2,714 matches
-
din Suez, conservatorii au câștigat alegerile generale din 1959 cu un avantaj confortabil -, guvernul britanic a fost silit la o reevaluare radicală a politicii sale externe. Prima lecție a Suezului a fost că Marea Britanie nu mai putea menține o prezență colonială globală. După cum se văzuse În mod clar, țara nu avea resursele economice și militare necesare, iar În urma unei demonstrații atât de concrete a limitelor britanice, ea se putea aștepta să se confrunte cu cereri tot mai numeroase de independență. După
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
baze, porturi, antrepozite, porturi de alimentare cu combustibil și alte stabilimente din epoca imperială pe care țara le menținuse la „est de Suez” - inclusiv În fabulosul port natural Aden din Peninsula Arabică. țara nu-și mai permitea să aibă pretenții coloniale. În general, această decizie a fost primită cu ușurare În Marea Britanie: așa cum prevăzuse Adam Smith la sfârșitul primului Imperiu Britanic În 1776, renunțarea la „ornamentele splendide și fastuoase ale imperiului” era cel mai bun mod de a stabiliza datoria țării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
egalitaristă a anilor de după război. În primii ani de domnie a noii regine, englezii au trăit o blândă vară indiană a satisfacției și bunăstării. Primul cuceritor al Everestului a fost un englez (1953) - condus cum se cuvine de un ghid colonial - și tot un englez a alergat pentru prima dată distanța de o milă În mai puțin de patru minute (În 1954). Mai mult, așa cum li se amintea frecvent, britanicii erau cei care realizaseră fisiunea atomului, inventaseră radarul, descoperiseră penicilina, proiectaseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parteneri comerciali. Germania avea interese pro și contra. Ca principală națiune exportatoare a Europei, ea era din ce În ce mai interesată de comerțul liber cu Europa de Vest, mai ales că producătorii germani Își pierduseră piețele importante din estul Europei și nu aveau foste teritorii coloniale pe care să le exploateze. Dar, așa cum Își dăduse seama Erhard, o uniune vamală europeană protejată de tarife comerciale și limitată la șase țări nu era neapărat un obiectiv rațional pentru politica germană. Ca și britanicii, el și mulți alți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sentimente nu erau totuși curente În Germania sau Austria, nici chiar În Italia, unde mulți oameni În vârstă Încă Îi mai priveau pe americani drept eliberatori. Invers, antiamericanismul era mai frecvent Îmbrățișat În Anglia și Franța, cele două foste puteri coloniale, scoase din cursă de ascensiunea Statelor Unite. După cum Îi informa Maurice Duverger pe cititorii săptămânalului francez L’Express În martie 1964, comunismul nu mai reprezenta o amenințare: „Există un singur pericol imediat pentru Europa, iar acela este civilizația americană” - „o civilizație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sovietic fuseseră ilustrate prompt la Budapesta În noiembrie 1956. Mai mult, În Cehoslovacia și România, victimele proceselor-spectacol de după război se aflau Încă În Închisori după mai bine de un deceniu. și totuși, Europa de Est era altfel - tocmai fiindcă reprezenta o expansiune colonială recentă a regimului comunist. În anii ’60, majoritatea locuitorilor Uniunii Sovietice nu apucaseră alt regim În afară de comunism, care dobândise chiar o anumită legitimitate În umbra Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Dar, la vest de URSS, amintirea ocupației sovietice și preluarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rebelii aveau, cel puțin În principiu, un țel național fezabil În jurul căruia Își puteau ralia suporterii. Pe de altă parte, Irlanda de Nord număra mai multe comunități, Între care existau distincții străvechi. Ca și Algeria franceză, Irlanda de Nord (Ulster) era concomitent o rămășiță colonială și o parte integrantă a națiunii metropolitane. Când Londra a redat, În fine, Irlanda irlandezilor, În 1922, Marea Britanie a păstrat cele șase comitate din nordul insulei pe motivul (destul de rezonabil) că populația majoritar protestantă de acolo era extrem de loială Regatului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avut efecte nocive de durată asupra societății și economiei rurale angoleze, planul nu a izbutit să Înăbușe rebeliunea. A reușit În schimb să-i alieneze pe soldații chemați să-l execute: de la ofițerii de carieră scăpătați, care intraseră În armata colonială În speranța unei ascensiuni sociale, până la civilii mobilizați și trimiși cu sila În Africa pentru a le veni de hac rebelilor. În Angola, insurgenții erau divizați În câteva facțiuni, iar armata portugheză a reușit să-i stăpânească, cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stagiul minim obligatoriu era de patru ani. Până În 1973 și-au pierdut viața 11.000 de soldați: o rată a mortalității net superioară, ca procent din populația națională, celei Înregistrate de armata americană la apogeul războiului din Vietnam. Protejarea posesiunilor coloniale portugheze era costisitoare, sângeroasă și din ce În ce mai disperată - forțele armate o știau mai bine decât oricine. și nu era singurul lor motiv de frustrare. Vrând să-și consolideze puterea și să distragă atenția de la problemele externe ale Portugaliei, Marcello Caetano (uns
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Statului Învestea oficial forțele armate cu responsabilitatea de a garanta unitatea națiunii și integritatea ei teritorială, apărând „sistemul instituțional”. În practică Însă, armata devenise inutilă. Timp de zeci de ani, Franco Își protejase armata de orice războaie străine sau coloniale. Spre deosebire de soldații francezi sau portughezi, spaniolii nu trecuseră prin Înfrângeri umilitoare sau retrageri forțate. Nici un pericol militar nu amenința Spania, iar securitatea internă era asigurată de poliție, jandarmi și trupe speciale antrenate să lupte cu teroriștii - reali sau imaginari. Armata
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Poziția lui era inechivocă. Cum remarcase Michnik În 1988, Gorbaciov era „prizonierul propriilor succese În politica externă”. Odată ce metropola imperială recunoscuse Într-un mod atât de public că nu vrea și că nu poate să țină cu dinții de periferia colonială - și fusese universal aclamată pentru aceste declarații -, coloniile erau pierdute și, odată cu ele, colaboratorii indigeni ai imperiului. Singurul mister era când și unde aveau să se prăbușească. Colaboratorii au Înțeles cu siguranță ce se petrecea: din iulie 1988 până În iulie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o chestiune de politică externă; ea devenise o problemă internă. Transmigrația pasiunilor și frustrărilor de la arabii persecutați din Palestina la frații lor furioși și demoralizați din Paris nu are de ce să surprindă - era, la urma urmei, una dintre moștenirile perioadei coloniale. XXIVtc "XXIV" Europa ca mod de viațătc "Europa ca mod de viață" Serviciile medicale gratuite exemplifică triumfal superioritatea acțiunii colective și a inițiativei publice Într-un segment al societății unde principiile comerciale ilustrează ce au ele mai rău. Aneurin Bevan
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de vedere, Postwar oferă nenumărate revelații, arătându-ne cât de puține lucruri știm chiar și despre Întâmplările istorice petrecute sub ochii noștri. Nu mă refer, evident, la manevrele „de culise”, ci la marile desene politico-istorice din deceniile anterioare: căderea sistemului colonial, dezvoltarea fără precedent a economiilor vest-europene, reideologizarea de la mijlocul anilor ’60, tensiunile ce-au urmat prăbușirii comunismului, renașterea virulentă a forțelor extremiste În anume spații ale continentului etc. Efortul lui Tony Judt de a menține sub control nu doar datele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partide politice 445; partide și mișcări cu „deziderat unic” 447-448; partide verzi 453-454; perspectiva comunismului sau fascismului 427; planificarea guvernamentală - vezi planificarea guvernamentală; planificarea urbană 358-360; primirea refugiaților 43; privatizarea sectorului public 509-512; produsul intern brut (În 1970) 420-421; puterea colonială - vezi colonialism; rata mortalității infantile 307; reforma agrară 84-85; reforme liberale 349-350; relațiile lui Gorbaciov 551, 554; rolul femeii În politică 451; romane influente 352; schimbări politice (În anii ’50) 238-256; schimbări politice (În anii ’60) 362-388; schimbări politice (În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
literaturii irlandeze, în timp ce Yeats și Joyce aparțin acestei literaturi, cere un răspuns. Există oare o literatură independentă belgiană, elvețiană sau austriacă ? Nu este prea ușor să se stabilească momentul în care literatura scrisă în America a încetat să fie "engleză colonială" și a devenit o literatură națională independentă. Trăsătura națională este oare dată de simplul fapt al independenței politice ? Sau este dată de conștiința națională a autorilor ? Constă cumva în folosirea unor subiecte naționale și a "culorii locale" ? Sau rezidă în
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
mai ales în „teoria dependenței”. Immanuel Wallerstein a lansat, pe această linie, „teoria sistemului mondial” (The Modern World-System): centrul (țările capitaliste bogate), periferia și semiperiferia. Teoriile marxiste au avut o influență enormă asupra sociologiei dezvoltării, mai ales asupra analizei statului colonial și postcolonial (vezi capitolul 3 și Robbins, apud Forsyth, 2005). La sfârșitul secolului al XIX-lea și în secolul XX mișcarea comunistă a formulat un program cu totul diferit de dezvoltare socială națională, implementat prin revoluțiile comuniste și de către Uniunea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nu pot niciodată să meargă pe calea occidentală a dezvoltării pentru că au experiențe pe care Occidentul nu le-a avut; țările occidentale, de pildă, n-au experiat colonialismul, pe când țările lumii a treia au fost colonii ale celor occidentale; experiența colonială a alterat radical calea lor de dezvoltare. Ignorând istoria, teoriile modernizării prezumă că aceste țări „se află în stadiul primar al dezvoltării” și că trebuie să perceapă „țările occidentale ca pe niște mentori, încercând să urmeze calea occidentală a dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a atinge modernitatea” (So, 1990, p. 96). Pentru a reda starea țărilor lumii a treia, Frank propune conceptul de dezvoltare a subdezvoltării, dezvăluind faptul că „subdezvoltarea nu e o condiție naturală, ci un artefact creat de lunga istorie a dominației coloniale” (So, 1990, p. 96). Pentru subdezvoltare, Frank propune așadar o „explicație externă”. Întârzierea nu poate fi explicată, apreciază el, prin feudalism sau tradiționalism pentru că țări precum China sau India erau țări avansate înainte de a intra în starea colonială (în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a dominației coloniale” (So, 1990, p. 96). Pentru subdezvoltare, Frank propune așadar o „explicație externă”. Întârzierea nu poate fi explicată, apreciază el, prin feudalism sau tradiționalism pentru că țări precum China sau India erau țări avansate înainte de a intra în starea colonială (în secolul al XVIII-lea). Experiența colonială și a dominației străine a răsturnat trendul dezvoltării multor țări avansate ale lumii a treia. Modelul de explicație alternativ propus de Frank este acela al relației „metropolă-satelit”. „Acest tip de relații își au
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Pentru subdezvoltare, Frank propune așadar o „explicație externă”. Întârzierea nu poate fi explicată, apreciază el, prin feudalism sau tradiționalism pentru că țări precum China sau India erau țări avansate înainte de a intra în starea colonială (în secolul al XVIII-lea). Experiența colonială și a dominației străine a răsturnat trendul dezvoltării multor țări avansate ale lumii a treia. Modelul de explicație alternativ propus de Frank este acela al relației „metropolă-satelit”. „Acest tip de relații își au originea în perioada colonială, când cuceritorii au
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
XVIII-lea). Experiența colonială și a dominației străine a răsturnat trendul dezvoltării multor țări avansate ale lumii a treia. Modelul de explicație alternativ propus de Frank este acela al relației „metropolă-satelit”. „Acest tip de relații își au originea în perioada colonială, când cuceritorii au implantat noi orașe în lumea a treia cu scopul de a facilita transferul surplusului economic spre țările apusene. Orașele naționale au devenit, astfel, orașe-satelit ale metropolei occidentale. Aceste orașe-satelit devin, la rându-le, un fel de metropole
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
când cuceritorii au implantat noi orașe în lumea a treia cu scopul de a facilita transferul surplusului economic spre țările apusene. Orașele naționale au devenit, astfel, orașe-satelit ale metropolei occidentale. Aceste orașe-satelit devin, la rându-le, un fel de metropole coloniale pentru orașele provinciale, care, la rândul lor, au orașe locale ca sateliți. (So, 1990, p. 96). A.G. Frank enunță, astfel, mecanismul subdezvoltării, identificat tocmai în lanțul de relații metropolă-sateliți. Lanțul de constelații metropole-sateliți este folosit pentru a extrage surplusul economic
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
autoimpulsioneze, pe când altele (cele dependente) pot face acest lucru numai ca reflectare a expansiunii/dezvoltării celor dintâi” (apud So, 1990, p. 96). Relațiile lor sunt inegale căci unele se dezvoltă pe seama celorlalte. Iată câteva forme ale dependenței, după același autor: colonială (capitala comercială și financiară are monopolul controlului asupra pământului, a minelor, resurselor umane); financiar-industrială; tehnologică-industrială. Teorii spiritualiste asupra dezvoltării. Cazul japonez 1. Teoria lui Bellah: rolul Tokugawa Religion în decolarea capitalistă a Japoniei În Japonia industrializarea a fost promovată nu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
avuția atrage după sine prestigiu și este atractivă pentru intelectualii cei mai buni ai epocii. Suportul economiei centrale este furnizat de poziția sa în „sistemul mondial”, care este una de dominație asupra periferiei. Periferia, la rândul ei, constă în ariile „coloniale” sau „subdezvoltate”, al căror rol este de a furniza materii prime și produse primare ariilor centrale în termeni avantajoși. Statele cu o poziție intermediară între cele două arii - centrală și periferică - alcătuiesc „semiperiferiile”. Poziția celor trei arii poate fi caracterizată
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asemenea, și un fel de cadru de mobilitate socială prin care unele state periferice se pot mișca ascendent, atingând, eventual, chiar statutul centrului. Astfel, America de Nord a început ca arie externă, locuită numai de indieni; a devenit o periferie în perioada colonială, apoi a urcat spre statusul semiperiferic în epoca Revoluției Americane. Ea a devenit, apoi, o arie centrală în secolul XX.” (Randall, 1988, p. 95) Să urmărim pentru moment alte concepte ale analizei globale: cicluri, crize, războaie, trenduri. Să consemnăm, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]