3,155 matches
-
septembrie 2005 GÂNDURI (născute din meditații) Nu este suficient să te declari credincios, ca să fii în relație cu Dumnezeu. Iubirea dusă la sublim față de Dumnezeu nu poate fi decât una conștientă. În accepțiunea mea, Sahaja Yoga înseamnă dragoste, prietenie, încredere, compasiune, iertare... și toate celelalte minunate calități subtile, pe care dorim să ni le însușim și spre care tindem; să primim și să dăruim toate acestea și nu ne vom numi gratuit Suflete Realizate. Răutatea colectivității este poate reflectarea răutății noastre
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Nu uită pe Paul Goma, Doina Cornea, Radu Filipescu... nici pe Liviu Babeș cel care și-a dat foc la Poiana Brașov, în 2 martie 1989, pe pîrtia Bradu, în semn de protest în contra regimului comunist. Admirația este însoțită de compasiunea exprimată față de suferințele îndurate de marea majoritate a poporului român. Nu sînt uitate posturile de radio străine, în special Europa Liberă, care au informat corect asupra situației dezastruoase din România. Sînt elogiați Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, prin vocile cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cotizații; instituția condamnată este "partidul conducător", nomenklatura și Securitatea instituție esențială în susținerea statului totalitar comunist, ilegitim și criminal. Pe lîngă admirație și elogiere a luptătorilor anticomuniști șeful statului, de la aceeași tribună, declară: "În numele statului român, îmi exprim regretul și compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, și-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii". Dintre propunerile conținute în Raportul final al Comisiei Tismăneanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ca urmare le supune atenției parlamentarilor sub forma unor solicitări, pe care, dacă le acceptați, să vi le asumați. Prima solicitare este: "susținerea de către Camerele Reunite ale Parlamentului a declarației mele de condamnare a crimelor comunismului, de regret și de compasiune față de victimele acestora, în spiritul Rezoluției nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 25 ianuarie 2006". Susține stabilirea unei zile comemorative în memoria victimelor represiunii și terorii comuniste și propune: ridicarea în București a unui Monument al Victimelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a comunității internaționale față de acest trecut ar putea să le servească drept referință pentru viitoarele lor acțiuni; 8. În plus, Adunarea este de părere că victimele încă în viață ale crimelor comise de regimurile comuniste totalitare sau familiile acestora reclamă compasiune, înțelegere și recunoaștere a suferințelor lor; 10. Dezbaterile și condamnările care au avut loc pînă în prezent în unele state membre ale CE nu dispensează comunitatea internațională de luarea unei poziții clare față de crimele comise de regimurile comuniste totalitare. Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
torționarii, cei mai mulți, au fost bătuți fără milă, înainte de a accepta să tortureze pe alții". Întîlnirea pe drumul către muncile agricole din Balta Brăilei cu un bătrîn lipovean care își păștea oile dincolo de sîrma ghimpată și care îi urmărea cu mare compasiune determină cîteva remarci însoțit de o pilduitoare întîmplare: "Rușii lipoveni se refugiaseră la gurile Dunării în urma unor lungi și nedrepte persecuții religioase. În secolul al XVIII-lea, protopopul lor, Avacuum, un strămoș spiritual al bătrînului cu oile, fusese condamnat, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o singură noapte îți poate ruina întreaga carieră. Spectatorul trebuie să aibă impresia că pe scenă se petrece ceva simplu și firesc, care să aibă cursivitate. În momentul în care simte că te chinuiești, nu mai stârnești admirație, ci doar compasiune. În realitate, interpretul este într-o frământare cumplită care, în final, trebuie să-l ducă la un act de creație. Unii cred că își pot remedia insuficiența interpretativă prin vestimentație pitorească sau cât mai extravagantă. Așa ceva nu se întâmplă niciodată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și cu alții, cam din aceeași făină, dacă nu informatori, oricum carieriști mărunți, provinciali, Împânzind coloanele bietelor reviste literare de atunci - Contemporanul printre altele! - cu texte imunde, false, ornate, bineînțeles, cu citate din „tovarășul”. Din admirație culturală, dar și din compasiune, mi i-am apropiat pe cei doi „Castor și Polux” ai filosofiei tinere românești, i-am invitat la mine Împreună cu prietenii de atunci, Nichita, Doinaș și Manolescu, Întinzându-le o mână prietenească și colegială, Încrezător nu numai În forțele lor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tineri, cum să le zic... „de ocazie”! Cei care s-au Întîmplat să se afle pe strada Pangrati sau pe bulevardul unde e situat ProTV-ul, ei și „amicii” lor. Când zic „de ocazie” o spun cu o nuanță de compasiune, deoarece această „falangă” a tinerilor va fi cu siguranță una de „sacrificiu”! Așa cum se va Întâmpla și cu falanga primilor „afaceriști”, cu cea a primilor politicieni, cu cea a primilor „mari ziariști” sau „moderatori celebri”, a primilor bancheri etc. etc.
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
țintă la ceva în spatele meu. M-am întors rapid. Jayne venea încet spre noi, cu brațele încrucișate și fața întunecată. - Da, ce se-ntâmplă, Bret? întrebă ea calm, apropiindu-se de mine. Am crezut că expresia de pe fața ei însemna compasiune, dar apoi am văzut că era furie. - Wendy, vrei s-o duci pe Sarah în camera ei? M-am apropiat de bonă, care s-a dat înapoi când am întins o mână spre Sarah, care și-a întors capul, plângând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe care n-o luasem împreună. Dacă cineva greșește, Jayne, e vorba de tine... - Ești o farmacie ambulantă - nici măcar nu știi ce spui. Jayne plângea din nou. Cum poate cineva asculta una ca asta? Credeam că atinsesem un prag al compasiunii, dar oboseala îmi impunea un ton rațional. - A fost un act de mare egoism să-l naști Robby, însă de-abia acum începi să înțelegi cât de egoistă ai fost, așa că mă blamezi pe mine pentru egoismul tău. - Ești un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
citation> <citation author=”STURZU Dina ” loc=”Deva” data =”22 sept. 1972”> Mult Stimate Domnule Dimitriu, Am primit scrisoarea Dv. cu data de 1 a curentei și, mai Întâi, țin să vă mulțumesc În chip deosebit, atât pentru amabilele cuvinte de compasiune pentru pierderea prea iubitului meu soț Constantin Sturzu, cât și pentru onoarea ce i-ați făcut-o de-a-l trece În „Galeria oamenilor de seamă” din vestitul județ Suceava - Baia. Potrivit dorinței Dv., am scris D lor Ovidiu Papadima și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
urgente, aștept cu mare plăcere acest semn. Am citit consemnarea publicată de dvs. privitoare la „Băncuța”. Impresionantă reconsiderare! Am aflat Între timp despre necazul survenit În acest an, prin pierderea mamei; primiți vă rog, chiar tardiv, prieteneștile mele sentimente de compasiune și sincere condoleanțe. De ce l au mutat pe Ștefan cel Mare din colțul parcului? În compensație cu ceilalți 2 Mușatini: Petru Mușat + Petru Rareș? (pe criteriulă „Petre”?). Țanu George P.S. Regret că nu am putut stabili o corespondență de frecvență
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
elvețian, sau ca acela al lui Richard Wagner, care, deși e neamț născut în România, locuiește la Berlin și are un pașaport cu însemnele Uniunii Europene!”, îi răspund, iar colega noastră clatină din cap, cu un aer de mirare și compasiune. „Tocmai balticii, pe care îi simpatizezi atât de mult, să nu te lase să intri în țara lor!” La controlul actelor, pașaportul meu fusese îndelung cercetat, întors pe toate fețele, iar eu simțisem greutatea unor priviri sfredelitoare. Moldova - o inscripție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
continental al comunismului, surparea Moscovei?! Deși ani la rând, în deceniul cinci și șase, eu și Nichita și Matei nu aveam o părere grozavă despre generația lui Mugur, Labiș, Cosașu, Mazilu - de altfel, și ei, în proporții variate, afișau o compasiune ușor disprețuitoare pentru „strădaniile noastre”, estetizante, cu excepția lui Raicu, desigur! -, azi îmi dau cont că ei, și poate Mugur în primul rând (după moartea tragică a lui Labiș!Ă, făceau parte mai degrabă dintre cei tineri care, hrăniți cu un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
disidenți, ca fii rebeli, ci ca dușmani de moarte, mai răi ca romanii, căci au fost trădători de neam, trăind la fața locului, vipere încălzite la sânul care le-a hrănit. Joshua din Nazaret însuși n-are niciun cuvânt de compasiune pentru poporul lui; el nu i se adresează nicio singură clipă acestuia în cursul procesului său; nu proferează la adresa lui decât amenințări și blesteme. Departe de a contribui la eliberarea lui, el se bucură dinainte de distrugerea centrului său vital, Templul, iar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mi-am pus în sinea mea această întrebare (de ce am opri profețiile la Isus?). Discipolii lui Hasan al-Banna (fondatorul, în Egipt, al Fraților Musulmani, în 1928) nu mi-au adresat niciuna. Cred că am suscitat în ei un pic de compasiune pentru rătăcirile mele păcătos, eu nu voi fi totuși pedepsit în imediat -, dar nicio curiozitate. Așa cum o arată și denumirea, curentul intitulat "islamul este soluția" nu-și pune probleme inutile și nu are pentru periferiile orașelor noastre, de unde te poți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
deveni cu atât mai agresivă în exterior, cu cât interioritatea i-ar fi monoculturală și monomaniacală. Oare când vor înțelege cancelariile că a răspunde SOS-urilor lansate de aceste comunități, și care se pierd în gol, nu ține doar de compasiunea umanitară? În definitiv, soarta acestor zece milioane de persoane (incluzându-i aici și pe copți, care-s cei mai numeroși) depinde de marele clivaj prevalent în regiune între "ei și noi". Ori avem în vedere că legătura unificatoare e una
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de case distruse, nouă sute de uzine, piețe și magazine afectate; o sută patruzeci și trei de morți în Israel, din care patruzeci și trei de civili, câteva mii de persoane deplasate și cinci miliarde de dolari pierderi economice. Din fericire, compasiunea telespectatorilor francezi nu s-a împărțit proporțional cu pierderile, ci în funcție de afinități și apartenențe, în ciuda foarte precarului echilibru al micului ecran, și a formulei "deplângem victimele înregistrate de ambele părți". Libanezul din Paris s-a plâns de evidenta părtinire proisraeliană
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
el, pe atunci, o civilizație (adică, în același timp, o cultură, o societate și o politică), și nu doar disciplina opțional-facultativă numită azi religie, ne îndoim că premiul pentru toleranță i se va mai acorda episcopului Cauchon*, iar cel pentru compasiune Marelui Inchizitor. Zeii sunt ca vinurile de soi care devin tot mai bune odată cu trecerea anilor. Să-i lăsăm lui Allah timpul de a ajunge pe divan pentru a ațipi un pic. Și să-i cerem lui Paris cel răzgâiat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Noi mai întâi". Instituțiile caritative musulmane, numeroase, de altfel, se îngrijesc de musulmani și alină suferințele musulmanilor. Dumnezeul evreilor se interesează de evrei și atât. Pe când lui Ahile i-a fost milă de Priam. Josua n-are niciun fel de compasiune pentru dușmanii săi. Dumnezeul creștinilor, mai puțin exclusiv, are vederi mai largi. El vrea ca toți oamenii să fie mântuiți, chiar și mongolienii. Nu există niciun Vincent de Paul, nicio Maica Tereza în religiile Legii. La ele, caritativul se exercită
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cât și prin natura evenimentelor. „Lumina foarte luminoasă” constituie semnalul că adolescentul va fi absorbit de sacru, în timp ce brutalitatea cu care el este scos din mundan, în cel de-al doilea fragment, provoacă explicația suplimentară a instanței epice, cuprinsă de compasiune. Calul, entitate comună cu eroul, nu este scăpat din vedere niciodată în balada lui Dămean: „trage-și murgul după el,/ Murg frumos și subțirel./ Coadaatinge șovar verde,/ Ce pe lume nu se vede./ Ochii negri-și arunca,/ Lung în zare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care urma să treacă prin fața tribunei oficiale la ora comunicată de organizatorii întregii manifestări, oră care adesea depășea timpul prânzului, adică eram în situația de a sta în picioare aproape șapte-opt ore. În acele momente priveam cu un soi de compasiune la mulțimea obedientă și încercam să-i identific pe agitatorii care erau responsabili pentru "disciplina liber consimțită" care, chipurile, dădea bine, mai ales pe ecranele "celor ce muncesc de la orașe și sate". Nu puteam să uit, totuși, reprizele consacrate consumului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
că finalul povestirilor să-i întristeze pe copii și să-și dorească alt sfârșit Astfel, după lecturarea povestirii ,,Puiul” de I.Al. Brătescu-Voinești, tristețea s-a așternut pe chipurile copiilor. Puiul de prepelița trezise în sufletul copiilor puternice sentimente de compasiune iar cererea mea de a schimba sfârșitul povestirii le-a aprins imaginația. În viziunea copiilor puiul de prepelița a fost salvat de un copil, îngrijit toată iarnă iar primăvară copilul l-a dus în câmp să-și găsească mama și
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
întâmpla uneori ca tocmai atunci să intre în birou cineva din afara redacției, un neprevenit care, contrariat, întreba în șoaptă: — La cine strigă Roger? — La Ivașcu, i se răspundea tot șoptit, iar omul ieșea tiptil, cu mare uimire și plin de compasiune pentru directorul tratat astfel de subalternii săi. Iar directorul, la strigătele lui Roger, mai puternice decât ale sale, se înmuia brusc: — Roger, te rog, Roger, liniștește-te, ești nervos, ce Dumnezeu, ești prea nervos. — Cum să nu fiu nervos, dacă m-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]