6,024 matches
-
lui Titulescu 225. “Dziennik Polski” considera demiterea diplomatului român ca un eveniment “de mare importanță“ și reamintea ideea titulesciană a unei apropieri româno - sovietice, că devenise “un aderent înfocat al Societății Națiunilor și al doctrinei securității colective“ care eșuase. Ziarul concluziona că politica securității colective sprijinită de Titulescu și relațiile reci româno - polone au produs o reacție negativă în România , atât din partea Gărzii de Fier, “naționaliste și antisemite”, cât și din partea altor cercuri importante. Presa poloneză îi reproșa lui Titulescu apropierea
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
articolului, diplomatul român era acuzat că “prin sistemele sale politice reușise să închidă trei porți pe care nici un român nu le-ar putea închide fără să nu-și taie vinele de la mână“. Cele “trei porți” erau Roma, Berlinul și Varșovia. Concluzionând, ziarul aprecia “Îndepărtarea lui Titulescu din guvernul român va aduce o sensibilă schimbare bogată în rezultate fericite dacă - așa cum totul face să se creadă - politica externă românească va fi hotărât orientată spre Roma, far care răspândește lumină în lumea întreagă
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
document cu Uniunea Sovietică: "Nu încape nici o îndoială că pentru noi , românii, prietenia franco-sovietică constituie o garanție foarte prețioasă, întrucât orice gest de încredere, ajutor, sau chiar de simplă considerațiune al U.R.S.S. față de Franța este în avantajul nostru". Și concluziona: „Eu consider prietenia franco-rusă drept o axiomă. Consecința ei inevitabilă este o prietenie rusoromână” 60. În concepția diplomatului român și natura raporturilor germano-sovietice argumenta încheierea acestui tratat: „România are nevoie de un asemenea Pact, fie că Germania pornește un război
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
document cu Uniunea Sovietică: "Nu încape nici o îndoială că pentru noi , românii, prietenia franco-sovietică constituie o garanție foarte prețioasă, întrucât orice gest de încredere, ajutor, sau chiar de simplă considerațiune al U.R.S.S. față de Franța este în avantajul nostru". Și concluziona: „Eu consider prietenia franco-rusă drept o axiomă. Consecința ei inevitabilă este o prietenie rusoromână” 60. În concepția diplomatului român și natura raporturilor germano-sovietice argumenta încheierea acestui tratat: „România are nevoie de un asemenea Pact, fie că Germania pornește un război
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
Nu știu 13% • Discuții cu cei implicați 28% • Cunoașterea cauzelor conflictuale 31% • Empatie 14% • Toleranță 27% Concluzii Prin răspunsurile primite, datele prezentate sunt informații care prezintă realitatea privind conflictul. O anumită subiectivitate este inclusă în acestea, de aceea, putem să concluzionăm că întrebările adresate nu au dorit decât să pună în valoare nivelul de cunoaștere și înțelegere a conflictelor, de evitare și prevenire a acestora. 7. Abordarea conflictelor Arta de a face față conflictelor ar consta în aceea de a alege
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
care se tematizează "Cum se construiește imaginea trecutului?" (Vulpe et al., 1999, p. 12). În locul unei soluționări pro domo nostra a problemei continuității, spre exemplu, disputa în cauză este folosită ca prilej de tematizare a relației dintre "știință și politică", concluzionându-se că "în fiecare scriere despre originea unui popor există, pe lângă argumente științifice, și multă exagerare și fantezie" (Vulpe et al., 1999, p. 34). Reflexivitatea istoriografică, prezentă încă din manualele gimnaziale, este cu atât mai pregnantă în literatura didactică dedicată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Respondenții cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani și-au petrecut doar copilăria primară în regimul comunist, Revoluția din 1989 survenind în biografia lor înainte ca aceștia să fi intrat în adolescență. Cercetări recente din psihologia memoriei au concluzionat că indivizii nu rețin în memorie evenimente publice mai devreme de vârsta de 6 ani (cu toate că amintiri private pot fi formate încă de la vârsta de 2,5-3 ani) (Jack și Hayne, 2007). Dacă dăm credit acestor cercetări, înseamnă că respondenții
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
locuitori) 60,5 18,4 21,1 oraș foarte mic (mai puțin de 30.000 locuitori) 28,3 9,8 62,0 sat 41,3 9,6 49,0 Sursa: New Europe Barometer VII, 2004-2005 Ca regulă generală, se poate concluziona că nostalgia comunistă este cu atât mai puternică cu cât individul a trăit mai mult în regimul comunist. După cum era de așteptat, categoria generațională compusă din persoane de peste 65 de ani este campioana nostalgiei comuniste (55 la sută apreciind pozitiv
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
generații. Și această ipoteză rămâne valabilă doar în privința atitudinilor despre ordinea socio-politică actuală, întrucât este dificil de conceput ca generația copiilor (care nu au trăit în comunism) să influențeze în vreun fel atitudinile părinților cu privire la o perioadă din viața lor. Concluzionăm, așadar, că cea mai plauzibilă modalitate prin care se produce transferul de atitudini intergenerațional despre comunism este cea a socializării. A doua observație consistă în ideea că instituția tradițională a familiei este un agent de socializare mai influent în modelarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
AVC), dar aici, fumatul este cu siguranță cel mai important factor de risc (Hung, 2003; Hiatt, 2004). Mendez (1998) a observat o creștere de aproximativ de două ori mai mare a riscului de BAP, printre cei cu boala periodontală. Putem concluziona că boala periodontală pare să crească riscul BAP. Cu toate acestea, această afirmație trebuie să fie confirmată prin studii ulterioare. Tulburările circulatorii provocate de arteriopatiile obliterante sunt mai accentuate în teritoriile în care arterele nu posedă colaterale sau anastomoze, deci
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
căreia s-ar afla bietul adevăr, iar această prăpastie ar fi suspendată pe o lamă de brici. Cât este deoparte a lamei de brici și cât este de cealaltă parte este o Întrebare la care nu se poate răspunde. Aș concluziona că omul zilelor noastre are nevoie de știință, indiferent dacă este creator sau utllizator, pentru că nu se poate concepe civilizația zilelor noastre fără aportul decisiv al științei. În egală măsură Însă are nevoie și de credință, pentru că numai credința reușește
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ea a corespuns unei perioade a civilizației și cu cât Înaintăm cu atât ea corespunde mai puțin. Noi pierdem (mai spune Lazare) pe zi ce trece simțământul și trebuința de absurd, prin urmare trebuința religioasă” După o documentată argumentare Paulescu concluzionează fără echivoc „religia creștină nu poate să moară prin adevărata știință ci din contra, știința ar reînvia-o mereu” și că „adevărata știință ne-a arătat că creștinismul este Adevărul care este etern și deci nu moare niciodată. El nu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
britanică, fascinația universităților de elită americane atrage nu numai tineri străluciți din toată lumea, ci și amatori de o diplomă americană, dispuși să plăteasca taxe prohibitive, taxele pentru studenții străini constituind cel mai mare export cultural american în momentul de față. Concluzionând, economia americană profită de avantajele exploatării posibilităților oferite de cultura populară, dar, direct prin fundații sau indirect, sprijină, alături de stat, promovarea culturii de elită. Fundații particulare, precum cele instituite de familiile Guggenheim și Rockefeller, sprijină activități artistice și științifice în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
228. Cuviosul Paisie Aghioritul precizează chiar că „dacă am ști ce folos câștigăm din boli, n‑am vrea să devenim sănătoși, ci am prefera să rămânem bolnavi, să răbdăm, ca să primim un loc mai bun În Rai”229. Tot el concluzionează că „omul, când stă bine cu sănătatea, nu stă bine duhovnicește. Așadar, este mai bine să aibă ceva. Omul se folosește din boală cât nu se folosește din toată nevoința pe care o face. Orice boală ajută mult În Înaintarea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
15-59); − raport de dependență II - reprezintă proporția populației vârstnice (60 de ani și peste) la 100 de persoane în vârstă de muncă; − raport de dependență III - reprezintă proporția populației tinere și vârstnice la 100 de persoane în vârstă de muncă. Concluzionând, trebuie precizat că procesul de îmbătrânire demografică a populației are numeroase consecințe, decurgând din poziția deosebită a persoanelor de diverse vârste față de sfera activităților sociale. Dintre aceste consecințe socialeconomice, amintim: − îmbătrânirea demografică a populației determină, în cele mai multe cazuri, o creștere
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_491]
-
mai chinuitoare. C]utând, apoi, forța deosebit] pe care o posed] „imperiosul cuvânt datorie” (Darwin, 1859, p. 92), el a recurs la ciocnirea dintre aceste atașamente sociale și motivele puternice, dar temporare care li se opun adesea. Ființele inteligente, a concluzionat el, ar încerca, în mod natural, s] creeze reguli care s] protejeze prioritatea primului grup. Drept urmare, s-a gândit c] este extrem de probabil că „orice animal, înzestrat cu instincte sociale bine conturate, s] dobândeasc], inevitabil, un simț moral sau conștiinț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exemplu, capitolul 40, „Prescriptivismul universal” scris de Hâre.) Toți acești autori cred c] scopul ultim al moralei este de a crește fericirea uman] prin oferirea de metode raționale de rezolvare a disputelor. Deși au fost elaborate și alte poziții, putem concluziona c] teoriile utilitariste au dominat etică anglo-american] în anii ’60. iii. Noi direcții În opoziție cu lungă tradiție a gândirii utilitariste, teorile kantiene au fost recent repuse în discuție. Opera lui John Rawls este de important] maxim] în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
d]cinile conceptului de „drepturi ale omului” se afl] în doctrina dreptului natural. Grecii, în special filosofii stoici, recunoșteau posibilitatea că legile umane efective s] fie nedrepte. Ei au constatat c] legile variau de la o regiune la alta și au concluzionat c] astfel de legi existente - legi ale convenției - ar putea fi puse în opoziție cu o lege a naturii care nu este variabil] sau relativ] în acest sens, o lege la care toat] lumea s] aib] acces prin intermediul conștiinței individuale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dar acesta nu este inc] o ființ] rațional] conștient] de sine, capabil] de iubire, grij] și reciprocitate moral]. Aceste argumente susțin punctul de vedere conform c]ruia nici avorturile târzii nu pot fi considerate omucideri. Pe aceast] bâz] am putea concluziona în mod rezonabil c] avortarea unui f]ț care deține anumite facult]ți poate fi justificat] în unele cazuri de motive care nu ar motiva omorârea unei persoane. Spre exemplu, un avort târziu poate fi îndrept]țiț de o anormalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rând, chiar atunci când sexul f]r] dragoste conduce la fragmentare existențial], nu înseamn] c] interacțiunile sexuale ar fi inacceptabile din punct de vedere moral. Exceptând cazul în care ni se impune moral un comportament care s] faciliteze integritatea existenței, putem concluziona cel mult c] sexul f]r] dragoste, în aceste cazuri, este o strategie nes]n]toas] și imprudent]. Sfera „moralului” nu este coextensiv] (nu se suprapune în totalitate) cu sfera a ceea ce este în propriul meu interes. Această înseamn] c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pozițiile pe care le dețin nu au de înfruntat discrimin]ri rasiale, sexuale și stereotipuri. Se poate considera c] aceast] dificultate apare în momentul în care presupunem c] rașele și sexele au aceleași abilit]ți. Datorit] acestei presupuneri se poate concluziona c], într-o lume f]r] discriminare rasial] sau sexual], rașele și sexele vor fi reprezentate în cadrul pozițiilor dorite direct proporțional cu num]rul acestora, iar negrii și femeile care beneficiaz] de tratament preferențial pentru ocuparea locurilor și pozițiilor dorite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lucru pare imposibil, cu excepția cazului în care se manifest] o melancolie dus] la extrem. Acceptarea subiectivismului etic presupune absența sentimentelor de acest gen asociate cu p]reri morale? Nu. De aceea, nu înseamn] c], dac] accepți subiectivismul etic, trebuie s] concluzionezi c] „nimic nu este bine sau r]u”. Ai putea, de fapt, s] ai exact aceleași p]reri morale pe care le-ai avea dac] nu ai fi subiectivist. A fi subiectivist înseamn] doar c] înțelegi în mod diferit din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iraționaliste. Dup] respingerea p]rerii potrivit c]reia judec]țile morale sunt echivalente cu afirmații ale faptelor nemorale (naturalism) și a p]rerii c] acestea sunt sui-generis afirmații despre fapte morale perceptibile prin intuiție sau apel la convingeri (intuiționism), au concluzionat pripit c] cineva nu poate medita asupra problemelor morale; judec]țile morale sunt expresiile atitudinilor iraționale sau cel puțin neraționale de aprobare sau dezaprobare. Au ajuns la aceast] concluzie deoarece au ad]ugat o premis] fals], si anume c] singurele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestea. Deși intuițiile obținute joac] roluri diferite în teoriile fundaționaliste și cele coerentiste, utilizarea exemplelor este specific] ambelor. Cred c] limit]rile acestei interpret]ri nu au fost destul de bine evaluate. Pentru a vedea de ce aceast] interpretare este problematic], voi concluziona cu o scurt] discuție despre rolul exemplelor în filosofia moral]. iv. Rolul exemplelor În filosofia moral], exemplele sunt folosite pentru mai multe scopuri. Kant, în lucrarea Groundwork, folosește o serie de exemple pentru a ne ar]ta cum multiplele formul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scop, el își propune s] controleze leg]tură dintre voia lui Dumnezeu și bine întemeind-o pe presupunerea c] Dumnezeu ne iubește. În timp ce el o accept] că pe o posibilitate logic] c] Dumnezeu ar putea porunci cruzimea, Adams evit] s] concluzioneze c] aceast] cruzime în sine ar fi, din acest motiv, bun] sau permis]. Dac] Dumnezeu ar porunci cruzimea, atunci nu ar fi adev]rât c] El ne iubește; dar f]r] presupunerea c] Dumnezeu ne iubește, explic] Adams, conceptele noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]