KorAP: Find »[drukola/base=contempla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...107 108 109 ...142 >

3,537 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

îi spusei, tu n-ai dormit deloc!" " Ba am dormit, dar nu mult", mărturisi ea, ca să împace și minciuna și adevărul: vrusese să doarmă, dar nu putuse. Mă așezai pe marginea patului și, prefăcîndu-mă că n-o privesc direct, o contemplai în tăcere, cu pleoapele pe jumătate închise. "Ta-taaa!" zise. Era o chemare, de astă dată am simțit că vrea să spună ceva." Da tată!" murmurai. "Ta-taa, reluă, eu când te văd că vii la mine și te așezi pe pat

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
spus că nu vreau să te mai văd și o să te dau uitării. Te și dădusem, dar în aceeași seară când m-am întors acasă te-am găsit plimbîndu-te rătăcită prin fața porții mele! Nu-ți era ție gândul la pașapoarte!" Contemplam, în timp ce ea vorbea, zilele și anii de singurătate cate mă așteptau în mijlocul cărților și caietelor mele, într-o simplă odaie în care, îmi spuneam, nu va mai intra nici o muiere, pură sau impură! O să găsesc eu până la urmă să intru

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
chip și îl văzui îmbătrînit cu zece ani, cu puzderie de riduri în jurul ochilor, cu gura care începea de pe acum să semene cu a unui bărbat, cu bărbia anunțând viitoarea babă. Și totuși o tandrețe adâncă se urcă în mine contemplând acest chip devastat nu atât de ani, cât de nefericitul ei temperament și mai ales de aversiunea pe care i-o inspiram. Deodată se uită la mine parcă prinsă de o intensă alarmă. Îmi ghicise tandrețea? Îmi văzuse chipul care

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
chipurile, "se desprind" de ea, se liniștesc. Nu se liniștesc, dorințele rămân, cum mi-am dat seama din starea de spirit a bunicului. Nu se desprind. Se desprind ca să vadă ce? Dincolo de viață e neantul, nimicul, spun ticăloșii. Ce să contempli? (Se ia drept contemplare nemișcarea bătrînilor.) Adâncimea infinitului mic? Vastitatea infinitului mare? Nici vorbă, bătrânul contemplă tot viața, a lui și a altora, e mândru că a atins o asemenea vârstă și și-a trăit bine viața, sau e deprimat

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
seama din starea de spirit a bunicului. Nu se desprind. Se desprind ca să vadă ce? Dincolo de viață e neantul, nimicul, spun ticăloșii. Ce să contempli? (Se ia drept contemplare nemișcarea bătrînilor.) Adâncimea infinitului mic? Vastitatea infinitului mare? Nici vorbă, bătrânul contemplă tot viața, a lui și a altora, e mândru că a atins o asemenea vârstă și și-a trăit bine viața, sau e deprimat dacă nu și-a înțeles-o... Aici e aici! Lumină nu e decât pe pământ, universul

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
sîntem dăruiți de a respinge amestecul în care am fost ispitiți să intrăm, așa cum un ficat sănătos aruncă bila în sânge când îi trimiți, prin stomacul care primește orice, o fleică grasă și râncedă. Pentru că nici măcar nu putem să spunem contemplând o ceată de ticăloși în toiul unui chef, asemeni poetului în fața stârvului asaltat de viermi, că păstrăm totuși în noi esența divină a solidarității noastre descompuse. (Celor care au revelația absurdității existenței nu le-ar strica munca dură într-o

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
costă, - o insecuritate mai mare, pe care nimic n-o compensează, fiindcă marile puteri au pus mâna pe acele descoperiri ale savanților, cu ajutorul cărora își pot nimici adversarul în câteva minute. Cu această perspectivă, e clar că nu mai putem contempla, fermecați, Orionul. Dar nu mai putem da înapoi, e prea tîrziu! Unii spun asta cu exaltare: nimeni nu mai poate da înapoi roata istoriei, incluzând în asta și progresul științelor, o binefacere! Da, dar și o neliniște mai mare. Cum

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
viață, moartea n-o transfigurase, arăta mai bătrână cu zece ani, și așa-zisa liniște și împăcare nu apăruseră pe chipul ei. Tot ceea ce avusese ea în spirit pierise, moartea fusese victorioasă asupra ei, silindu-mă și pe mine să contemplu îngrozit un chip chinuit și întunecat... Căzui în genunchi lângă fruntea ei și izbucnii într-un hohot de revoltă disperata care mă zgudui cu o violență nimicitoare. Mama... Mamaaa... Și atunci mâini decise și puternice mă smulseră de-acolo și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
stare era tot atât de puternică și totală, cum e aceea a celor care se simt tot timpul muritori, și nu uită de acest lucru nici când mănâncă, nici când beau, nici când petrec și nici când țin în brațe femeia iubită; contemplă ochii ei minunați și gîndesc: acești ochi într-o zi se vor închide pentru totdeauna. Nu mai scriam nimic, citeam foarte puțin și, fără să am silă de cuvântul scris, dorința comunicării cu cel care îmi vorbea prin aceste semne

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și care mă făcea să văd totul scăldat într-o eternă lumină? Era cumva o sublimare a durerii pe care moartea mamei mi-o lăsase în suflet? Poate! Fiindcă adesea rămâneam ore întregi în fața chipului ei, cu coatele pe masă, contemplând stăruitor trăsăturile dragi, până ce un singur amănunt (care îmi amintea gesturile ei rituale) se detașa și devenea viață, privea tăcută și încărcată de uimită dragoste când mă vedea că intru pe poartă, ea și când nu i-ar fi venit

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
procesul meu decât o dată; o lună, două, nu mai mult, îmi spuse el.) Atâta doar că pacea plină de lumină cobora parcă și mai adânc în ființa mea și în plimbările mele nesfârșite prin oraș și pe dealurile lui trăiam contemplând parcă în mine însumi un gând larg și senin: "Sînt fericit, sânt liber... Sânt fericit, sânt absolut liber..." Am citit toate cărțile, și nu sânt trist, și nu trebuie să spun ca Faust: "clipă, oprește-te!". Dimpotrivă, fericirea nu poate

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
tot ce există? Când într-o zi avui un surâs, un surâs interior în jurul căruia clipele mele roiră asemeni albinelor și îl alungară victorioase, purtîndu-mă apoi din nou prin poieni, unde adesea mă culcam cu fața în sus și adormeam contemplând cerul, norii, "minunații nori", și mă trezea asfințitul. Ia uite, gândeam, de ce m-oi mai fi trezit? Ar fi fost așa de bine dacă din somnul meu fericit ași fi trecut în celălalt marele somn, cel etern..." Nu era un

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
floarea pe birou și înaintea oricărei reflecții se ridicase în picioare... O fi fost persecutată acolo de unde se transferase de vreun contabil grobian? Nu era exclus! Zâmbii iarăși, și amintirea ei se topi în lumina care mă inundă și dinafară, contemplând îndelung prin fereastră bogata zi de august... Îmi strânsei hârtiile mele contabile fără să mai aștept ora trei, cu gândul să mă duc totuși să-l văd pe bunicul, fiindcă istoria cu vaza îmi reamintise că nu-l văzusem de

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-l făceau pe bunicul să ridice o mână spre cer... Sub razele asfințitului mâna lui arăta ca o cracă încremenită în timp... Mâna, mâna umană, mâna care poate, înaintea cuvântului, pipăise lucrurile, le adusese sub ochi, minunații ochi care le contemplaseră și care, violentați, le trimiseseră sub nas, nasul le mirosise, apoi le lăsase mai jos gurii, care le linsese, formidabila mână, instrumentul spiritului și... "cîți au muuurit pentru tine, frumoasă Zaaaraaaza, și câți te-aaau iubit..." Începurăm să cântăm toți (timp

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
în mine au alt ecou..."' Începui să mă plimb prin birou, cu sentimentul că rătăcesc pe potecile mele, la care mă ducea gândul îndată ce terminam orele contabile... Ecoul ăsta e natural sau e cîștigat?" zisei oprindu-mă o clipă și contemplând prin geam dealurile îndepărtate care se zăreau din această parte a clădirii. "E cîștigat", zise încuindu-și acuma fără zgomot sertarele. În cazul ăsta ați putea scăpa de el..." "Mă străduiesc..." "Cu succes?" "Hm! (și făcu un gest cu palma

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ne plimbăm puțin!?" Ca și cum nu ne-am fi plimbat! Ca și când n-ași fi invitat-o să luăm masa împreună! Era îmbrăcată într-un taior de toamnă, maron, dar amestecat cu mult verde și care îi preciza o oarecare siluetă... O contemplai cum se îndepărta, fără să se uite înapoi, cu pași fermi, dar totuși parcă în același timp ezitanți, după ce la întrebarea ei care mă lua fără veste (și întrebarea și stinsul regret) îi răspunsesem printr-o tăcere care se prelungise

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dată de beton, țâșnind de sub el cu o oarecare furie de cascadă mică prin care auzul îți putea imagina una mare. Piscina avea bordură naturală, din mari pietre albite în afară și înverzite în adâncurile apei. Da! Frumos acvariu!", zisei, contemplând păstrăvii care țâșneau încoace și încolo pe fundul bazinului. Nu e acvariu, zise ea, se fac mari, se pescuiesc și îi arunci direct pe jăratec, așa vii..." " Da, zisei, ce rafinament, am auzit, le prinzi în ei chiar svîcnirea vieții

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Știu, zise, că nu pot justifica prăjirea peștilor vii direct pe jăratec... dar mie îmi place să-i mănânc așa și sânt foarte buni..." Femeia reapăru, dar nu ne chemă prin cuvinte, ci prin aceeași nepăsare, stând pe peron și contemplând valea, orașul care se întindea în depărtare la picioarele noastre. Nu știu, vedea ceva, fiindcă nu se mișcă de îndată când ne oprirăm lângă ea... Deschise apoi ușa, mică în comparație cu zidurile și coloanele intrării, cu capiteluri și incrustații

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nu se putea decât atît) și se lăsă dezbrăcată cu un surâs inocent într-o pândă vag ironică, parcă și-ar fi spus că e și ăsta un truc să dezbraci o fată, afișând o mare tristețe și mâhnire... O contemplai mut câteva clipe... Da, murmurai, am bănuit eu... Așa este... N-am văzut niciodată un trup mai frumos!..." și mă aplecai asupra chipului ei, foarte aproape, și rămăsei iarăși nemișcat, fascinat de expresia acestui chip care îmi sugera că avea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o vedem noi acum la față pe Adriana S.", a zis după aceea tipul de la orășenesc cu o voce sarcastică. Ce sens avea acest sarcasm? Adică după ce o s-o vedem, o să ne lămurim mai bine în ceea ce o privea, să contemplăm adică în carne și oase făptura hâdă a unei fiice de chiabur sabotor? Extraordinar, chiar așa a adăugat acest tip după ce fata, trecând cu chin printre scaune și bănci, s-a apropiat de masa prezidiului. "Întoarce-te, zise, să te

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
am găsit odaia, a stat aici o fată, o arhitectă, fiica gazdei, care s-a măritat, și că eu am cumpărat tot ce se vede, fiindcă mi-a plăcut... O luă spre geam, pe care îl deschise, și rămase nemișcată, contemplând panorama orașului... "Daaa, continuă, și doi plooopi cu vârfurile sub fereastră! Cum stau ei aici așa, ca doi frați (imita parcă gândirea plopilor) și cresc împreună, și unul nu e mai mare decât altul... daaa, exclamă auzindu-le, în chiar

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
insolubilă la vârsta aceea, când dialogul e încă un secret apăsător." " Totuși mi-ai creat două complexe, spuse ea, cu o voce șoptită și cu o ironie de astă dată de tandru alint. Puternică personalitate, o nenorocire pentru o femeie, contemplă ea pentru sine aceste cuvinte. Vorbăreață! Eu nu sânt vorbăreață! Și nu mi-a spus nimeni până acum că ași avea o puternică personalitate! Mi-ai creat două complexe!"', repetă cu un reproș de întristată înstrăinare. "Așa de repede? zisei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
contrariat. Da, ași fi spus fără vreun sentiment abisal că eu o iubesc și ea nu, și ași fi așteptat liniștit ca totul să-mi treacă și ruptura să vină într-o zi de la sine. Mi se întîmpla chiar să contemplu senin această perspectivă. Dar... Iarăși dar! Era suficient doar să gândesc acest lucru în prezența ei, ca să tresară cu putere și o suferință acută, însoțită de panică, să i se aștearnă pe chip. Ce e cu tine, zicea, cu o

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cheală", îi spusesem. "Nu, îmi răspunsese, crește la loc." Înainte de a-l arunca, trecea firul prin dinți și îl crănțănea. Era în astfel de clipe într-o stare de absență, ca să zic așa, lucidă, stare de vid, pe care îl contempla fără gânduri și ași fi zis fără vreun sentiment. Mă ridicai de la birou și mă așezai lângă picioarele ei, pe care începui să i le mângâi. "Te iubesc, Suzy! îi șoptii. Nu e așa, continuai, că te simți bine la

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pe nerăsuflate un pahar întreg de vin roșu, că a făcut o întrerupere de sarcină, care la ea e totdeauna atât de toxică, încît până n-o scoate nu poate mânca nimic. "Știi, zise cu o uimire pe care o contemplă ea însăși cu o mare curiozitate, eu n-o să pot să fiu niciodată mamă, sau cel puțin până nu se descoperă un medicament care să..." Așadar părosul o sfârtecase acolo în cabinet, unde lucra oficial și pe bandă rulantă, în schimbul

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]