2,985 matches
-
trei pastile de Algocalmin, o poți pune de-o beție pe cinste, zice Roja. — Altă tîmpenie pe care Bătrînul a învățat-o la pîrnaie, zice Părințelul aducîndu-și aminte de articolul „La mîna altora“ din ziarul Viața militară, scris de un condei îndrăzneț cu mulți ani înainte. — Pantofi și țoale, o ține Curistul pe a lui, serate, sindrofii, chermeze, să le scoți din casă la fiecare sfîrșit de săptămînă, să-ți pape banii, asta e plăcerea lor, ia spune-mi pe cinstite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bărbați. Symonds Îi stârnise pentru prima dată conștiința În anii 1870, ca autor al unui studiu În mai multe volume asupra Renașterii italiene, pe care Îl admirase mult, la fel cum admirase lucrările ulterioare, academice și critice, ieșite de sub același condei cultivat. Symonds, care suferea de tuberculoză, locuia cu soția și copiii În Elveția, dar făcea vizite frecvente În Italia, iar Henry Îl Întâlnise o singură dată, la Londra, la sfârșitul anilor ’70, dar la câțiva ani după aceea Îi trimisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
toate intențiile de a le scrie. Era sigur că acesta era singurul drum care Îl ducea Înainte. Trebuie să produci! se Îndemna singur. Dar tărăgăna, ezitând să Înceapă. Se așeză la birou și așternu În carnet: „Apuc din nou vechiul condei, condeiul tuturor eforturilor de neuitat și al bătăliilor sacre. Mie Însumi... astăzi... nu mai am nevoie să-mi spun nimic. Viitorul se deschide Încă vast și plin și Înalt. Poate acum a venit vremea să scriu opera vieții mele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intențiile de a le scrie. Era sigur că acesta era singurul drum care Îl ducea Înainte. Trebuie să produci! se Îndemna singur. Dar tărăgăna, ezitând să Înceapă. Se așeză la birou și așternu În carnet: „Apuc din nou vechiul condei, condeiul tuturor eforturilor de neuitat și al bătăliilor sacre. Mie Însumi... astăzi... nu mai am nevoie să-mi spun nimic. Viitorul se deschide Încă vast și plin și Înalt. Poate acum a venit vremea să scriu opera vieții mele. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
i-ai iubit. · Coreea de sud e o păpușă de țară. Între orașe desenate în luminițe colorate și locuri sacre, pitorești, artă a religiei lăsate în prețiozitatea sa, între claritate și pulbere de aur, între mic și strâmt și imensitate adusă din condei. Scopul vieții e supraviețuirea. Pentru a supraviețui trebuie ca individul să fie idealul său de perfecțiune. Atunci el va putea găsi un inmodificabil în stare să trăiască veșnic, receptiv plăcerilor infinite. · Am ajuns acasă la iubitul meu. Ceva, mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îți voiu da pace. 10Dormi tu - și lasă să rămân deștept. Pe când citesc întotdeauna-mi place, Din când în când să cat la tine drept, Să văd cum dormi... să te admir cu drag... Cu gura-abia deschisă-ncet respiri, De pe condei eu mîn-atunci retrag. Pătrunde pacea tristele-mi gândiri. Frumoasă ești... o prea frumoasă fată. Ca marmura de albă-i a ta față. Îmi vine să alerg la tine-ndată Ș-astfel cum dormi să te cuprind în brață. {EminescuOpIV 244
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fire Nimic nu știu, nimic nu pot; Căci nu-i supusă lămuririi Gîndirea-n capul înțelept - La toate farmecele firii 40Se bat cu mînile pe piept. {EminescuOpIV 251} SONET SATIRIC Pișcată-ți este mâna ta de streche, De miști în veci condeiul pe hârtie - Dureaz-un șir sau fabrică o mie: Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche. Ce are-n gând un om aceea scrie, Nimica nou tu n-ai de spus Ureche, Cu Pantazi fiind pe veci păreche Tu isvodești cel mult, ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dai, el nu zice nu! Tu scrii! La ziua lor, scoți socoteala: atât și-atît! Trebuie să plătească! Altfel nu le mai dai și, când i-ai obișnuit, e greu să-i mai dezveți. Socotelile știi cum se fac. Tragi din condei. Din șase, ies șaisprezece. Ce, adică, dacă ei ar fi în locul tău, n-ar face la fel? Dacă le place, că n-o să cânte cocoșul tău pe gardul lor! N-ai să te duci să le ceri. Fă cum îți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trei zile intrau în prăvălia lui Stere și-i cereau făină pe datorie. Carnetul negustorului se umplea de linii și de semne. La leafă plăteau până la ultimul leu, se mirau de cât aveau să dea, cârciumarul îi încărca dintr-un condei, nu le venea să-i zică, de frică să nu-l supere, c-așa-i făcută lumea asta: pe-ăl de-ți dă, nu poți să-l miști nici cu o privire! Și pe urmă, cum să știi a doua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Brummell (Barbey d’Aurevilly) 243 Un precursor al dandysmului (Barbey d’Aurevilly) 289 Tratat de viață elegantă (Honoré de Balzac) 303 Corporația filfizonilor (Thomas Carlyle) 347 Dandy-ul (Charles Baudelaire) 359 Charles Baudelaire (Théophile Gautier) 363 Baudelaire (Jean-Paul Sartre) 367 Condei, cărbune și otravă (Oscar Wilde) 375 Narcis & Co. Oscar Wilde Între oglinzi carnivore (Mircea Mihăieș) 383 Robert de Montesquiou (Marcel Proust) 391 Dandysmul (Albert Camus) 397 Despre dandysm (Ovidiu Cotruș) 403 Trei comentarii mateine (Ion Vartic) 411 Bibliografie 415 A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai știe, de pildă, pe Lady Morgan, pe numele său irlandez de dinaintea căsătoriei, Sydney Owenson? Sau pe Harriette Wilson ori Catherine Gore? Doamne intrate În Înalta societate a Londrei și Parisului, setoase de putere, glorie și bani, abile mânuitoare ale condeiului, fie că scriu memorii, fie romane la modă. Defilează prin paginile lor, priviți când cu adulație, când cu invidie, când de la o superioară distanță, celebrii dandy de la Începutul veacului al XIX-lea, fără să omitem a spune că totuși cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sever, de această Înrâurire care corespunde fie unei legi, fie unei abateri de la lege (care e tot o lege). Spiritele profunde nu au destulă finețe pentru așa ceva. Cu toate acestea, mulți au Încercat. Încă de pe când Brummell mai trăia, două condeie celebre, dar prea delicate, muiate Într-o cerneală de China cam parfumată, au conturat - pe o hârtie albăstrie cu margini argintate - câteva linii fugare, dincolo de care se Întrevedea Brummell. Era fermecător prin acea ușurătate a spiritului și prin analiza fugară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
siguranță. Dar despre Granby se poate spune mai mult: portretul lui Trebeck pare a fi inspirat din viață; nuanțele acelea stranii, pe jumătate natură, pe jumătate societate, nu prea pot fi născocite. Se simte că o prezență reală a Însuflețit condeiul. Dar, cu excepția romanului lui Lister, unde Brummell - dacă ar fi să-l căutăm - apare mai bine ca În Pelham-ul lui Bulwer, nu există În Anglia nici o carte care să ni-l Înfățișeze pe Brummell așa cum a fost și care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a putut spune, pe drept cuvânt, că „sinuciderea este supremul act sacramental al dandysmului”. Ba, mai mult, dandysmul este un „club de sinucigași” și viața fiecăruia dintre membrii săi nu e decât exercițiul unei permanente sinucideri. Oscar Wildetc "Oscar Wilde" Condei, cărbune și otravă*tc "Condei, cărbune și otravă*" Artiștilor plastici și oamenilor de litere li se face necontenit reproșul că nu ar fi oameni desăvârșiți, rotunzi. În majoritatea cazurilor, așa și trebuie să fie În mod necesar. Însăși concentrarea viziunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cuvânt, că „sinuciderea este supremul act sacramental al dandysmului”. Ba, mai mult, dandysmul este un „club de sinucigași” și viața fiecăruia dintre membrii săi nu e decât exercițiul unei permanente sinucideri. Oscar Wildetc "Oscar Wilde" Condei, cărbune și otravă*tc "Condei, cărbune și otravă*" Artiștilor plastici și oamenilor de litere li se face necontenit reproșul că nu ar fi oameni desăvârșiți, rotunzi. În majoritatea cazurilor, așa și trebuie să fie În mod necesar. Însăși concentrarea viziunii și intensitatea cu care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de direcții minunate, ci și un falsificator câtuși de puțin de rând și fără de importanță, precum și un otrăvitor subtil și nedescoperit, aproape fără rival În epoca lui sau În oricare alta. Acest om remarcabil, acest mânuitor atât de iscusit al „condeiului, cărbunelui și otrăvii”, după cum l-a definit atât de frumos un mare poet al zilelor noastre, s-a născut la Chiswick, În 1794. Tatăl său era fiul unui avocat distins la Gray’s Inn și Hatton Garden. Mama sa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care-l folosea la școală mai există Încă și vădește un mare talent și o simțire firească. Într-adevăr, pictura a fost cea dintâi artă care l-a fascinat. Numai cu mult mai târziu a Încercat să se exprime prin condei sau otravă. Înainte de aceasta totuși, se pare că s-a lăsat Înflăcărat de visele, obișnuite băieților, legate de aventura și cavalerismul vieții de ostaș și că a devenit un tânăr membru al gărzii. Dar viața desfrânată și nesăbuită a camarazilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prima filă a unui dosar ce nu și-a găsit rezolvarea nici până În ziua de azi. În capcana falsei limpezimi a romanului au căzut, cei dintâi, criticii și istoricii literari. Pentru ei, lucrurile sunt simple: dintr-o singură trăsură de condei, au decis: Portretul lui Dorian Gray (1890-1891) este un manifest al estetismului! Adică ilustrarea artistică a unei idei pur teoretice. Și Încă: o Încercare - reușită - de a da formă literară teoriei „artei pentru artă”. Fără Îndoială, există mult adevăr În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
kierkegaardian. De altfel, o formulare a filosofului danez, după care inocența este totodată angoasă, are echivalențe În comentariul caracterologic matein: „...dacă păpușii acesteia sulemenite Îi flutura uneori pe buze un surâs neliniștitor, sub arcul sever al sprâncenelor, trase negre cu condeiul, ochii aveau acea nevinovată limpezime ce strălucește numai sub pleoapele eroilor și ale copiilor”. În această ipostază, indeterminată moral și „amorțind simțământul temerii de răspundere”, Aubrey de Vere adastă Într-un vertigiu voluptuos ce Îndeamnă la trăiri șocante și senzații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și novatori, în stil, dar și în conținut. În Andaluzia, de asemenea, gândirea era înfloritoare, iar roadele ei erau cărțile care, copiate cu răbdare, circulau printre cărturari din China până în Extremul Occident. După care a urmat uscăciunea spiritului și a condeiului. Pentru a se apăra împotriva francilor, ideilor și obiceiurilor lor, au făcut din Tradiție o citadelă în care s-au ferecat, Granada nemaidând decât imitatori lipsiți de talent și de cutezanță. Abu-Khamr se plângea de acest lucru, însă Astaghfirullah se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe neașteptate s-a retras din viața politică, a părăsit cu totul îndeletnicirile cărturărești, a întrerupt redactarea marii istorii a Portugaliei pe care o începuse și s-a ascuns la o fermă, singuratic, fără să mai pună vreodată mâna pe condei și ocupîndu-se exclusiv cu agricultura, vreme de zece ani, până la moarte. Este impresionantă și vorbitoare această totală întoarcere la pământ a lui Herculano. Am putea descifra în ea nu numai dezgustul omului cinstit față de viața publică detestabilă dar mai ales
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spontană în serviciul cauzei sacre a Patriei". De aceea nu accepta răsturnarea valorilor pe care o proclamau ceilalți șefi revoluționari. Un permanent disident, era detestat de camarazi și urât de mulțime pentru ironia lui strivitoare, pentru talentul său literar, pentru condeiul său mușcător. Unii spuneau că în vine îi curge oțet în loc de sânge. Are în el ceva dizolvant... Nici un act de credință. În loc de căldură, ironie..." (Raul Brandîo). Își petrecea serile într-o farmacie, și lumea spunea că-și prepară veninurile. Și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alcătuiască o cultură temeinică, atât în științele teologice cât și în cele profane. Salazar a fost întotdeauna omul cu lecturi puține dar bine mistuite. Na citit multe cărți, dar le-a ales cu mare grijă și le-a citit cu condeiul în mână, meditând asupra fiecărei pagini. Este probabil că, încă din ultimii ani de seminar, Oliveira s-a simțit atras de problemele sociale și mai ales de problema educației. A citit atunci cărțile feluriților autori străini mult discutați. Astfel începe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și științifice, cărțile create in vacuum de scriitorii emigrației par astăzi, indiferent de defectele lor individuale, mai durabile și mai potrivite pentru consum decât torentele slave de conștiință politică, convenționale și teribil de provinciale, care izvorau În aceiași ani din condeiele tinerilor autori sovietici pe care statul-tătuc Îl aproviziona cu cerneală, pipe și pulovere. Redactorul-șef al cotidianului Rul (și editorul primelor mele cărți), Iosif Vladimirovici Hessen, a avut generozitatea de a-mi Îngădui să-i umplu rubrica de poezie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
întâlniri la care nu venea. Mă simțeam umilit, dar îmi trecea repede. Eu eram cel care vindea, care îl rugam să cumpere. Eram cerșetorul. Și dacă ai mândrie când cerșești... Sunt baliverne literare cu demnitatea celor decăzuți, înfrânți. Exerciții de condei pentru romancieri. Teren de zburdă pentru creatorii de caractere (mari!), pentru analiști ai sufletului, pentru iluminați și apostoli. Așa-i. Dar astea sunt bune în literatură. Sunt cutremurătoare acolo. În viață... Umilința și sufletul zbuciumat trec pe stradă cu aceiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]