2,936 matches
-
Papa Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont în 1095 a cerut ca creștinii să meargă în Orient și să reîntoarcă Ierusalimul de sub musulmani, contele fiind un om profund religios, a fost unul dintre primii care a aderat la cruciadă și a jurat să-și dea viața pentru religia Creștină. De la începutul cruciadei Raimond a dorit să devină comandantul suprem al armatei cruciate. Aceasta era alimentată de starea lui, având cea mai mare armată sub mână și o experiență mare
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
ca creștinii să meargă în Orient și să reîntoarcă Ierusalimul de sub musulmani, contele fiind un om profund religios, a fost unul dintre primii care a aderat la cruciadă și a jurat să-și dea viața pentru religia Creștină. De la începutul cruciadei Raimond a dorit să devină comandantul suprem al armatei cruciate. Aceasta era alimentată de starea lui, având cea mai mare armată sub mână și o experiență mare în luptă. Contele era un catolic profund și avea experiență de război contra
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
dorit să devină comandantul suprem al armatei cruciate. Aceasta era alimentată de starea lui, având cea mai mare armată sub mână și o experiență mare în luptă. Contele era un catolic profund și avea experiență de război contra musulmanilor (până la cruciadă a luat parte la Reconquista din Spania). În plus, el a fost primul dintre marii feudali care a jurat în Clermont. Printre comandanții cruciați Raimond din Toulouse a fost cel mai puternic și cel mai înstărit, având peste cincizeci de
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
a ajuns la Niceea, urmat imediat de Bohemund de Tarent, de nepotul acestuia Tancred, de Raimond de Toulouse și de Robert al II-lea de Flandra, alături de care se afla Pierre l'Ermite și câțiva dintre supraviețuitorii din expediția anterioară (Cruciada săracilor), ca și o mică forță bizantină sub comanda lui Manuel Boutoumites. Ei au ajuns sub zidurile cetății la 6 mai, extenuați de pe urma lipsei de hrană, însă această problemă a fost rezolvată atunci când Bohemund de Tarent a asigurat aducerea acesteia
Raimond al IV-lea de Toulouse () [Corola-website/Science/326881_a_328210]
-
I al Antiohiei sau Bohemund de Hauteville (n. cca. 1054 - d. 7 martie 1111) a fost nobil normand din Dinastia Hauteville, devenit primul principe de Taranto (din 1085) și de Antiohia (din 1098), fiind unul dintre principalii conducători ai primei Cruciade. Boemund a participat activ în campaniile contra Imperiului Bizantin organizate de tatăl său, Robert Guiscard. Datorită participării în cruciadă, Boemund a câștigat o reputație ca fiind unul dintre cei mai buni comandanți militari ai timpului său. A cucerit Antiohia, aflată
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Dinastia Hauteville, devenit primul principe de Taranto (din 1085) și de Antiohia (din 1098), fiind unul dintre principalii conducători ai primei Cruciade. Boemund a participat activ în campaniile contra Imperiului Bizantin organizate de tatăl său, Robert Guiscard. Datorită participării în cruciadă, Boemund a câștigat o reputație ca fiind unul dintre cei mai buni comandanți militari ai timpului său. A cucerit Antiohia, aflată pînă atunci în mâinile musulmanilor și, cu acordul conducătorilor cruciați, s-a proclamat principe, fondând aici principatul de Antiohia
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Ducatul de Amalfi, a adunat o armată și a asediat Amalfi, alături de unchiul său, Roger Bosso, contele de Sicilia. În acest moment, după cum este amintit în Gesta Francorum, el a primit un mesaj privind pregătirile ce se făceau pentru Prima cruciadă. Acele teritorii pe care Boemond a reușit să le cucerească în Italia i se păreau acum nesemnificative față de perspectiva de a cuceri noi teritorii în Orient, de aceea Principele de Tarent a decis fără ezitare să se alăture campaniei. Desigur
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
10.000 cavaleri și 20.000 de pedestrași, probabil aceste cifre sunt exagerate, dat fiind că Ana Comnena, în "Alexiada" în mod repetat subliniază faptul că inițial armata lui Bohemund era cu mult mai mică decât a altor lideri ai Cruciadei. Potrivit lui Jean Richard, dimensiunea mică a armatei normande era compensată prin disciplina mare a soldaților și prin experiența lor în luptele din Orient. De asemenea, normanzilor li s-a alăturat o parte a cruciaților francezi, care nu a reușit să
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
mai mult timp decât ceilalți cruciați, sosiți anterior, el neparticipând direct la asediul Niceei și având grijă de aprovizionarea trupelor cruciate din prima linie. Cu toate acestea, de la Constantinopol la Antiohia, Bohemond s-a impus ca adevăratul conducător al Primei cruciade; iar acest lucru spune multe prin aceea că, sub comanda sa, această cruciadă a fost reușită în ceea ce privește străbaterea Asiei Mici, cel puțin comparativ cu Cruciada din 1101, Cruciada a doua din 1147, cruciada lui Frederic Barbarossa din 1189, care au
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Niceei și având grijă de aprovizionarea trupelor cruciate din prima linie. Cu toate acestea, de la Constantinopol la Antiohia, Bohemond s-a impus ca adevăratul conducător al Primei cruciade; iar acest lucru spune multe prin aceea că, sub comanda sa, această cruciadă a fost reușită în ceea ce privește străbaterea Asiei Mici, cel puțin comparativ cu Cruciada din 1101, Cruciada a doua din 1147, cruciada lui Frederic Barbarossa din 1189, care au eșuat în această regiune. Cruciații în frunte Godfrey de Bouillon, Bohemund și Raimond
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
toate acestea, de la Constantinopol la Antiohia, Bohemond s-a impus ca adevăratul conducător al Primei cruciade; iar acest lucru spune multe prin aceea că, sub comanda sa, această cruciadă a fost reușită în ceea ce privește străbaterea Asiei Mici, cel puțin comparativ cu Cruciada din 1101, Cruciada a doua din 1147, cruciada lui Frederic Barbarossa din 1189, care au eșuat în această regiune. Cruciații în frunte Godfrey de Bouillon, Bohemund și Raimond al IV-lea de Toulouse au sosit în fața porților Antiohiei pe 20
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Constantinopol la Antiohia, Bohemond s-a impus ca adevăratul conducător al Primei cruciade; iar acest lucru spune multe prin aceea că, sub comanda sa, această cruciadă a fost reușită în ceea ce privește străbaterea Asiei Mici, cel puțin comparativ cu Cruciada din 1101, Cruciada a doua din 1147, cruciada lui Frederic Barbarossa din 1189, care au eșuat în această regiune. Cruciații în frunte Godfrey de Bouillon, Bohemund și Raimond al IV-lea de Toulouse au sosit în fața porților Antiohiei pe 20 octombrie 1097. Însă
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
a impus ca adevăratul conducător al Primei cruciade; iar acest lucru spune multe prin aceea că, sub comanda sa, această cruciadă a fost reușită în ceea ce privește străbaterea Asiei Mici, cel puțin comparativ cu Cruciada din 1101, Cruciada a doua din 1147, cruciada lui Frederic Barbarossa din 1189, care au eșuat în această regiune. Cruciații în frunte Godfrey de Bouillon, Bohemund și Raimond al IV-lea de Toulouse au sosit în fața porților Antiohiei pe 20 octombrie 1097. Însă nu au fost de acord
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
ca patriarh a lui Dagobert de Pisa ca patriarh al Ierusalimului, probabil în scopul de a contrabalansa puterii crescânde a elementului lotharingian în oraș ca urmare a alegerii ca rege al Ierusalimului a lui Godefroy de Bouillon. Ca urmare a cruciadei, Bohemund a intrat așadar în posesia Principatului de Antiohia, având un teritoriu destul de extins, o bună poziție strategică și beneficiind de serviciile unei armate puternice. Din acest punct, el trebuia însă să se confrunte cu două mari forțe din vecinătate
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
vecinătate: Imperiul Bizantin, ale cărui pretenții asupra Antiohiei erau sprijinite de către alți cruciați (în primul rând, Raymond de Toulouse]], și puternicele principate musulmane din nord-estul Siriei. Orașul Malatia, care străjuia porțile Ciliciei prin Munții Taurus în perioada imediat ulterioară Primei cruciade, fusese capturat către 1100 de către un soldat armean. În acel moment, se primeau vești potrivit cărora emirul danișmenid Ghazi Gümüștekin din Sivas, pregătea o expediție care să captureze Malatia, drept pentru care armenii au solicitat ajutorul lui Bohemond. Temându-se
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Momentul a fost urmat de un atac al bizantinilor asupra Ciliciei; lipsit de resurse, la sfârșitul lui 1104 Bohemund s-a văzut nevoit să revină în Europa pentru întăriri, necesare consolidării poziției sale. Este o chestiune de dezbatere istorică în ce măsură "cruciada" antibizantină pe care o plănuia ar fi putut conduce la obținerea de sprijin și indulgențe din partea papei Pascal al II-lea. Este cert că Bohemund, în audiențele sale în Occident, a reușit să farmece curtea Franței, atât prin cadouri și
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
de filosofie și literatură germană la Universitatea din Basel. După întoarcerea în țară a predat literatura germană la Universitatea din București. A condus revista legionară "Chemarea Vremii". Ion Sângiorgiu a fost membru al PEN Clubului Român, și director al revistei "Cruciada românismului". După căderea guvernului condus de Ion Antonescu, s-a refugiat la Viena, unde a devenit membru al guvernului legionar din exil condus de Horia Sima și a deținut funcția de Ministru al Educației. Ion Sân-Giorgiu a fost condamnat la
Ion Sân-Giorgiu () [Corola-website/Science/325538_a_326867]
-
Războaiele bizantino-otomane (1265-1479) au fost o serie de conflicte decisive între turcii otomani și bizantini care au dus la prăbușirea Imperiului Bizantin și la ridicarea celui Otoman. După căderea Constantinopolului în 1204 în mâinile catolicilor occidentali în timpul Cruciadei a patra, Imperiul Bizantin a fost divizat și în haos, profitând de situație Sultanatul de Rum a început să ocupe teritoriile bizantine din Asia Minor (Turcia de astăzi). Imperiul de la Niceea, cel mai puternic dintre statele grecești succesoare ale Imperiului
Războaiele Bizantino-Otomane () [Corola-website/Science/325582_a_326911]
-
datorită intereselor stategice față de strâmtorile Bosfor și Dardanele. Un alt membru activ al Sfintei Alianțe, Regatul Franței, avea o poziție ambiguă: grecii, deși liberali, erau mai înainte de orice creștini, iar revolta lor împotriva otomanilor musulmani putea fi considerată drept o cruciadă. Regatul Unit, în ciuda unei orientări liberale, era ostilă oricărei modificări a situației strategice care i-ar fi periclit ruta navală către India Britanică . Masacrul din Chios, moartea lui George Gordon Byron, sau asediul orașului Missolonghi au fost evenimente care au
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
Solomon ben Iuda și alții) au menționat venirea evreilor la Zidul de apus pentru rugăciune. Cronica lui Ahimaatz, scrisă în 1050 e.c, descrie distinctiv Zidul de Apus ca un loc de rugăciune pentru evrei. La scurtă vreme după perioada cruciadelor, o sinagogă a fost construită pe pe acel lor. Pelerinul evreu Isaac Helo (1334), scrie despre un rege arab care a cucerit Palestina de la creștini. (Posibil se referă la capturarea Ierusalimului de Umar în 637). Regele a făcut un jurământ
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
și care este numit „Poarta Iertării”. Evreii se adunau pentru a se ruga, asa cum relatase deja și Rabinul Beniamin . Astăzi, zidul este unui dintre cele șapte minuni ale Orașului Sfânt”. Se referea la Beniamin din Tudela, care în perioada cruciadelor, în jurul anului 1167 a scris „În fața acestui loc este Zidul de Apus, care este unul dintre zidurile Sfintei Sfintelor. Este numită „Poarta Iertării” și la ea vin toți evreii să se roage”. La puțin timp după asediul Ierusalimului, în 1193
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
anilor de cutremure de pământ, au fost apoi restaurate și redate uzului credincioșilor. În zilele noastre Cupola Stâncii este edificiul musulman cel mai vechi din lume care este încă folosit. În anul 1099 cruciații au cucerit Ierusalimul în cursul primei cruciade. Ei au transformat Cupola Stâncii în „Templul Domnului” (Templum Dominis), iar Moscheea Al Aqsa în „Templul lui Solomon” (Templum Salomonis). De la acesta și-a luat numele mai târziu, în 1118, Ordinul Cruciat al Templierilor - sub numele său întreg „Ordinul Cavalerilor
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
lui Brisbane, după ce l-a tipărit într-o primă ediție. Cu toate acestea, incidentul l-a bântuit pentru tot restul vieții sale și i-a distrus toate ambițiile prezidențiale. Pulitzer, bântuit de "păcatele galbene", a întors "World" la rădăcinile sale cruciade în timp ce noul secol se ivea. Până în momentul morții sale în 1911, "World" a fost o publicație foarte respectată, și ar rămâne un ziar de frunte progresiv până la închiderea sa în 1931. Numele său a rezistat pe la Scripps-Howard New York World-Telegram, și
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
său, Azzo în 1097, Welf a căutat să intre în posesia proprietăților acestuia de la sud de Alpi, însă nu a reușit să se impună în fața mai tânărului său frate vitreg, Fulco I de Este. În 1099, Welf a participat la Cruciada din 1101, alături de Guillaume al IX-lea de Aquitania, Hugue de Vermandois și Ida de Austria. Principalul său succes a fost acela de a liniști o ciocnire între cruciați, care prădau teritoriul bizantin pe drumul lor către Constantinopol, și mercenarii
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
de Aquitania, Hugue de Vermandois și Ida de Austria. Principalul său succes a fost acela de a liniști o ciocnire între cruciați, care prădau teritoriul bizantin pe drumul lor către Constantinopol, și mercenarii pecenegi ai împăratului bizantin Alexios I Comnen. Cruciada în sine, odată cu intrarea în Anatolia, s-a încheiat dezastruos; după ce au trecut de Heraclea în septembrie, bavarezii lui Welf, ca și alte contingente de cruciați, au căzut în ambuscada pusă la cale de trupele sultanului Kilij Arslan I al
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]