2,842 matches
-
haitele, gata să te sfâșie. Colinda începea de la croitor. Trecură și pe la tâmplar, și pe la Stere. Circiuma, plină. Zidarii cântau în prăvălia plină de fum. În case, femeile frământau puni negre. Glasurile copiilor se înfiripară sub geam: Am venit să colindăm, Domn, Domn, să-nălțăm. În circiumă se făcu liniște. Parcă se dădu Dumnezeu jos din cer. Lucrătorii se căutară prin buzunare. Stere pofti colindătorii înăuntru. Tilică lăsă cinzecul, întinse cinci lei lui Ene, cârciumarul caută și el în tejghea. Lina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lămpile, iar înăuntru se auzeau glasuri vesele, a petrecere. Intrară toți în curte. Câinele stăpânului se smuci în lanț, latră, ar fi mușcat. Ieși un bărbat, numa-n cămașă, nădușit. - Care ești, mă? - Beghe, al lui Spiridon! Am venit să colindăm! 126 - Intră, muceo! făcu omul, potolind dulăul. Haide, că vine gerul de afară... În casă, masă mare, ca la sărbători. Împrejur, neamurile cuscrului, muieri cu bărbații lor. Petreceau cu vinul dinainte. Copiii se dezmorțiră, priviră ciolanele din farfurii. Începură să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sfânta biserică. Până dimineață au fost înapoi la casa starostelui, au îngropat lucrurile și s-au împrăștiat. Gheorghe 1-a luat pe ucenic, și ceilalți au plecat împreună. Trebuiau să se întflnească peste o săptămână în târg la Alexandria. Au colindat comunele din jurul Bucureștiului, bătrânul înainte, Paraschiv după el. Au tras pe la Bolintin, pe la Cățelu, puși pe înșelat. Cădeau în zi de târg, să-i pască pe țărani. Erau îmbrăcați amândoi în șube de miel, cu căciulile așezate pe ochi până în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
codoș. Le era somn și frică. Nicu privea pe fereastră afară. Ningea încă mărunt și fiecare se gândea că-l lăsaseră pe Florea țeapăn pe trotuar, singur în moarte. Îi apucase o poftă de dragoste sălbatică, nu se mai saturau. Colindau cartierele, înnoptînd pe la ibovnice uitate de mult, le spuneau că nu-i mai slăbesc presării din urmă și petreceau cu lăutari. Nicu-Piele s-a dus întins la Tarapana, după Sinefta. Filantropia se vedea de departe, dreaptă și luminată de felinare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai adune sucurile rămase, și întrebă leneș: - Când ați plecat? Nu-i mai privi. Se apropie de geam. Aici era mai greu. Vorbi tot Gheorghe: - Păi să fi fost acum câteva săptămâni. Ne-am suit într-un mărfar și-am colindat toată Dobrogea. Scump peștele, dar face banii. Alaltăieri ne-am întors. - Hm! mormăi omul de la fereastră. Și veni aproape de ei. Râdea. Râseră și pungașii, mânzește, că le era inima cât un purice. O dată se încruntă comisarul: - Cui vinzi tu pepeni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-au dus. În urmă, grecii vorbeau între ei: - Iote, bre, s-au liniștit... - Le-o fi ajuns câtă bătaie le-a dat... - Țe vorbește? făcea Iani. O să vie la noapte să ne taie, eu chem politia, bre... Hoții au colindat Mandravela și Oborul, au trecut și pe la casa Didinei. Curtea se acoperise de buruiană. Și-au adus aminte de Bozoncea și de ceata lor. Paraschiv tăcea crunt. Au închis poarta și-au plecat. - Ce-i cu tine, Gheorghe? 1-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frânturi. În gura Salmei au revenit de câteva ori cuvintele „rumiyya“ și „vrăjitorie“, poate și „leac“; evreica s-a arătat atentă și liniștitoare. Cele două femei și-au dat întâlnire în același loc peste două zile, pentru a începe să colinde rând pe rând pe la toți prezicătorii. Am aflat-o chiar în ziua aceea, căci mama hotărâse că o voi însoți. Poate că nu voia să mă lase pe mâinile Wardei. Poate că socotea mai potrivit, în ochii tatei, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poți plasa atâtea săbii într-un orășel! Și, cum oamenii vor afla că ești grăbit să te întorci, ți le vor cumpăra la prețul cel mai mic! Vorbele lui erau chibzuite, dar era prea târziu pentru a da înapoi, din moment ce colindasem pe la toți meșteșugarii spre a-mi aduna încărcătura pe care o mai și plătisem cu bani peșin. A trebuit să mă resemnez cu ideea că mă voi întoarce în pierdere din prima mea călătorie de negoț, spunându-mi că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șase pași și că inima îi bătea iute în secunda în care părăsea străzile Cartierului Evreiesc pentru praful și zgomotul din cartierele arabe. Totuși încerca să meargă cât putea de relaxat, având în vedere acele constrângeri, ca un om care colinda pur și simplu orașul său natal. Ca și cum ar fi fost proprietarul locului. Ceea ce, din principiu, considera că era. Existau câteva magazine în care intra de fiecare dată când ajungea în zona pieței, lucru care, își dădea acum seama, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să trimită necontenit contingente noi, debarcările se fac sub focul artileriei. La 26 august al aceluiași an, revoluția izbucnește la Lisabona. Durează o singură zi, dar a fost una din cele mai sălbatice, și curge din belșug sânge portughez. Salazar colindă în automobil câmpurile de luptă. O fotografie ni-l înfățișează ascultând raportul unui ofițer; o nesfârșită tristețe îi întunecă figura; fruntea îi e plecată, ochii aproape închiși, mâna dreaptă mușcă împietrită genunchiul. Rareori s-a întîlnit atâta durere și atâta
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bar, în întunecimea săliței, cu zumzetul crâșmei urcând spre mine, ghemuit la o măsuță cu scaune incomode, un fel de taburete orientale, încerc să mă adun. De parcă aș veni de foarte departe. De parcă aș fi ieșit din mine, aș fi colindat speriat că m-am rătăcit și, într-un târziu, am găsit în sfârșit drumul. Acum, când scriu, știu că încă nu-mi găsisem pe atunci drumul. L-am găsit abia acum, când scriu. Mi-l descriu. Acum, cititorule, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chifla, puteai bea un iaurt sau un kefir. Mulți ani, kefirul era specialitatea prăvăliei. Și cerșetorii. I-am descoperit chiar din primul an de facultate. Un tip aparte de cerșetori. Nu erau nenorociții de pe Bulevard, de la ușile bisericilor sau bețivanii colindând cârciumile. Erau oameni în mare nevoie, bătrâni, îngrijiți, cu o resemnare în privire și o neputință în gesturi înfiorătoare. Nu puteai să-i vezi fără să nu te cutremure senzația de milă, de tristețe și, de cele mai multe ori, de stupefacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
va prăbuși după gestul următor. Presimțind că va veni noaptea în care va fi uitat undeva pe o stradă pustie, că va veni o dimineață străină, când se va trezi undeva la margine de oraș, într-un altul, că va colinda cu acela în căutarea unui amărât de birou al I.T.B.-ului unde se păstrează obiectele pierdute, spre a-și recupera servieta cu cheile de la garsoniera lui, nevrând nimic altceva decât să doarmă, să doarmă, să doarmă. Și să viseze într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
venea fuguța acasă înapoi. Ne obișnuisem că ieșea, știam că e în drum cu alți copii, de altfel, la țară, copiii nu sunt supravegheați de părinți și de maturi cum sunt cei de la oraș. De mici, au libertatea de a colinda satul și dealurile toate. Cel puțin așa era atunci. Satele nu aveau curent electric decât câteva ore din cele 24 ale unei zile. Seara, ne adunam toți la călduț și mai povesteam din cele auzite sau citite, învățam copilașii rugăciuni
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Tradiția, părinții duceau mai departe ceea ce învățaseră de la părinții lor, transmițându-ne și nouă, copiilor lor. Nouă ne plăceau mult aceste tradiții, care deosebeau o sărbătoare de cealaltă. De exemplu, Nașterea Domnului era așteptată mult cu frumoasele obiceiuri de a colinda, apoi cea de a tăia cu câteva zile înainte porcul și pregătitul bucatelor tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Tradiția, părinții duceau mai departe ceea ce învățaseră de la părinții lor, transmițându-ne și nouă, copiilor lor. Nouă ne plăceau mult aceste tradiții, care deosebeau o sărbătoare de cealaltă. De exemplu, Nașterea Domnului era așteptată mult cu frumoasele obiceiuri de a colinda, apoi cea de a tăia cu câteva zile înainte porcul și pregătitul bucatelor tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
v-ați refugiat în Statele Unite. La Atlanta ați deschis un magazin de antichități. Oamenii lui Alessandro vă urmăreau și, înspăimîntat, v-ați îndreptat spre Sidney. Îmi amintesc cartea dumneavoastră de vizită: profesor de natație la un club de milionari. Ați colindat după aceea Asia împreună cu un circ și, în sfârșit, v-ați întors în Europa..." E adevărat, se întorsese în Europa. Avea niște bani la Liverpool investiți într-un tripou. Poliția îl închisese de trei luni. Rămăsese lefter. Patru lire, cinci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și pornește ca s-ajungă-n acel loc. Întâlnește - un om în drumu-i cam grăbit din cale-afară: Bună noapte! - Țam mitale! - Cum te chiamă? - De-cu-sară. (115) He-he-hei, măi De-cu-sară! Ean mai stai că nu-i așa, Ce cați tu noaptea-n pădure, colinzi lumea iac-așa? Cot la cot Călin îl leagă cu odgonul de un pom Și se cam mai duce - iată că în cale-i iar un om. Bună noapte! - Țam mitale! - Cine ești? - Sunt Miez - de noapte! (120) Elelei! Ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lumină, ce nu mai încape. Cu gura, fața, ochii ei, ea râde Privind în soare, îi clipia, i-nchide. 58 {EminescuOpVI 59} În dimineața clară ca oglinda 330La porți s-arată tânărul Florin, În jur de ziduri calul și-l colindă Își simte inima înflată-n sân; Dar poarta - nchisă brațu-i să-l tot prindă, Ea nu se mișcă -n negrele-i țâțâni; 335Ci el fereasta cum văzu crăpată Aruncă-n ea cu floarea fermecată. Pe-atunci copila împletea cunună Din flori
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
voinici, boieri, rudenii Se-nchinau fetei bălane, Precum oamenii la denii Bat metănii la icoane. Ea se uită tot în laturi, Se închină și suspină Când cu. zâmbet, când cu sfaturi, Când cu-a ochilor lumină; Cum prin șiruri ea colindă Se uita într-o oglindă Cu un aer curios, Ce-i menită ca să prindă Chipul celui mai frumos. Din oglindă ea nu vede Decât vecinic chipul ei, Dar de-odată, mai nu crede, Ce văzură ochii săi? În oglinda fermecată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vase de argint și biscuiței moi cu zmeură pe farfurioare de porțelan chinezesc de un roz pastel, atmosfera localului te face să te simți ca și cum ai fi Coco Chanel. Eu și Hunter ne petrecuserăm cea mai mare parte a după-amiezii colindând prin magazinele cu antichități de pe malul stâng. Magazinul nostru preferat era Comoglio, un magazin de decorațiuni minunat, care vindea produse din textile franțuzești la niște prețuri de care nu te puteai apropia, inclusiv catifea din mătase verde fistic la 300
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se mai petrece pe acolo? Păi, văd o mulțime de membri ai echipajului care se agită pe puntea superioară, i-am răspuns, micșorându-mi ochii când priveam prin binoclu. Și mai văd... o!... acela pare să fie un bărbat care colindă pe puntea inferioară... și uite-o și pe soția lui... arată incredibil de bine... e Îmbrăcată cu un caftan mini superb, cu broderie aurie... mamăăă! picioarele sunt foarte bronzate și are un fund perfect. Am mutat binoclul pe partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Colindă Elena Marin Alexe Leru-i ler pe drum de seară Stelele sub luna clară Stau pe-un nor ce împletește O cunună de poveste Din vechime de prin astre Steaua stelelor albastre Ne-ntrecută-n strălucire Pe a cerului oștire Aducând o veste
Colind? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83256_a_84581]
-
drum de seară Stelele sub luna clară Stau pe-un nor ce împletește O cunună de poveste Din vechime de prin astre Steaua stelelor albastre Ne-ntrecută-n strălucire Pe a cerului oștire Aducând o veste bună Îngerii în zbor se-adună Colindând în prag de seară De prin alte zări coboară Pe câmpie la izvoare Cântă Domnului onoare Peste tot răsună zarea Și dispare întristarea
Colind? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83256_a_84581]
-
există, se răsuceau brusc și porneau fără să se grăbească în direcția de unde au venit, spunându-și, probabil, fiecare în sinea lui: "Încă n-a sosit momentul; trebuie să mai aștept!" În viața sa destul de îndelungată, deși ca vânător ce colindase toate aceste meleaguri în lung și-n lat, nu a văzut nimic din ce spuneau acei bătrâni. Nici părinții lui nu văzuseră acele semne misterioase, deși au trecut în lumea spiritelor nu cu mult timp în urmă. El personal, împreună cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]