2,912 matches
-
sau locale. Efectul de bumerang se bazează pe teoria conform căreia cultura de masă americană își trage seva din cultura europeană. Rădăcinile ei pot fi găsite în tipare culturale antice (grecești și romane) și în tipare culturale medievale pe care coloniștii americani de origine europeană le-au apropriat, hibridizat și adaptat la tehnologia modernă, exportându-le, ulterior, în lume (inclusiv în Europa, de unde plecaseră inițial), ca forme specifice de cultură de masă americană. Ajunse pe alte tărâmuri, "noile" tipare culturale americane
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Nachbar și Lause, unul pare extrem de relevant pentru a înțelege legătura dintre părțile casei culturii populare: subsolul, etajele și diferitele încăperi. Una dintre credințele fundamentale sau unul dintre miturile esențiale ale poporului american este "cetatea de pe colină". Încă de la primii coloniști, s-a crezut că americanii au o misiune specială de îndeplinit: să creeze cel mai bun sistem democratic și să dea lumii cel mai bun exemplu de popor fericit și prosper, cu o viață înrădăcinată puternic în principii creștine. Sintagma
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
specială de eradicare a răului pe care americanii cred că o au pe acest pământ este legată de credința fundamentală că binele trebuie să învingă răul și că dreptatea trebuie făcută oamenilor în această viață. Este o credință cu care coloniștii ame-icani au venit din Europa în speranța că pe un pământ nou legile firii chiar pot funcționa. În acest caz, noii eroi americani ar putea fi văzuți ca urmași ai bravului cavaler din ciclul legendelor arthuriene sau ai pro-scrisului Robin
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de revi-zitarea culturii de elită și de stradă, de reinterpretarea și refolosirea clișeelor și colajelor. Chiar dacă termenul de cultură populară (popular culture) ne trimite în primul rând la cultura americană, rădăcinile acesteia sunt însă cu siguranță europene. În primul rând, coloniștii lumii "noi" au fost europeni, care au adus cu ei moștenirea folclorică și mitică europeană, precum și religia creștină. În al doilea rând, colonizarea a debutat în secolul al XVI-lea și a coincis cu nașterea modernității în Europa. În plus
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
întotdeauna marginea față de centru. Indiferent de teoria pe care o alegem, nu putem nega interesul crescut al europenilor față de formele culturii populare americane, interes care poate fi rezultatul "efectului de bumerang". Europene prin tradiție, modelele culturale transferate și dislocate de coloniștii americani au fost subminate, simplificate, fragmentate, reciclate, reco-date și rearanjate în modele noi, care au primit noi conotații și o nouă identitate. Prin multiplicarea, reciclarea și reasamblarea vechilor tipare culturale europene au fost create noi iconuri, clișee și forme hibride
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
lor pătimașă de a domina lumea creștină, au dezlănțuit schisma, românii s-au trezit prinși în vâltoarea ei, suportându-i consecințele și asimilându-i-se. Prima epocă a bisericii noastre începe odată cu invazia militară romană și este continuată apoi de coloniștii romani. Creștinarea populațiilor din zona carpato-danubiano-pontică se datorește activității sf. Apostol Andrei a cărui istorie și legendă este strâns legată de istoria acestui perimetru geografic atât de râvnit de romani. Prin urmare biserica creștină românească este de sorginte apostolică Astfel
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
varvarilor să fie zid și apărare împărăției, din Roma și din Italiia, din toată starea și din toată ceata, boiari, ostași, cetățeni și coloni au așezat în Dachiia împăratului Traiian" (Micu, 1995, p. 36). Maior reiterează originea italică a primilor coloniști romani (Maior, 1990, p. 32). Desigur, calitatea umană a coloniștilor cu care s-a refăcut deficitul demografic este o chestiune de maximă importanță în scrierile cărturarilor Școlii Ardelene. Motivul este lesne de intuit: coloniștii romani au format bazinul populațional care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din Italiia, din toată starea și din toată ceata, boiari, ostași, cetățeni și coloni au așezat în Dachiia împăratului Traiian" (Micu, 1995, p. 36). Maior reiterează originea italică a primilor coloniști romani (Maior, 1990, p. 32). Desigur, calitatea umană a coloniștilor cu care s-a refăcut deficitul demografic este o chestiune de maximă importanță în scrierile cărturarilor Școlii Ardelene. Motivul este lesne de intuit: coloniștii romani au format bazinul populațional care, prin aclimatizarea la teritoriul dacic, s-a prefăcut, în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Maior reiterează originea italică a primilor coloniști romani (Maior, 1990, p. 32). Desigur, calitatea umană a coloniștilor cu care s-a refăcut deficitul demografic este o chestiune de maximă importanță în scrierile cărturarilor Școlii Ardelene. Motivul este lesne de intuit: coloniștii romani au format bazinul populațional care, prin aclimatizarea la teritoriul dacic, s-a prefăcut, în cursul timpului, pe nesimțite, în poporul român. Micu specifică foarte precis romanitatea italică a coloniștilor, proveniența acestora exclusivă din Roma și Italia. Recrutarea coloniștilor din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în scrierile cărturarilor Școlii Ardelene. Motivul este lesne de intuit: coloniștii romani au format bazinul populațional care, prin aclimatizarea la teritoriul dacic, s-a prefăcut, în cursul timpului, pe nesimțite, în poporul român. Micu specifică foarte precis romanitatea italică a coloniștilor, proveniența acestora exclusivă din Roma și Italia. Recrutarea coloniștilor din miezul imperiului și transplantarea lor în teritoriul dacic asigură un transfer de romanitate pură. Filiația românilor își are astfel originea în sursa cea mai pură a etnicității romane. Șincai, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
intuit: coloniștii romani au format bazinul populațional care, prin aclimatizarea la teritoriul dacic, s-a prefăcut, în cursul timpului, pe nesimțite, în poporul român. Micu specifică foarte precis romanitatea italică a coloniștilor, proveniența acestora exclusivă din Roma și Italia. Recrutarea coloniștilor din miezul imperiului și transplantarea lor în teritoriul dacic asigură un transfer de romanitate pură. Filiația românilor își are astfel originea în sursa cea mai pură a etnicității romane. Șincai, mai puțin intransigent cu privire la originea strict italică a coloniștilor, menționează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Recrutarea coloniștilor din miezul imperiului și transplantarea lor în teritoriul dacic asigură un transfer de romanitate pură. Filiația românilor își are astfel originea în sursa cea mai pură a etnicității romane. Șincai, mai puțin intransigent cu privire la originea strict italică a coloniștilor, menționează că, după măturarea dacilor, Traian "fórte mulțĭ lăcuitărĭ aŭ dus în Dachia, din tótă lumea Romanilor, dar maĭ ales din Roma și din Italia" (Șincai, 1886, p. 10) [1811]. Chiar dacă Șincai concede posibilitatea infiltrării unor coloniști cu origini geografice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
strict italică a coloniștilor, menționează că, după măturarea dacilor, Traian "fórte mulțĭ lăcuitărĭ aŭ dus în Dachia, din tótă lumea Romanilor, dar maĭ ales din Roma și din Italia" (Șincai, 1886, p. 10) [1811]. Chiar dacă Șincai concede posibilitatea infiltrării unor coloniști cu origini geografice mai puțin nobile, Roma și Italia rămân sursele principale ale recrutării. În schimb, făcând notă discordantă încă o dată față de linia paradigmatică a Școlii din care făcea neîndoielnic parte, Ioan Budai-Deleanu, în tratatul său istoric despre originea popoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este respinsă de Maior ca total neîntemeiată. Fără nicio acoperire istorică, ea nu este decât o altă "vomitare cu condeiul asupra romînilor, strănepoților romanilor celor vechi" (Maior, 1990, p. 5) venite din ura scriitorilor străini. Nici chiar după retragerea aureliană, coloniștii rămași în patria lor nu s-au compromis genetic: "Romînii și după vremile lui Aurelian au rămas în Dachia neam osebit" (Maior, 1990, p. 67), caracterul lor deosebit fiind dat de faptul că "romanii cei rămași în Dachia nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și alții, carii începuse economiia și lucrul cel de casă, acolo au rămas" (Micu, 1995, p. 42). Nici chiar confruntați cu valurile de popoare "barbare" care năvăleau furibund în cascade interminabile în Dacia romană nu avea să îi miște pe coloniștii aduși de Traian care s-au înrădăcinat în pământul dacic: "colonii romani [...] pururea au rămas în Dachiia" (Micu, 1995, p. 47). Astfel este formulată teza continuității romane la nord de Dunăre, care va dobândi statutul de axiomă istoriografică și adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
poate fi la o nație mai scump decât începutul său, numele ce-l poartă, pământul pe care lăcuiește" (Aaron, 1835, p. v). În privința începutului, care la Aaron este învăluit într-o aureolă de sacralitate, poporul român își are obârșia în coloniștii romani, de la care moștenește până astăzi, în ciuda prefacerilor, "întipăriri neșterse" (Aaron, 1835, p. viii). După ce romanii victorioși "deșertară Dacia de lăcuitori împuținând numărul lor ori împrăștiindu-i într-alte părți" (Aaron, 1835, pp. 7-8), Traian a colonizat pământul dacic intrat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
împuținând numărul lor ori împrăștiindu-i într-alte părți" (Aaron, 1835, pp. 7-8), Traian a colonizat pământul dacic intrat în stăpânirea romană cu "mulțime nenumărată de lăcuitori romani din Italia" (Aaron, 1835, p. 8). Pe lângă localizarea ariei de recrutare a coloniștilor strict la peninsula italică, Aaron acordă o foarte mare atenție calității socio-umane a coloniștilor: "Nu derbedei și oameni fără nici un căpătâiu fură coloniile acele; ci bărbați cu mueri și copii, meșteri și plugari cărora populația cea deasă a Italiei din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a colonizat pământul dacic intrat în stăpânirea romană cu "mulțime nenumărată de lăcuitori romani din Italia" (Aaron, 1835, p. 8). Pe lângă localizarea ariei de recrutare a coloniștilor strict la peninsula italică, Aaron acordă o foarte mare atenție calității socio-umane a coloniștilor: "Nu derbedei și oameni fără nici un căpătâiu fură coloniile acele; ci bărbați cu mueri și copii, meșteri și plugari cărora populația cea deasă a Italiei din vremea aceea le îngreuna mijloacele de traiu vieții, și cărora cu toată siguranța li
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Rocsolani, alta s-au ascuns prin munți și păduri pe unde s-au stâns în urmă și ecsistenția lor" (Albineț, 1845, p. 7). Curios este faptul că pentru daci, munții și pădurile au însemnat, ultimamente, mormântul existenței lor, în timp ce pentru coloniștii romani, refugiați din calea "furiei varvarilor", aceiași munți și păduri au însemnat "azilul" naționalității lor. Iată ce spune Albineț câteva pagini mai încolo: "O mare parte din colonistii rămași în Dacia s-au tras mai cu samă pe la strâmtori și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din "Frecàrile Romaniloru cu Dacii" (Moldovan, 1866, pp. 8, 5). Măsurându-se cu "invingatorii lumii", "numele fiiloru ei se sterge dein cartea popóraloru" (Moldovan, 1866, p. 11). O altă continuitate a paradigmei Școlii Ardelene o reprezintă ideea nobilității socio-ocupaționale a coloniștilor cu care s-a realizat "plantarea Romaniloru în Daci'a": "Traianu, dupa-ce a sfermatu poporulu dacu si-a nemicitu imperatî'a lui, aduse nenumerata multîme de ómeni dein Rom'a sî din Italí'a sî-i asiedià in Daci'a cea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la anul 105 d. H. a adus mulțime nenumărată de oameni din mai multe părți ale împărăției romane, și cu aceste colonii a înpopulat tot pământul Daciei" (Aaron, 1839, p. 16, subl. n.). În ciuda acestei concesii în privința purității italice a coloniștilor, romanitatea pură a poporului român nu poate fi pusă sub îndoială - acesta este mesajul categoric promovat de întregul discurs didactic din această perioadă incipientă a educației istorice. Literatura didactică alcătuită din aceste prime manuale dedicate istoriei patriei, deși fundamentate pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statalității românești, a bântuit frenetic conștiința istorică românească. Împotriva conștiinței acestei discontinuități istorice pe plan politic a statului românilor, Albineț prezintă o soluție care va fi, într-o formă sau alta, improvizată drept contra-argument: după părăsirea provinciei de către legiunile romane, coloniștii rămași în Dacia, expuși fiind la pericolul extincției sub valurile popoarelor migratoare care se abăteau succesiv, și-au găsit refugiu în munții Carpați, "unde în forterețe și palance adumbrindu-se, formară mai multe staturi sub osebite titluri atât în Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dacilor în fondul genetic al poporului român. Corifeu al Școlii latiniste, A.T. Laurian (1862) [1859] rămâne fidel paradigmei istoriografice a Școlii Ardelene, centrată pe teza exterminării dacilor, a originii pur romane, a identității romano-române și a provenienței italice a coloniștilor romani. În fapt, în literatura didactică de limbă română din Ardeal, care continuă să trateze Transilvania ca parte integrantă a patriei maghiare, enunțurile forță ale Școlii Ardelene rămân neschimbate. Drept dovadă, în manualul de Istoria patrieĭ în legătură cu evenimentele epocale din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
consolida noua cucerire, "Traian au așezat aicĭ o mulțime de Romanĭ saŭ Latinĭ, luațĭ parte din Italia, parte din alte țĕrĭ ale imperiuluĭ Roman" (Xenopol, 1890, p. 13). Poporul român s-a format din asimilarea dacilor în matricea etnico-spirituală a coloniștilor romani: "Daciĭ amestecîndu-se cu Romaniĭ aŭ inceput a vorbi limba latinească, schimbând cu încetul formele vorbireĭ, ast-felŭ că aŭ dat nascere unuĭ noŭ popor, cel Romănesc" (Xenopol, 1890, p. 13). Pe lângă sinteza glotogenetică (de limbă), Xenopol postulează în memoria națională
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ideea importanței elementului slav în țesătura etnică și lingvistică a românității. Influența slavilor, devenită de netăgăduit, este totuși minimalizată. La N.A. Constantinescu (1928), slavii au venit după "închegarea neamului românesc", astfel că efectul lor a rămas superficial. La fel cum coloniștii aduși de Traian au romanizat populația dacă, așezarea slavilor în mijlocul românilor s-a soldat cu "românizarea" acestora din urmă: "poporul român a avut multe legături cu Slavii și a înghițit mulți dintr-înșii, romanizându-i pe toți, cari au rămas
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]