2,979 matches
-
unde se încheie cercul munților, se rădică maiestuos, mai presus pe toți, Mont Blanc, învăluit cu mantia lui albă ca un sahastru bătrân de când lumea, căruia toți se închină. Dar aceste mari scene ale naturei nu se pot descrie cu condeiul sau spune prin viu grai; ele trebuiesc văzute cu ochii. De aceea, mă opresc de a le mai micșura farmecul prin fraze neîndestulătoare; căci cuvintele omenești, cu înțeles mărginit, niciodată nu vor putea da icoana splendoarei nemărginite a naturei adevărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de bine, de rău, munca e acum făcută, dar nu e complectă. Am omis să împrospătez tocmai acele mișcări sufletești care au fost hotărâtoare în luptele vieței mele și care m-au îndemnat, pot zice în mod fatal, să iau condeiul în mână. Să nu râzi, iubite cetitor, când îți voi mărturisi de al început, fără încunjur, că simțirea aceea puternică care se anunță cu zgomotul furtunei, cum zice lord Byron, că patima aceea veche de când lumea, dar etern nouă, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce mi-au învioșat tinerețele. Acest lucru nu l-aș putea destăinui nici chiar duhovnicului pentru descărcarea pacatelor mele, dar încă publicului cârtitor, mai ales că dânsele trebuie să fie acuma niște frumoase și cucernice ruine. Dacă însă din fuga condeiului am numit pe nepoata doctorului Diaconovici, am scuză binecuvântată că dragostea mea copilărească pentru dânsa nu a fost de natură să-i întunece aureola. Presupunând că dânsa mai este încă în viață, ceea ce e cu putință și că aceste rânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din ochi. Nu mai vorbesc de Goethe, Schiller, Dante, Tasso etc., din operile cărora și astăzi mi-au ramas pasaje întregi încrustate în memorie. Cu toate acestea, nu am simțit nici un îndemn de a-mi încerca și eu norocul cu condeiul; sămânța ce primeam în creier nu dădea roade afară. Nu ajunsesem încă la plinul care trebuia să răverse. Se vede însă că de ceea ce-i scris omului să pățască, nu poate scapa. Așa, într-una din zile, m-am dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
când, înzestrat cu aripi, s-ar vedea deodată plutind în sferile senine, deasupra păcătoșiilor pământești, ei bine, într-o astfel de stare sufletească anormală m-am întors acasă și, fără să vreu, luat de apa gândurilor, am luat și eu condeiul în mână și am început să scriu iute, iute, pe nerăsuflate, de m-am pomenit cu coli întregi înnegrite. Am scris, am scris și, de ce scriam, de ce mă identificam mai mult cu necazurile bietei Maria și ale nenorocitului Ștefan, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
așa de crud cu eroii mei. Cu toate aceste, mărturisesc că nici la început, nici mai la urmă, n-am avut vreodată în compunerea novelelor mele deznodământul de mai înainte pregătit. Îl alcătuiam în cursul lucrărei după cum îmi venea la condei, după cum rezulta din țesătura intrigei, din dezvoltarea firească a subiectului și niciodată chiar subiectul nu l-am ales așa din senin, după capriciu, cum fac unii care se așază la biurou pe un jilț îndemănatic și își zic: Am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Evident, transpunerea unui sunet În literă m’a silit la mici modificări În text, În cadrul unor perechi precum “ascultător−cititor”, “emisiune−capitol”, “trecut−anterior” etc. Toate acestea, ca și corectura tacită a unor erori − mici sau mari − comise din fuga “condeiului”, de fapt În fața microfonului, ca și mici adaosuri lămuritoare, sunt redate În caractere cursive. Dar sunt alte lucruri, precum denumirile științifice ale speciilor ori citatele din latină și nu numai, ce se redau Îndeobște În cursive; pentru acestea, Întru distingere
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să descopere adevărata viață, care nu este alta decât viața în Hristos: . Concluzii Cehov nu este doar un „om obișnuit”, cum singur se considera, deoarece ceva îl ridică deasupra acestei categorii și anume marea lui dragoste pentru oameni. Prin penița condeiului său, a încercat mereu să-i ajute pe oameni să-și depășească umilele condiții și să-și redobândescă demnitatea ce li se cuvine. Dacă eroii săi cred foarte puțin sau nu cred deloc în Dumnezeu, nu știu să iubească, nu
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
clasă sau o ocupație la alta nu erau permise, deoarece ar fi tulburat în cele din urmă echilibrul stabilit de Dumnezeu. Așa cum am văzut, schema otomană îi plasa pe "slujitorii sabiei", pe sultan, aparatul lui birocratic și armata, pe "slujitorii condeiului", liderii religioși și pe oamenii de cultură în prima clasă, cea a askerilor. Sub aceștia, membrii reayei erau împărțiți în două categorii generale: pe de o parte negustorii și meșteșugarii, iar pe de altă parte țăranii. Această clasificare socială nu
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ulterior cu o isterie porcină de pacient externat pripit și îmi transmisese printr-o cunoștință comună ceva de genul: bă, puteai să treci și tu pe la băiatu’ cu o sticlă de vodcă. Scria despre mine lucruri extrem de flatante de genul: „Condei de primă mână (...) rupe în două pisica în proza ultimilor ani (...) prozator cu o personalitate distinctă, vervă, profunzime“. La așa complimente sau te indignai, dacă aveai un simț al ridicolului ceva mai accentuat, sau ți-o luai în cap. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
al Apocalipsului. Anacro nisme, metacronisme și paracronisme, lesne de văzut și greu de crezut, În Bucureștii lui 1950. - Burlăcia de pe urmă a memo rialistu lui, care nu vrea să Îmbă trânească, și șansele imense ale unui se xa genar cu condei nou la scris. Cum și emoțiile ce i le dau mărunțișurile vieții, spre care este Încurajat de Îndem nurile lui Tacit, Saint Simon și Lamartine. O lume care sfârșește sub ochii noștri și alta care se anunță. - Totuși, prea mult
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
desfăta rea noas tră bilunară, mai cu seamă pentru a sa „Revue de la Quinzaine“, atât de bogat informată cu mișcarea ideilor În toate ramurile și În toate țările. Dintre amintirile mai mărunte care mă năvălesc, Îmbulzin du-se aci sub condei, ca ecouri eroi comice ale acestei epoci de formațiune În afara școlii și a familiei, iată, volumașul ăsta de pe masa mea, din față, ediție din 1888 a acelor Fleurs du mal tipărită de Alphonse Lemerre, editorul poeților parnasieni, minune de format
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un glas cu lungi și plăcute vibrații metalice, la vorbit, ca și la cântat, Îi răspund Încurcat: — Mi-a spus-o și maestrul de muzică din liceu... Cânt... Am și o bună ureche și memorie muzicală. Rămase pe gânduri, muie condeiul, puse o rezoluție pe hâr tia mea, se gândi iarăși și, ca un părinte bun și autoritar: — Cu asta s-a făcut! Iar În ce te privește pe tine, ai să vii la mine la toamnă! Ai Înțeles? În toamnă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o lume apusă pentru totdeauna. [...] ...Mai târziu, după trecerea războiului, continuând pe calea apucată a publicisticii și tiparului, printr-o participare mai activă la Întreprinderi de editură și de tipografie, În tovărășia plăcută a câtorva oameni de gândire și de condei, m-am găsit, prin 1919, cel mai aferat și mai aplicat spre realizări de ordin, oricum, mai Îngust decât ale prietenilor mei de pe atunci, cu vocații, ambițiuni sau veleități altfel afirmate și mai cu spor, pentru persoana lor, realizate. Emanoil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
abonamente cerșite: Danubiul. Clătină din cap la mine și la forfota oamenilor din Încropeala tipogra fiei noastre. — Ce vrei să faci aicea, dragă Beldie? Îi Înșir visurile mele editoriale și culturale, cum și ale prie tenilor mei cu mâncărimi de condei. Se uită cu jale la mine: — Ce nu te lași de fleacuri, Beldie?... N-ai Înțeles până acum, din cât ai trăit, că rumânului nu-i trebuiește editură și cultură fiindcă n-are ce face cu ele? Lui Îi trebuie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bătrână ca mine după numărul ei de serie, adevărat ornament tehnic În casă și in strument indispensabil În formarea și șlefuirea „stilului și compoziției“ tale. E știut că, În general, nu-ți poți da seama de imper fecțiunile scrisului cu condeiul decât numai după ce intervine miraculoasa transpunere a mașinii de scris și, mai ales, a culesului În vede rea tiparului. Numai așa ți se revelează natura și gradul de radiație a cuvintelor și frazelor. Balzac construia un Întreg capitol de roman
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asamblate] abia la corecturile În șpalte, totdeauna supraîncărcate cu foarte ample adaosuri treptate, nerelevate inspirației În manuscrisul inițial, adesea de o singură pagină numai. Iar Tudor Arghezi Îmi spunea că nu-și dă seama de scă pările scrisului lui din condei decât numai la corectura În șpalt și mai bine, mai nuanțat, mai evident după ce slova e gata tipărită. Toată producția lui tipărită are, În exemplarul păstrat cu grijă, corecturile creionului lui ascuțit, scrupulos până la manie și precis. Ce va fi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
adică, monumente, capele, cruci, troițe, lespezi, candele, grilaje, alei și plantații funerare, prilej de sub scripții patriotice pentru Cultul Eroilor, noua sa Întreprindere tricoloră, după tipicul altei Întreprinderi naționaliste-foc și cu un comitet de generali cu mâncărimi la limbă și la condei: Cultul Patriei de sub președinția lui Marin ștefănescu, pro fesorul de la Cluj, „Nenea Marin“ al nostru, filozoful idealist, mistic și ortodox de la ședințele Societății Române de Filozofie, cel cu Maica Precista mereu pe buze, implicat și „absolvit“, cu chiu, cu vai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numai scrieți!“ Ion Heliade-Rădulescu Fostul secretar de redacție al Noii Reviste Române (1908- 1916) și al Ideii Europene (1919- 1928) Încearcă să-și descurce aci poziția avută față de colaboratori și cititori. Puțină istorie lite rară despre cei cu mâncărimi de condei, scârțai-scârțai pe hârtie, poligrafi, diletanți, debutanți și talente larvare cu destin aven turos. - Faceți Însă loc tinerilor literați care scriu de capul lor; și mai Încet cu pedagogii, sociologii și econo miștii. - Asta chiar peste capul directorului străin de literatură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ei caligrafiat școlărește, cu un cuprins politic univer sitar, economico-social și pedagog[ico]-psiho logic, dar cu un obiectiv zadarnic urmărit de directorul ei: ministeriatul școa lelor. M-am bucurat, trebuie s-o mărturisesc, din partea ce lora poate mai de condei decât mine și poate mai de-acătării decât mine, de toate beneficiile cuvenite Îndeobște omului simplu, me diocru și cumsecade. Nu am fost, adică, nici invidiat, nici bâr fit, nici măcar luat În zeflemea și nu mi-a ajuns la ureche
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noi și Îndrăznețe, sau, dacă vreți, dirijarea, câștigarea și păstrarea a două mii de cititori, care nu sunt chiar cei de pe urmă, și asta numai prin scrisul, adesea anonim, improvizat la un colț de masă, al unor oameni dotați cu un condei În opoziție uneori cu judecățile și prejudecățile alor lor de acasă, ale prietenilor și ale cititorilor. [...] Noua Revistă Română nu voia să fie o publicație magazine, dar nici nu era vreuna cu un program de idei sau de expresie a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
răstimpul celor opt ani de apariție a revistei (1908-1916); apoi pe alți doi frați, Danabasse, din aceeași serie de facultate, mari proprietari În Ialomița, vânători de prepelițe și colecționari de tablouri, dar care nu puseseră În viața lor mâna pe condei; apoi pe un pro fesor de liceu, Petre V. Haneș, mai cunoscut ca autor de ma nuale didactice decât prin colaborările lui la reviste moarte odată cu apariția lor; apoi pe alt profesor și pedagog, G.G. Anto nescu, zis și Gaga
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aprin se; cucerită, posedată de brutala, irezistibila vervă masculină la vârsta noastră plenitudinară, eroică și generoasă, cum o aveam cu toții pe atunci (1919-1923). Emanoil Bucuța și Cora Irineu au fost singurele revelații ale Ideii Europene, unde amândoi și au ascuțit condeiele; cei lalți colaboratori provenind fie de la Noua Revistă Română, fie de aiurea sau neînsemnând mare lucru, și dispărând fară urme. [...] În ajunul apariției Ideii Europene, În primăvara lui 1919, Dimitrie (Puiu) Ioanițescu, confidentul frământărilor mele reformatoare de după război, despre care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îngenunchi mândria, ca să mi-o Înalț“; zadarnic, căci toate astea sunt stări, aș zice, endemice, identificate de mult și co mune mai tuturora care s-au trezit pe această lume cu o minte În continuă și dureroasă gestație, cu un condei mai totdeauna Îndărătnic la treabă și cu foaie de hârtie albă dinainte, albă de toate frigurile și chinurile creației (Caragiale nu scria nici el cu plăcere, spune fiul său Luca În Ideea Europeană din ianuarie 1920) [...]. Păstrez și azi originalul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la mine, al lui Armand Călinescu, dar mai ales mulțumită Întâlnirii - nu numai Întâmplătoare, dar și provi dențială pentru un pensionar sortit altfel să-și țină rândul cozilor la fasole și la mere - cu un medic, Întâmplător inteligent, om de condei și iubitor, ca și mine, al Bucureștilor vechi. [...] AM LĂSAT BUCUROS ALTORA SATISFACȚIA AVUȚIILOR șI acare turilor, la care nici că m-am gândit vreodată, dându-le În seama celor care trăiesc gândind la bătrânețile lor, pe care le-ar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]