprințeroiu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
școliții niște neșcoliți? Toate ironiile și protestele au fost degeaba”. „«Afacerea» - mi-a spus el în continuare - a avut următoarele consecințe: a afectat 200 de oameni, printre care 150 de doctori în știință. Între timp, doi dintre aceștia au murit: Ciocan și Nica”. Sancțiunile au fost de o duritate extremă, frizînd în cîteva cazuri bătaia de joc. Lui Cezar Bîrzea, căruia tocmai îi apăruse o carte la Paris, i s-a dat un post de măturător. El, Radulian, a fost trimis
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a avut Noe cu el în corabie pe vremea potopului”. Cînd zic că „Gura leului” de la „Orizont” (ca și celelalte) nu va rămîne goală, am în minte cantitatea de scrisori ce vine la ziar. Intru uneori în biroul dnei Elena Ciocan și văd teancurile. Neîndoielnic, în ele e mult noroi, dar sînt și lacrimi adevărate. N-am întrebat niciodată care-i regimul acestor scrisori. Se pare însă că, după „verificarea” lor pe teren de către redactori, sînt predate din nou la secție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Începe cultura orașului. Când Îi evocă pe Artur Gorovei, pe E. Lovinescu, se așează În frunte, Încât nu știi dacă nu cumva el i-a lansat ca scriitori... 519 De fapt, Dascălu, muzeografa. 911 serbarea? Aveți numărul din „Secera și Ciocanul” piteștean, despre care-mi scrieți? Eu posed un număr În plus, pe care Vi l-aș putea trimite. 15 Buftea, 5 iunie 1971 Iubite domnule Dimitriu, Sper că atunci, când te vor ajunge aceste rânduri, să fi primit și „Purinor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În zelul cu care căutam și strângeam noi relații, un element ce-o punea În inferioritate. Incompetența, comoditatea, lipsa unui ideal spiritual, au generat boicotul, au canalizat ura Întregului colectiv Împotriva noastră, cei de la „Galerie”. 522 În ziarul „Secera și Ciocanul” cerut de mine, se afla reportajul privind Centenarul Liceului piteștean și referiri la profesorul și scriitorul Virgil Tempeanu. 912 Au mai scos un volum cu documente inedite din trecutul acestui liceu („N. Bălcescu”) de mare interes istorico-social. și n-au
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
unele informații prețioase despre trecutul cultural al orașului. Îmi recunosc un merit: că am pus să activeze toate energiile orașului: (...) D-na Vârnav, Dr. Davilla Braunstein, Dan Protopopescu, Haralamb Băeșu, violonistul Aurel Mihăilescu (acum de mult la Paris), Prof. Haralamb Ciocan, Prof. Sava, Avocat Stăcescu, inginerul Ghețu, Serafim Ionescu etc. Cât despre Gorovei și Ciurea, ei activau și fără mine; dar nu 526 Soția lui Artur Gorovei. 527 șansa mi-a fost deplină, căci i-am găsit la București pe doi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
acum ca „invitat de onoare” la sărbătorirea celor 75 de ani ai „Junimei” piteștene. Acolo domnește o cu totul altă atmosferă. Am rostit - improvizând - căci nu mă așteptam să fiu solicitat și, după cum ai citit și mata În „Secera și Ciocanul”, cuvântul meu a fost În special relevat, ca „emoționant” - 543 O Monografie a Liceului Nr. 2 nu am scris, pentru că nu mi-am luat niciodată o asemenea obligație. 544 Reluarea relațiilor cu Vasile Toporan, era pură cosmetică și-i aparținea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Tempeanu 49 Buftea, 5.I.1973 Iubite domnule Dimitriu, Țin să răspund repede la foarte interesanta scrisoare trimisă. Îmi reînoiesc urările pentru mata și pentru cei dragi matale, urare, pe care, provizoriu, am făcut-o pe ziarul piteștean „Secera și ciocanul”. 1973 să vă aducă sănătate și succese În munca, ce depui pentru cultura românească! Mulțumesc Îndatorat mult pentru „Monografie” și-O consider ca cel mai prețios dar de 1.I., din câte am primit În viața mea; dar, pentru Dumnezeu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
povestește că și la noi înainte se găseau tot felul de bunătăți. Bunica când vine la noi îmi aduce bomboane care, după câteva zile, se lipesc unele de altele și nu le mai pot desface decât dacă le sparg cu ciocanul. Când merg la școală, mama îmi pune la pachet parizer, dar mie nu-mi place, căci nu are pic de gust și mai bine îl arunc. Mie îmi place pâinea cu unt și gem, dar mama spune că nu are
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să „lucreze” ei Înșiși cu mâinile lor, fără nici un fel de mănuși legale, ce, evident, le-ar fi Îngreunat sau Împiedicat atacul. Instigatorii acestuia sunt niște locatari ai blocului (C. Stoiciu, P. Ploșceanu, Victor Constantin, I. Bârlădeanu, D. Niculescu, I. Ciocan ș.a.) și un oarecare Fieraru, care se pretinde drept „reprezentant” al Consiliului popular al sectorului 3 Împuternicit „să facă ordine”. (Nu vrem să intrăm aici În detalii privindu-i pe cei numiți, cine sunt, cu ce se ocupă etc. Acesta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
potcoave de cai și de boi și tot el potcovea. Și te uitai cum lucrează? Nu mă uitam, zic, Îmi cerea să-l ajut, trăgeam la foi, Învârteam manivela la bormașină, ungeam cu păcură osiile căruțelor, uneori eram al doilea ciocan la nicovală când fierul era scos incandescent și moale și trebuia prelucrat repede. Îți mai amintești cum se face o potcoavă? Bogza parcă era neîncrezător și vroia să se convingă că nu fabulez. I-am descris pas cu pas cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Rino la care se tot gândea improvizatul profesor est-european. Zâmbea, Întrebător și superior și buimăcit, cu privirea pe foaia de hârtie liniată: noi-vechi cuvinte, „radicals”, „conservatives”, „conventionalism”, „duty”... - barbarisme sucite și răsucite și schimonosite În cazarma DADA, cu seceră și ciocan, să nu mai poată fi pronunțate decât la Circul Rinocerilor. „După ce fusese el Însuși un proscris În societatea strictelor canoane, radicalismul său este preluat de vechii conservatori, iar Bérenger adoptă, la rândul său, conservatorismul. Criza societății descalifică poziția sa socială
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atașamentul său literar, și nu numai literar, față de nuvela Lipova. Cita un pasaj pe care Îl invoca drept premisă a relației noastre. Era vorba de secvența când pionierul Întors din tabăra internațională În care descoperise ipocrizia Utopiei cu seceră și ciocan arunca, În clipa Întoarcerii acasă, obiectele de cult religios, strecurate de mama sa În valiză, la plecare. Renunțase, adică, atât la steaua În cinci, cât și la cea În șase colțuri. „S-a trezit la gară. I-a văzut prin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
îți fac o bucurie, prin această scrisoare: prima veste despre mine. Află că sunt sănătos. Sunt bine. Am fost puțin slăbit la piept, dar am un tratament bun, m-a refăcut. Sunt la Doftana, județul Prahova. Mamaia trebuie încurajată, căci ciocanul nemilos al durerii pare că bate mai tare la pieptul ei. Peste familia noastră au căzut multe dureri în acest timp. Eu, mata, Horia (acum e liber) și Ioan: Așa că, te rog, mai scrie-i și mata de acolo, s-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
destinație se tăiau niturile, brățările se desfăceau și omul putea păși liber. Pentru baterea și tăierea niturilor trebuia să stai culcat ca balamaua să se poată rezema pe o bucată de șină de cale ferată, drept nicovală și cu un ciocan să se izbească nitul, care odată tăiat se puteau desface brățările și lanțurile. S-au întâmplat multe cazuri când ciocanul în loc să izbească nitul lovea brățara, care îți producea leziuni la gleznă. Cele două brățări îți frecau gleznele producând răni care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]