3,539 matches
-
dorm cum doarme-un haos, pătruns de sine însuși,/ Ca cel ce-n visu-i plânge, dar nu-și aude plânsu-și302. Plânsul elementelor primordiale ale universului se desparte însă de plânsul Demiurgului, căruia îi este hărăzită singurătatea absolută. Până la El, elementele cosmosului pot tânji după perechile lor, chiar dacă nu sunt absolvite de suferință. Demiurgos însă n-are pereche și este damnat să-și poarte destinul, întorcându-și lacrima-n sine: De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și303. Nu este deloc întâmplător faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
esențial al sublimării și conține în ea sâmburele începuturilor; ea ar putea fi punctul care se mișcă 322, cel întâi și singur, punct central, care din chaos face mumă, iară el devine Tatăl...323 Consubstanțialitatea ideală dintre natură, iubire și cosmos consființește absolutul erosului. Asumându-și în toată opera sa o componentă utopică, Eminescu face din Cezara o piesă reprezentativă: pentru că ea sublimează într-un tot o seamă de direcții bine marcate pe întreg traseul operei [...] și le dă o imagine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aceasta, infinită. Spre deosebire de limbaj, poezia include prin sublimare realul, întrucât, după cum observa în mod just Lucian Blaga, realitatea ei se construiește dincolo de limbaj; realitatea operei este o realitate revelatorie. Astfel, insula lui Euthanasius din Cezara preia și adâncește în misterul cosmosului insula din lacul încărcat cu flori de nufăr din codrii Ipoteștilor, după cum iubita de la Ipotești se constituie în arhetip al femeii din poezia erotică eminesciană. Crescând odată cu timpul, opera lui Eminescu reînvestește cu noi sensuri însuși spațiul-matrice al creatorului. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
plătit prea mare tribut lui Narcis. În prezent aș vrea să-mi recuperez timpul irosit. Am nevoie să-mi redeshumez viața, începând cu momentul în care am avut prima revelație, la Eryx. Eu însumi trebuie să redevin o fibră a cosmosului, conștientă de ea însăși. Voi rămâne oare pentru totdeauna „apocrif” sau, până la urmă, voi reuși să mă răscumpăr printr-o moarte adevărată? Jurnal Cine știe dacă fragmentele astea vor fi citite vreodată de cineva? Cine știe care-i imaginea despre mine ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
coaste, în dreapta, și eram umflat. Am găsit ușurare într-o fiertură din ierburi, pregătită de Aia și lăsată mie înainte de plecare; durerea a dispărut, dar, oricum, n-am putut să mănânc nimic. Ajunarea e o formă de reintegrare în marele cosmos. Bolnav sănătos Aia știe că sunt bolnav. De aceea, pentru asta ține întotdeauna la îndemână leacurile ei naturale. Dar ea spune că sunt un bolnav sănătos, fiindcă reușesc să-mi scriu boala mea și chiar s-o scandez în Epistulae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și de tihnă - îmi sunt de ajuns. Nu poți trăi fără să gândești. Am descoperit că „barbarii” aceștia sunt, în realitate, foarte înaintați. Lăuntric, vreau să spun. Sunt în stare de o gândire foarte profundă. Bunăoară, în ceea ce privește dimensiunile abstracte ale cosmosului și ale existenței. Cântecele epice pe care de obicei le spun ei seara, în fața focului din vatră, stârnesc în mine astfel de convingeri. Locuitorii acestui pământ au dat viață unei legende etiologice despre geneza soarelui și a lunii, din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
curge prin mijlocul pădurii: sper că apa proaspătă mă va feri de putrefacție. Aș vrea ca moartea mea să fie aidoma cu aceea a unei plante, lipsită de apariția unor mirosuri urâte. Aș dori să pot să mă integrez în cosmos după legile Eternei Reîntoarceri. Fruntarii Aici și acum, la fruntariile lumii romane, trebuie să mă străduiesc să cuceresc o lume nouă și să o fac să fie a mea. S-o cuceresc și s-o posed în primul rând ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
privea de departe încremenită brusc a început să strige sălbatic, aranjându-se în șiruri și așteptând să fie consacrată cu sângele mesagerului. Acesta este modul barbar în care se stabilește legătura directă cu Zalmoxis. Am rămas retras. Anthropos Contactul zilnic cu cosmosul domestic îmi permite să pătrund ritmul vieții, urmând instrucția Aiei: așa sfârșesc prin a mă simți integrat într-o ordine perfectă. Tot ce face omul e cuprins în ordinea cosmosului. Știu acum că aș putea să mă integrez definitiv acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
directă cu Zalmoxis. Am rămas retras. Anthropos Contactul zilnic cu cosmosul domestic îmi permite să pătrund ritmul vieții, urmând instrucția Aiei: așa sfârșesc prin a mă simți integrat într-o ordine perfectă. Tot ce face omul e cuprins în ordinea cosmosului. Știu acum că aș putea să mă integrez definitiv acestuia numai datorită morții. Pentru Aia, moartea are două dimensiuni: una creatoare, ca apanaj al unui sacrificiu originar de întemeiere, potrivit unei viziuni proprii despre lume care tinde să satisfacă toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
desenată pe acel vas. Sigur că nu-i o vrăjitoare, așa cum era Medeea; e mai degrabă o preoteasă solară în stare să săvârșească ritualul prin intermediul căruia își caută o posibilă situare în lumea ei. Se cere un contact direct cu cosmosul ca să poți să ajungi să domini relitatea; toate astea sunt posibile numai pentru inițiații care au atins un anumit nivel - acela care le permite nu să se sustragă legilor naturii înseși, ci să fie ascultați de ele. Amplex Câinele meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
casei mele e un desen emblematic; pare un fel de ochi cosmic, un ochi ceresc. Văzusem ceva asemănător în peștera sacră; același ochi răsfrânt în sine datorită căruia cerul pare să se unească cu pământul. Fiece lucru conține oglinda întregului cosmos. Interdicție Ne-am certat îndelung. I se pare că nu trebuie să mă îndrăgostesc de ea. Nu vrea nicidecum ca acest lucru să se întâmple. Susține că trebuie să ne despărțim înainte ca relația noastră să treacă de un anumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care aparent nu se manifestă nici o diferență. Așadar ținta e să poți să te reverși firesc în fluviul materiei. Tânțar Sunt singur în odaia mea; îmi ascult bătăile inimii care par să se amplifice, până ce devin una cu cele ale cosmosului. Un țânțar sâcâitor îmi zboară pe lângă ureche; zumzetul lui mă înnebunește. Încerc să-l ucid, dar e mult mai iute decât mine. Dispare și reapare provocator. Captiv Am clipe când pierd orice contact cu vacarmul vieții. Tăcerea bruscă și neașteptată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
provocator. Captiv Am clipe când pierd orice contact cu vacarmul vieții. Tăcerea bruscă și neașteptată face să-mi fiarbă sângele stătut, care caută un mod de a ieși din trup, de a-mi marca dâra existențială. Mă simt captiv în cosmosul ăsta tiranic, la formarea căruia și eu, în măsură infimă, am contribuit; bătăile inimii mele, micile mele gesturi fac și ele parte din marea mișcare a lumii. Vitalitate sexuală Întins pe iarbă stau și ascult ore întregi cântecul senzual al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
da, Alexandru ar fi vrut să nu mai fie marele cuceritor și să n-aibă întreaga lume la picioare, pentru a avea dreptul și el să se raporteze la soare ca unic punct de referință și nu la sine. Inima cosmosului M-a dus într-o grotă săpată sub un deal sălbatic, printre stânci de granit și pârâiașe cristaline. Intrarea era strâmtă și întortocheată; am pătruns cu greu. După aceea, înaintarea a devenit mai ușoară, deoarece spațiul s-a lărgit, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pătrundă puritatea albastră a luminii din miezul zilei. Ochii mi-au fost izbiți de fulgerarea aceea intensă. Cu un fir de glas, Aia mi-a șoptit că, în clipa aceea, întocmai atunci și în locul acela, noi ne găseam în inima cosmosului. Aici e Ombilicus mundi, exact ca la Delphi. I-am simțit mâna apucându-mă de braț; era un gest aproape intim, ca să-mi atragă luarea-aminte, dar și un gest solemn, ca să sublinieze importanța clipei inițiatice. Trăiam, în calitate de protagonist, o situație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
neîndoielnic, de o încercare dificilă, candidatul fiind supus unei probe foarte grele. Trebuie să reușească să-și șteargă propria identitate și să se anuleze ca persoană. Cel care poartă mesajul trebuie să-și suprime individualitatea pentru a se integra în cosmos. După moarte, mesagerul devine o transparență metafizică ce permite circulația mesajului de la colectivitate la Zalmoxis și invers. Zeul poate să comunice, prin urmare, numai prin moartea mesagerului: o moarte senină, ce rezultă din depășirea absolută a identității și reîncarnarea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trebuie să fii inițiat ca să faci să treacă mesajul prin tine. Dacă nu mori, înseamnă că nu ești cu adevărat inițiat și că mesajul transmis nu devine transparent, nu depășește granița situată între tine, încă ancorat în viața aceasta, și cosmos. Zeul nu intră în trupul mesagerului, dacă acest trup nu e gata să fie locuit de el. Din acest motiv trebuie să-ți anulezi identitatea. Nu ești încă destul de pur. Dacă zeul nu vrea să vorbească prin tine, nu vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un zeu al pământului și al cerului și că sacrificiile ciclice care i se aduc au un caracter soteriologic, deoarece îndepărtează spiritele rele ce locuiesc în natură. În timpurile străvechi, coloanele din sanctuarele dreptunghiulare susțineau cerul. Acum simbolizează legătura cu cosmosul prin intermediul ritualului sacrificial: torțele puse pe fiecare coloană înlocuiesc capetele tăiate ale oamenilor și ale animalelor ce se puneau acolo în vremuri îndepărtate. „Golul trebuie umplut”, a adăugat apoi vocea cavernoasă a sacerdotului, după care a tăcut. N-am priceput
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spre a-l da oamenilor, iar pentru cutezanța sa a fost pedepsit să stea Înlănțuit de o stâncă unde un vultur Îi ciugulea ficatul? În ciuda acestui mit-avertisment, trebuie să Încercăm să Înțelegem universul. S-au făcut progrese importante În Înțelegerea cosmosului, mai ales În ultimii ani. Cel mai evident lucru despre spațiu e că se Întinde și se tot Întinde. Faptul a fost confirmat de instrumente moderne ca telescopul Hubble, care ne permite să sondăm adânc În spațiu. Ceea ce vedem sunt
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Magda COZLAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93107]
-
noastră, este de arătat că, dintre sursele de energie regenerabile, energia solară ar putea fi studiată cu scopul producerii de energie termică pentru prepararea apei calde de consum În perioada caldă. La Câmpina, există, de exemplu, case solare. Până la cucerirea cosmosului, care reprezintă o sursă inepuizabilă de energie, omenirea Încearcă să se limiteze la resursele pe care le pune la dispoziție planeta noastră și, de asemenea, Încearcă să exploateze la maximum energiile solară, eoliană, geotermală.
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Mihaela GORGAN, Raruca CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93115]
-
viziunea vechilor greci. Se știe că din perspectiva filosofiei grecești nu se poate găsi un temei pentru argumentarea unei reale existențe a actului liber uman, ceea ce obseda mentalitatea antichității grecești fiind ordinea și armonia unei lumi care era prin excelență cosmos. Ordinea lumii stă cu necesitate sub puterea unei ordini gândită mai degrabă din perspectivă logică, ce nu permite nici o abatere de la legile armonizării întregului. Tragedia greacă este cea care va exploata conflictul între încercările omului de a acționa potrivit voinței
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pe calea care înseamnă autentica transmitere a veridicității. Pe de altă parte, orice explicare a articulării realității create nu poate ocoli în explicațiile bizantinului referința la dimensiunea partici- pativierarhică, întrucât pentru spațiul cultural răsăritean numai astfel se poate vorbi de cosmos. În mod paradoxal, cu cât transmiterea ierarhic participativă a Adevărului trece prin mai multe „relee”, prin mai multe experiențe personale de mediere, ceea ce se înfățișează este de o bogăție mai mare de înțelesuri și de o nuanțare personală mult mai
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Dumnezeu, sau după un termen cu răsunet în Răsărit, îndumne%eirea. b. Ierarhia ca dimensiune socială și ideologică Spațiul bizantin a fost marcat de tema ierarhiei nu doar în ceea ce privește justificarea teologică sau exercițiul filosofic care viza explicarea lumii ca un cosmos creștin, ci și de o implicare a modelului dionisian al participării ierarhice la Bine în articularea socială a Imperiului bizantin. O bună rânduială între oameni trebuie cu necesitate să însemne o înfățișare a ordinii cerești, astfel că ierarhia va avea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
similitudine.1 Chiar și această enumerare dă seama de complexitatea folosinței termenului, și aceasta încă din vremurile antichității grecești. Se dovedește însă că uzanța principală era aceea de întipărim analogică a formei. Grecii, cei care au înțeles lumea ca un cosmos și au văzut că totul există după o rațiune, au considerat că esențial pentru înțelegerea imaginii trebuie să fie faptul că ea are în comun cu obiectul reprezentat forma logică a reprezentării. Caracterul rațional al imaginii, faptul că ea înfățișează
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de km, egalând În lungime Marea Britanie, de-a lungul coastei Queensland-ului, cuprinde peste 2900 de recife de corali, 300 de insulițe și 210 insule În interiorul recifelor 38. Considerată de specialiști drept cea mai mare structură vie de pe Terra, vizibilă din cosmos, giuvaer de azur, indigo, safir și alb, are o lățime cuprinsă Între 200 până la 2000 m. Acoperite În timpul fluxului, dezvelite În perioada refluxului, recifurile oferă Între ele locuri de trecere foarte Înguste, situate mai ales În fața gurilor râurilor, unde apa
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]