3,264 matches
-
cu schimbul și aveam timp să mai discutăm. Cum a fost Întoarcerea acasă? Am venit până la București Îmbrăcat cum ți-am zis, cu mantaua aia de n-avea o aripă și, În loc de nasturi, avea niște surcele legate cu sfoară, cu cizmele ălea căscate și În cap cu un ciorap... La București m-a Îmbrăcat văru-mio cu un costum, că m-a văzut și Îți dai seama... Și când am ajuns acasă, a zis tata către mine: „Mă, ce-ai făcut, mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-o și lu’ fratele meu la Govora... Ăsta a primit scrisoarea... Și ce-i scrisăsăm În scrisoare? Să-mi trimită un pachet mai mare așa, cu lucruri, ca să nu mor (râde - n.n.). Mi-a trimis după aia ciorapi de lână, cizme de cauciuc, cojoc Îmblănit, mai multe... Și, culmea, cân’ am ajuns acasă, mi-a spus: „Bă, io nu mi-am dat seama că e de la tine”... A ținut-o pe birou vreo cinci-șase zile scrisoarea. Dacă dădea cineva de ea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
făcea obstrucțiunea. Era un luptător hotărât, un opozant sistematic fără odihnă, care nu da răgaz miniștrilor și nu lipsea de la nici o discuție. Îmi aduc aminte de o ședință în care Deșliu a interpelat pe generalul Florescu asupra proastei fabricațiuni a cizmelor soldaților. Interpelatorul a venit cu o cizmă în ședință și i-a tăiat tocul cu un briceag, spre a dovedi domnilor senatori că este de mucava. Și, în adevăr, tocul era de mucava. Deșliu stătea în capul băncii prelaților, față
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
opozant sistematic fără odihnă, care nu da răgaz miniștrilor și nu lipsea de la nici o discuție. Îmi aduc aminte de o ședință în care Deșliu a interpelat pe generalul Florescu asupra proastei fabricațiuni a cizmelor soldaților. Interpelatorul a venit cu o cizmă în ședință și i-a tăiat tocul cu un briceag, spre a dovedi domnilor senatori că este de mucava. Și, în adevăr, tocul era de mucava. Deșliu stătea în capul băncii prelaților, față cu banca ministerială. Când Deșliu anunța o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în anii următori s-au menținut însă legături foarte strânse, inclusiv de ordin militar, între Vom vedea mai departe care era situația Europei în preziua războiului ruso-turc. Dar generalul Florescu pregătea oștirea, umplea depozitele cu efecte de echipament, cu căciuli, cizme, lopeți etc. etc. Fiindcă sferele guvernamentale știau ce se pregătește în apropiere și erau încredințate că partidul conservator va fi la cârmă în ziua cea mare.* La 25 iulie se pune piatra fundamentală a Circului. În București se înființează o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bate-n palme, zi din gură De vrei să-ți pice-n gură Țigări de la Gospodin Și zgripțori de la Berlin! Iar voi lachei Seci și mișei, Împletiți cununele Să-ncoronați cadrele! Paparudele! Di ha, paparudele Că chiar bizdadelile Au încălțat cizmele Și bat mahalalele... Paparudele! Ci mai joacă, deodată, Că puterea nu-i plouată Ci e curat nedormită Și de jurați răfuită... Iar voi, slujbași Calici și lași, Strângeți-i proptelile Să nu-și lase buzele, Paparudele! Di ha, paparudele! Nemții
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
A ieșit la iveală abia la începutul anului următor (1957) - culmea! - tot într-un moment de „tensiune internațională”. Atunci nici nu știam că unele lucruri mici pot avea consecințe iremediabile. După ce din cauza unei banale eroziuni (făcusem mai multe drumuri în cizme din Witing și pînă la Leu) ratasem intrarea la Farmacie - tîrziu, prin octombrie 1956 - am ajuns la școala Militară de Artilerie Antiaeriană din Brașov. Cum se știe, în acea lună a început războiul dintre Israel și Republica Arabă Unită și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un elev din anul al III-lea. Pînă atunci, nu mai pășisem niciodată în clădirea aceea și, bineînțeles, nici acum nu-mi dădea inima ghes să intru. M-am oprit pe grătarul din fața ușii, întîrziind cît mai mult cu ștersul cizmelor, cu potrivitul centurii și al bonetei. Nu știu cum am urcat scările, nici cum am intrat în sala în care se ținea consiliul. Mi-amintesc însă foarte clar că ofițerii erau așezați, după grade, de-o parte și de alta a unei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
exercițiului, era și un anume sadism în gestul său. Cred că-i făcea plăcere să ne vadă suferind. Popasul a fost scurt. Ne-am încolonat pentru a ne întoarce în tabără. Din cauza luminii puternice și a colbului ridicat de tălpile cizmelor, aveam ochii inflamați, gura și gîtlejul uscate. Tremuram cu întreg corpul, cuprins parcă de friguri. Dacă n-ar fi fost sentimentul de ură împotriva ofițerului care vărsase apa, m-aș fi prăbușit. Mult-așteptata tragere cu tunul antiaerian de 100 mm
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ținînd seama de situația noastră materială (veniți în școală direct din liceele militare, unii încă nu aveam „costumul civil”), ni se dădeau, gratuit, cu dreptul de a le purta, uniforma de vară (cea cu rubașcă, nu cea cu veston) și cizmele; beneficiam apoi de solda cuvenită gradului pe o lună și de biletul de călătorie pînă acasă. Deși îmi displăceau destule lucruri din viața militară - severă, rigidă și, nu o dată, ilogică -, îmi părea rău că trebuia s-o părăsesc. Fără să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și pe acela de a fi urmat, pînă la un punct, un drum comun, în care, la fel ca mine, a întîlnit destui oameni răi. În liceul militar, de pildă, după comanda „Culcat!”, un ofițer l-a apăsat cu talpa cizmei pe spate, pentru a se murdări de noroi și a-l pedepsi, apoi fiindcă e murdar! Din școala militară de neuitat, prin dramatismul ei, i-a rămas lecția de acostare la mal pe Olt. în ciuda momentelor dure, nu privește în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
minți palide, uscate, asemenea unei crengi lipsite de rod. Același securist dezamăgit, [toamna] 1984, difuzată la 21 și 22 ianuarie 1985 Stimate domnule director Vlad Georgescu, Cunoscător fiind într-ale Securității, pot să vă confirm încă o dată că popoarele de sub cizma muscălească, nemții, cehii, polonezii și ungurii, care s-au mișcat, trăiesc mult mai bine decât se spune și se crede la noi. în timpul evenimentelor din Ungaria din anul 1956, când țara vecină sângera abundent, studenții români au stabilit și ei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
bagă de seamă, plus filajele la care sunt supuși periodic chiar și ofițerii de Securitate, pentru a se descoperi că au întâlniri nepermise în afara caselor conspirative, dar și alte păcate care se îndosariază cu grijă până când primesc și a treia cizmă... Acasă, ca și la birou, pereții au urechi, telefoanele sunt ascultate și, de altfel, pentru unii securiști, înregistrările au un caracter permanent. Agenții se recrutează în obiective, pentru acoperirea informativă teoretică a fiecărei secții, birou, atelier de proiectare din întreprinderi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de fiecare dată,/ puneam la păstrare/ tot Într-un cufăr pașnic, de treabă,/ prăfuit și maron/ neputința și bâlbâiala,/ speranța că poate mâine va fi altfel/ și, În general, tot ceea ce mai reușeam să adun/ părându-mi-se viu/ de sub cizmele groase,/ de sub maldărul de dezastre./ Nu m-am gândit că tot acolo va trebui să așez Într-o zi/ și creierul lui Rolf Bossert.” Da, cufărul devenise, treptat, nu doar pentru Bossert, livrat exilului „reîntregirii germane”, nici pentru Madi, Înlănțuita
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în față, care îl doborâ la pământ pe Tavi. îl lovi cu picioarele să se scoale, urlând la el: „Scoală-te banditule, criminalule!” Voinea se făcuse cocoloș jos acoperindu-și cu brațele ficatul și pieptul pentru a para loviturile de cizmă ale torționarului. Acesta continuă să-l lovească în neștire când cu vârful cizmei, când cu călcâiul, urlând și făcând în jurul lui un fel de dans macabru de sălbatici. O clipă îi trecu lui Tavi prin cap ca un fulger gândul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să se scoale, urlând la el: „Scoală-te banditule, criminalule!” Voinea se făcuse cocoloș jos acoperindu-și cu brațele ficatul și pieptul pentru a para loviturile de cizmă ale torționarului. Acesta continuă să-l lovească în neștire când cu vârful cizmei, când cu călcâiul, urlând și făcând în jurul lui un fel de dans macabru de sălbatici. O clipă îi trecu lui Tavi prin cap ca un fulger gândul luptătorului: „E singur numai el cu mine, dacă mă ridic îl trântesc la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a dus direct la unul dintre fișete, fără să-mi arunce măcar o privire. A scos un pachet negru și lucios și l-a adus pe măsuța din fața canapelei. Când l-a desfăcut, am văzut o manta de ploaie și cizme de cauciuc. Deasupra, în pachet, erau și niște ochelari de protecție fumurii, ca aceia purtați de piloți în primul război mondial. La ce naiba îmi trebuiau mie toate lucrurile alea? Habar n-aveam la ce să mă aștept. S-a întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bine cu cititul pe buze. Ea silabisi răspicat: „Îmbrăcați și încălțați astea“. Nu prea aveam chef să port manta de ploaie, dar îmi dădeam seama că obiecțiile nu și-ar fi găsit rostul. Mi-am scos tenișii și am încălțat cizmele de cauciuc. Am îmbrăcat mantaua peste tricou. Era cam grea, iar cizmele cu vreo două numere mai mari, dar am decis să nu mă plâng. Tânăra a venit în fața mea și mi-a încheiat nasturii. Când mi-a tras gluga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu prea aveam chef să port manta de ploaie, dar îmi dădeam seama că obiecțiile nu și-ar fi găsit rostul. Mi-am scos tenișii și am încălțat cizmele de cauciuc. Am îmbrăcat mantaua peste tricou. Era cam grea, iar cizmele cu vreo două numere mai mari, dar am decis să nu mă plâng. Tânăra a venit în fața mea și mi-a încheiat nasturii. Când mi-a tras gluga pe cap, nasul meu s-a atins de fruntea ei netedă. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atârna de o sfoară, gluga și ochelarii erau la locul lor încă. Ce râs straniu! Încăperea în care am intrat arăta ca un vestiar, iar pe rafturile de acolo am văzut câteva seturi din articolele pe care le purtam: pelerine, cizme de cauciuc, ochelari de protecție fumurii. Mi-am scos ochelarii, am pus mantaua pe umeraș, cizmele pe raft, iar lanterna am agățat-o în cui. — Îmi pare rău că ți-am creat atâtea probleme, spuse bărbatul. Dar nu ne putem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în care am intrat arăta ca un vestiar, iar pe rafturile de acolo am văzut câteva seturi din articolele pe care le purtam: pelerine, cizme de cauciuc, ochelari de protecție fumurii. Mi-am scos ochelarii, am pus mantaua pe umeraș, cizmele pe raft, iar lanterna am agățat-o în cui. — Îmi pare rău că ți-am creat atâtea probleme, spuse bărbatul. Dar nu ne putem permite să slăbim măsurile de securitate. Trebuie să fim foarte precauți pentru că ne pândesc la tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dau înapoi. Era și drumul inclus în răsplata promisă. După ce-am trecut de dulapul din perete și am intrat în prima cameră, fata mi-a scos ochelarii și m-a ajutat să-mi dau jos mantaua. Mi-am descălțat cizmele și am pus lanterna undeva prin preajmă. — A mers bine treaba? întrebă ea. Avea o voce blândă. O auzeam pentru prima oară. — Dacă nu mergea bine, nu mă mai vedeai aici acum. Astea-s riscurile meseriei noastre. — Îți mulțumesc tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
noapte nu era deschis nici un magazin de îmbrăcăminte. Din fericire, i-a venit totuși haina militară kaki pe care o purtasem pe vremuri. Problema cea mai mare era cu pantofii ei cu toc. Mi-a spus că avea teniși și cizme de cauciuc la birou. — Teniși roz și cizme roz, sublinie ea. — Îți place culoarea roz? — Îi place bunicului. Zice că-mi vine foarte bine. — Așa și e, îți vine foarte bine. Femeile grase arată groaznic în roz, ca niște tarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Din fericire, i-a venit totuși haina militară kaki pe care o purtasem pe vremuri. Problema cea mai mare era cu pantofii ei cu toc. Mi-a spus că avea teniși și cizme de cauciuc la birou. — Teniși roz și cizme roz, sublinie ea. — Îți place culoarea roz? — Îi place bunicului. Zice că-mi vine foarte bine. — Așa și e, îți vine foarte bine. Femeile grase arată groaznic în roz, ca niște tarte cu căpșune. Dar ei i se potrivea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întâi codurile de aici. Sunt tare complicate. Până s-a uitat ea prin carnețel, am luat rucsacul și am început să așez în el toate lucrurile de care aveam nevoie. Am băgat baterie nouă în lanternă. Pelerinele de ploaie și cizmele de cauciuc erau împrăștiate pe jos, dar, din fericire, nu pățiseră nimic. N-aveam cum să trecem prin cascadă fără pelerine. Ne udam leoarcă și muream de frig. I-am pus și tenișii roz în rucsac. Ceasul arăta aproape douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]