3,710 matches
-
În adăpost Înainte să vă zboare capetele alea nenorocite. Unde vă sînt mamele? Ce vă Închipuiți că sînt avioanele alea, bărzăuni? E bătrîna doamnă Parry? A murit? — Plecați de-aici! — O, Doamne! Încă se văita femeia În timp ce-și croia drum printre ruinele apartamentului ei. În ambulanță erau patru paturi suspendate din metal, de genul celor din adăposturi. Era slab luminată, fără nici o sursă de căldură; Kay mai puse o pătură pe bătrînă și o legă cu o curea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se-ncălzească. Era un fel de euforie a faptului că au supraviețuit, că au ajuns la capăt, că intraseră Într-un alt raid și-l dovediseră. Toți erau stropiți de sînge și plini de praf, imposibil de ostenți, după ce Își croiseră drum prin moloz și se aplecaseră și ridicaseră, după ce conduseseră prin Întuneric; dar acum făceau glume pe seama lucrurilor oribile pe care le văzuseră. Kay aduse cănile cu ceai și fu Întîmpinată cu urale. Patridge luă o linguriță și o folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lui limpezi și albaștri, iar Duncan simți cum se Înroșește. — Îți vine ușor să vorbești, Începu el să spună. Dar privirea lui Fraser se deplasase undeva peste umerii lui și expresia feței i se schimbase. Îl văzuse pe domnul Mundy croindu-și drum printre mese, și ridică mîna. — Ei, domnul e Mundy, domnule! strigă el pe un ton scenic. Dumneavoastră sînteți persoana potrivită! Domnul Mundy se deplasă acolo. Îl văzu pe Duncan și Îi făcu un semn cu capul. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
erau ușor umflați. — Nu te superi că te-am trezit? o Întrebă Kay. Era sîmbătă, destul de devreme, și lucrase În noaptea de dinainte; dar se sculase În urmă cu o oră și era deja Îmbrăcată Într-o pereche de pantaloni croiți cu stil și un jerseu. N-am mai putut aștepta. Uită-te aici. Puse tava În poala lui Helen. Într-o vază erau niște crenguțe cu flori de hîrtie, vase și cești de porțelan, un castron Întors pe o farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
luară Încet și văzură un autobuz pe care scria Hampstead; alergară să-l prindă. Coborîră la High Street, și luară un prînz cu sardine și cartofi prăjiți Într-o cafenea mică, intrară În cîteva librării cu cărți second-hand, apoi Își croiră drum spre Heath, prin străzile frumoase, răvășite, cu cărămidă roșie. Mergeau braț la braț - pe Helen n-o deranja că erau două femei, spunea ea, pentru că te așteptai să vezi femei sîmbăta după-amiază la Hamstead Heath; era locul pentru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
picioare, se duse la toaletă, se pieptănă, Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul amețit al pianului mecanic venind din diverse cîrciumi din Rathbone Place. Sunetele acestea o făceau să se simtă mai bine. Era o zi obișnuită de sîmbătă. Oamenii ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și intră pe străzile mizere din Bloomsbury. Zona era liniștită și ea o luă la picior, apoi se lovi de o bordură sfărîmată și fu pe punctul de a cădea; după aceea, se forță să meargă Într-un ritm rațional, croindu-și drumul atentă, cu lanterna aprinsă. Dar inima Îi bătea cu putere, de parcă alerga. Își spunea Într-una, E o nebunie, Helen! Ce-o să zică Julia? Probabil că nici măcar nu era acasă. De ce-ar fi? Sau poate că scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a pierdut curajul. Iar cînd au dat la o parte schelăria, ea s-a așezat aici să demonstreze cît de convinsă era că turnul nu se va prăbuși... Îmi place să vin aici, să mi-o imaginez cum și-a croit drum pe treptele turnului, cu căzămizi și o mistrie. E imposibil să fi fost o ființă delicată, cu toate că În portrete apare palidă și subțirică. Vrei să stăm aici o clipă? Ți-e foarte frig? — Nu, mi-e bine. Totuși, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am ajuns În Lombard Street. Își scoase șapca și Își zvîrli părul pe spate. Cum naiba am ajuns? — În ce direcție e metroul? Întrebă Helen. — Nu sînt sigură. Apoi amîndouă săriră Înspăimîntate. Apăruse o mașină, dînd colțul În goană și croindu-și drum; trecu pe lîngă ele ca fulgerul și dispăru În noapte. Continuară să meargă, apoi auziră voci, voci bărbătești, ca vocile fantomelor ieșind din bombardament, plutind, răsunînd ciudat. Erau doi pompieri de serviciu suiți pe acoperișuri, strigîndu-și unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu brutalitate o vîrÎ Înăuntru. — Fă-o, atunci, zise ea. CÎnd Alarma suna la John Allen House, cîte o fată urca și cobora scările, mergînd pe coridoare și bătînd la fiecare ușă. „Raiduri! Raiduri, fetelor!“ După aceea, fiecare locatar Își croia drum spre subsol În ordine și cu mult calm. Dar subsolul arăta la fel ca oricare alt adăpost - era foarte friguros, lipsit de aer și foarte slab luminat; uneori, fetele mai vioaie din casă - cele cu care Viv nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se Întoarse la ea, căută prin mărunțișul pe care-l avea, apoi scormoni și ea prin poșetă, iar În cele din urmă bîjbîiră din nou În căutarea contorului. Monedele intrară În cele din urmă și luminile se aprinseră. Ea Își croi drum, cutremurîndu-se, spre baie. CÎnd o văzu cît de prudent merge, el Îi ieși În față s-o ajute, dar ea Îl Împinse. — Lasă-mă În pace, zise ea, du-te! Nu sîngerase pe cît se așteptase, erau doar mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uniformei lor părea și mai intens În lumina indigo din tren, iar fumul Îi făcea să pară Încoronați de cercuri plutitoare de mătase; priviți o clipă, arătau destul de frumoși și nepămîntești. Dar cînd o văzură pe Viv Încercînd să-și croiască drum prin culoarul Îngust, reveniră brusc la viață, retrăgîndu-se cu gesturi complicate ca ea să poată trece, sau strîngîndu-și picioarele. Cercurile din mătase păreau acum că se umflă, se sparg, se desfac În ritmul mișcărilor lor bruște. Se auzeau fluierături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe Întuneric. Erau mai mulți soldați aici, dar probabil că se urcaseră Înaintea celorlalți; nu aveau chef de glume și stăteau cu genunchii retrași, cu mantalele cenușii strînse În curea, cu capetele coborîte, Încercînd să doarmă. Viv trebui să-și croiască atent drumul, Înconjurîndu-i, pășind cu greu printre ei, Întinzînd mîinile să se țină de pereți și ferestre cînd trenul tremura și se clătina. La capătul coridorului mai erau două toalete și, la una, constată ea cu ușurare, Închizătorul arăta Liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În stare de șoc, nu știu ce să zic. E-acolo. Unul dintre oameni e cu ea și o Încurajează. Îi arătă lui Kay pe unde să meargă. O lăsă pe Mickey să aibă grijă de cel rănit, și Începu să-și croiască drum spre spatele locului. Călca peste sticlă; o dată o scîndură cedă și se cufundă pînă la șold Într-un talmeș-balmeș de tencuială și lemne. Trosnetul scîndurii fu atît de ascuțit că o auzi pe fată țipînd. — Nu-i nimic, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Rămase Înțepenită. Kay urmări și ea scena, Înțepenind la rîndul ei prin empatie. Cred că te doare, spuse ea În cele din urmă. O să vină un doctor. Trebuie să te mai ții Încă puțin. Apoi amîndouă Întoarseră capetele. Mickey Își croia drum spre ele, iar bocancii ei, ca ai lui Kay, făceau scîndurile să trosnească. — Ptiu, drace! zise ea cînd văzu toaleta. Apoi desluși figura fetei. Din nou, ptiu, drace! Ai dat de naiba. — O să ne scuzi, Îi zise Kay, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
te prezinți și să afli povestea vieții fiecăruia? Întreb eu, neputînd să mă abțin să nu pufnesc. — OK, grozavă idee. O să mă duc să mă prezint tipei de colo, zice arătînd către o femeie superbă, genul de fotomodel, care-și croiește drum pe culoarul dintre scaune, cu ochelarii de soare cuibăriți drăgălaș În vîrful capului. — Calmează-te, Îi Îndemn eu, frecîndu-l pe braț și aplecîndu-mă să-i dau un sărut posesiv. Încă n-ai văzut nimic, băiete. Dacă-ți Închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mi voie să-ți aduc ceva de băut. — Nu te deranja. Le aduc eu. Vodcă și merișor? Întreb arătînd spre băutura roșu aprins pe care o are. — Vodcă, apă tonică și merișor. Mulțumesc. Îmi zîmbește În timp ce mă Întorc și Îmi croiesc drum spre bar. Pare atît de bizar că sînt Într-un pub sîmbătă seara. Nu am mai făcut asta de luni de zile. În serile de sîmbătă nu mai aveam energie decît să fac o baie fierbinte și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să fie și el de față. Pe la jumătatea celei de-a doua sticle de vin (pe care trebuie să recunosc că eu și Fran o golim aproape de unele singure), mă ridic să mă duc la toaletă. În vreme ce-mi croiesc drum prin restaurantul Înțesat, arunc Într-o doară o privire la clienți: toată lumea discută Însuflețit și se distrează, iar eu constat că mă simt minunat, acum că am revenit printre oameni. Exact așa mă simt, de parcă aș fi fost Închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-mi convine, poate că uneori nu-mi place de ea, dar Linda și Întreg clanul Cooper și tot ce are de-a face cu ei sînt parte din mine. Parte din familia mea. — Arăți Îngrozitor. Ce s-a Întîmplat? Îmi croiesc drum prin grupul de mame care le dau de mîncare copiiilor lor În cafenea și mă aplec să-l sărut pe Tom. Nu m-ai crede dacă ți-aș spune, Îi zic, știind că firește o să-i spun, că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
caracteristice satului devălmaș au fost mult prea rudimentare. Au fost foarte simple, nesofisticate, și de aceea incapabile să facă față unor situații complicate sau atacului unor factori externi. A doua - și poate cea mai importantă - este că instituțiile au fost croite în contexte caracterizate prin suficiența, chiar abundența resurselor comune și au funcționat în perioada în care aceste circumstanțe s-au păstrat; deterioarea circumstanțelor a reprezentat momentul în care și instituțiile respective și-au arătat cu claritate slăbiciunile. Dar dacă lucrurile
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
apărut stimulente nici pentru inovația instituțională. Instituția a rămas închistată și nu a permis schimbări de substanță. O scurtă concluzie Satul devălmaș, la fel ca și alte instituții care au avut un rol fundamental în societatea românească, nu a fost croit astfel încât să stimuleze comportamente eficiente în situațiile în care concurența este puternică, în care pe piață (oricare ar fi aceasta) sunt mai mulți actori. Dimpotrivă, acele aranjamente instituționale dau expresie unui alt tip de soluție la problema acțiunii colective și
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
eforturi, dragostea întârzie să se înfiripe și cuplurile au priviri abătute, melancolice. Iar acum, așa cum se întâmplă adesea, moartea plutește deasupra orașului. De data asta, ucigașul nu este vreun război sau o foamete, ci o epidemie de gripă care își croiește drum înspre est, de-alungul lumii, de fel fiind dintr-o groapă esoterică de gunoi, din spatele unei tabere americane. Când va pleca, va fi luat cu sine o treime din populația Agrei; o treime din cizmarii, olarii, țesătorii și metalurgiștii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de ceapă. Din ea, îl privește Forrester. Nasul, conturul delicat al gurii. Ar putea fi o figură de indian, dacă n-ar avea pielea albă. Bărbatul din fotografie pare a-i zâmbi, un zâmbet distant, deteriorat de apă, care-și croiește drum prin febră, cum taie acidul o placă metalică. Pentru prima oară de când Anjali l-a târât în încăpere pe Pran Nath, se întoarce să-l privească. Băiatul a îngenunchiat pe podea, cu sângele curgându-i dintr-o rană de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la o parte, să-ți facă loc în toată această nebuloasă umană, un loc cât de mic, doar să poți respira și gândi. În mijlocul lor, șovăind prin mulțime ca un trio himeric, Pran și noile sale stăpâne încearcă să-și croiască drum. Înfășurați în niște burka negre, lungi până în pământ, privesc lumea prin orificiile vălurilor de bumbac și evită privirile. Dezobișnuit să meargă, Pran se împiedică, picioarele refuză să-l asculte. Cele două îl susțin, apucându-l strâns de coate. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
privirile. Dezobișnuit să meargă, Pran se împiedică, picioarele refuză să-l asculte. Cele două îl susțin, apucându-l strâns de coate. Femeile înalte merg delicat, dar cu mișcare perversă din șolduri, evitând să se atingă de cei din jur. Își croiesc drum spre tren, depășesc clasa a treia, apoi pe a doua, vagonul gărzilor și vagonul restaurant, până la clasa întâi. Găsindu-și compartimentul marcat cu un cartonaș dactilografiat, urcă treptele metalice, trag zăvorul ușii masive de lemn, închisă la culoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]