2,880 matches
-
în camera ei, să-și lipească "piciorul rece și păros" de al său, iar apoi să o posede cu brutalitate, Jeanne nu știa nimic despre sexualitate. Fusese, până în noaptea nunții, ferită de orice contact, de orice "întinare". Cu trupul și cugetul "fără pată", pornise în viață cu ochii legați, pomenindu-se apoi căzând dintr-o dată într-o capcană din care nu mai are scăpare. O tânără care, precum Maïté V. în anii '60, explorează flirtul până la cele mai îndepărtate frontiere ale
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
poate fi considerată o lucrare semnificativă pentru orientarea publicisticii lui. Este, de asemenea, autor de versuri, găzduite de diferite reviste și iscălite cu pseudonimele Robert Hart și Walter Rahuz. Câteva articole privitoare la cultură i-au apărut în „Icoane maramureșene”, „Cugetul liber”, „Șantier”, „Gândul vremii” ș.a. A fost unul dintre fruntașii Partidului Socialist din România, militând pentru formarea și consolidarea Federației Partidelor Socialiste din România (1924-1927). Membru în Comitetul Executiv al Partidului Social Democrat din România (1926-1938), s-a aflat printre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]
-
-și în gând că trebuie să primească cu răbdare mustrările și speculațiile acelui bătrân care de-acum era plecat mai mult spre groapă decât spre viață. Starețul ridică tonul vocii într-un scrâșnet horcăit: Mărturisește, fra' Tommaso, mărturisește-ți păcatele. Cugetul și inima ta îți sunt putrede de minciuni, dacă o să continui în halul ăsta o să devii un neom, numai bun pentru a ți se strecura în suflet Diavolul și a te spulbera. Ce anume trebuie să mărturisesc? Tommaso nu mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
te revolți prea mult, îi spuse Starețul când a luat sfârșit pedeapsa, trebuie să te-mpaci cu necesitățile Bisericii dacă nu vrei să sfârșești pe rug. Voi toți ați fost deja arși pe rugul ignoranței și al ipocriziei, al orbirii cugetului și minții. Zilele voastre sunt precum rafturile pe care sunt așezate cărțil cu pagini albe, dar niciunul dintre voi nu știe să scrie, nici să citească. Nu știți că noi suntem atât de liberi încât putem să-l contrazicem chiar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să ne spui ce gânduri au oamenii ăștia? I Mai izbutesc ei să deosebească binele de rău? Mario del Tufo fusese cel care pusese întrebarea, iar Tommaso a fost bucuros căci îi îngăduia să revină asupra unor idei răsărite în cugetul lui atunci când, stând de vorbă cu acei bieți oameni, le simțise revolta. Uneori da, uneori nu.Dar de îndată ce pricep că cel cu care stau de vorbă nu e un jandarm al spaniolilor, ies din letargie, se uită-mprejur, ascultă vântul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a călugărului Campanella. Tommaso nu era impresionat. La întrebări răspundea serafic și ferm; își justifica fuga prin nevoia de a verifica unele texte la Napoli, plus imposibilitatea de a mai îndura jignirile și insinuările Starețului de la Altomonte. Starețul excelează prin cuget și credință. Tocmai de aceea nu m-așteptam la astfel de persecuții. Eu sunt mereu gata să-mi fac datoria, dar dacă ești împiedicat să ți-o împlinești, ți se impută drept greșeală și în acest fel realitatea se denaturează
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
gunoaiele pământului. Și ai experimentat și posibilitatea unor arme de foc care, odată perfecționate, sunt capabile să lovească ținte la mare distanță? Poezia este arma care lovește la mare distanță și care ruinează semnul celor ticăloșiți în inimă și în cuget. Arma aceea am perfecționat-o, ca și acel Dante pe care toată lumea îl onorează. Ai mintea-ntreagă, fra' Rommaso, sau delirezi ca atunci când ai îndrăznit să concepi construirea unor caravele pentru a naviga fără pânze și fără vâsle, folosindu-te
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ducă cât mai departe de starea în care ajunsese. Turcii nu trădaseră și se pregăteau să atace, puținii nobili se dovediseră credincioși celor promise. Căzuseră în cursă din pricina unor oameni care avuseseră parte numai de bine din partea familiei lor. Ah, cugetul și inima omului! Cât de meschine devin în clipa în care trebuie să dea piept cu opreliștile. E mai lesnicios și mai ușor să te încredințezi brațelor puterii. Dar ei își dau seama că acele brațe sunt lanțuri, ancore zdrobitoare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
necinste, pizmă, gelozie, violență ar fi izgonite, ai veni? Cu ochii-nchiși. Am încredere în tine. Poate însă exista o cetate fără răutate și fără violență, bazată doar pe dragoste? Dacă nu există, o vom inventa noi. Mai întâi în cuget și apoi făcută din case, străzi, piețe, din oameni ce vor să abuzeze de semenii lor. E un vis foarte frumos, Tommaso; cetatea aceea este paradisul terestru pe care noi l-am pierdut. Nimic nu se pierde, nimic, dacă știm
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
oameni ce vor să abuzeze de semenii lor. E un vis foarte frumos, Tommaso; cetatea aceea este paradisul terestru pe care noi l-am pierdut. Nimic nu se pierde, nimic, dacă știm să ne-ntoarcem acolo cu mintea limpede, cu cugetul primenit. Paradisul terestru este avuția interioară a omului, sau crezi tu că e un loc adevărat unde se merge, unde cresc trandafirii și merele? Eu așa am crezut dintotdeauna. Carlo, trebuie să-ți mărturisesc un lucru. Dar te rog să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
voi scrie și o Poetica în limba latină, așa că nu vor fi cu putință alibiuri". Dăruindu-se poeziei și chestiunilor ei, se trezea în afara acelor locuri. Aceasta era o problemă importantă: să izbutească să treacă dincolo de zoduri, fie doar cu cugetul, și să se regăsească pe câmpii, pe străzi, în naosurile Catedralelor, în odăi pline de cărți. Dacă e adevărat ceea ce susțin grecii, va trebui să plătesc încă mult timp greșelile părinților mei, păcatele întregii Calabrii. Avea dreptate Ponzio, o zicea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să dicteze legi și să sporească mizeria". Începu să scrie și poezii de dragoste. Lua drept pretext privirea micuței Baronese, trupul Emiliei, vizita doamnei necunoscute, omenia sorei Oriana. Dar nu izbutea să focalizeze în profunzime un sentiment care, străbătându-i cugetul, se împotmolea în concepte încâlcite și complicate. Da, știu, farmecele femeii sunt acorduri ale unei lăute zdrăngănitoare, aproximări și pentru a scrie despre iubire nu sunt de-ajuns dorința și contemplația, chiar dacă dorința reușește să se scurgă din tainița ei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
blând, cu puțină instrucție, ținu discursul funebru. Vorbi din inimă, cu dăruire, ținuse mult la Tommaso și se referea la el cu emoția unui discipol: "Aparținea stirpei celei mai nobile de când există oameni pe pământ. Dumnezeu dă suflare unor asemenea cugete pentru a arăta o firimitură din puterea și din judecata Sa și dăruie virtuți atât de mari o dată la trei sute de ani". În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • "Citește-mă pe mine!" Jurnal de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Zimbrului”, „Românul”, „Dacia”, „Steaua Dunării”, precum și la „Gazeta de Moldavia” a lui Gh. Asachi. La treisprezece ani (1852), C. traduce romanul Palmira și Flaminia sau Secretul de M-me de Genlis și tot din limba franceză, drama Maria sau Mustrările de cuget a unei mame de Al. Duval. Subiectul piesei i se pare imoral cenzorului Gh. Asachi, care cere interzicerea ei. Dar Secretariatul de Stat nu ratifică propunerea, apreciind drept nefondate acuzele aduse traducerii. Prin concepțiile ei politice, susținute cu vivacitate stilistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
de drum. Soarta i-a fost însă potrivnică. SCRIERI: Operile doamnei Sofia Chrisoscoleu, născută Coce, pref. Iulia A[ricescu], București, 1862. Traduceri: M-me de Genlis, Palmira și Flaminia sau Secretul, I-II, Iași, 1852; Al. Duval, Maria sau Mustrările de cuget a unei mame, Iași, 1852. Repere bibliografice: Iulia A.[ricescu], [Viața Sofiei Cocea], în Operile doamnei Sofia Chrisoscoleu, născută Coce, București, 1862; Radu Rosetti, Despre cenzura în Moldova, IV, București, 1907, 6-7, 45; Emilgar [Emil Gârleanu], Sofia Hrisoscoleu, „Arhiva”, 1902
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
Scopul acestui discurs era evidențierea caracterului fundamental anticreștin asupra omuciderii legalizate și a războiului, care contrastau vizibil preceptului conținut în Mt 22, 37-40: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău... Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și profeții. Atât din partea soldaților creștini, cât și din cea teologilor exista conștiința solidă de a fi soldatul lui Cristos, un popor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
bigot, gândirea sa nemaiputându-se desprinde din dogme și prejudecăți.) „Dorințele aprinse pentru ceva fac sufletul orb pentru orice alt lucru.” (Platon) Omul supărăcios Îmbătrânește repede. (Suspiciosul nu știe de glumă, bănuindu-i pe toți de rele intenții față de sine: „Cugetul bun e cea mai bună pernă”.) Câinele care latră mult aduce lupul la oi. (Lauda de sine exagerată, departe de a aduce simpatii, provoacă, dimpotrivă, antipatii.) Abia s-a ridicat pe picioare și vrea să alerge În trap. (Lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Părinți - copii" Când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă. Unde nu e pisică, șoarecii steag ridică. (Când sunt lăsați de capul lor, copiii Își impun regulile.) Consecințele delăsării În educație le vor suferi sigur părinții: „Adeseori, mustrarea de cuget pentru ce n-ai făcut e mai chinuitoare decât aceea pentru ce ai făcut” (N. Iorga). Oamenii seamănă mai bine cu timpurile În care trăiesc, decât cu părinții lor. (Așa se explică multe dintre neînțelegerile sau conflictele dintre părinți și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
grecii antici au Întruchipat soarta tragică a lui Oedip, care, ca și Sisif, a trebuit să ia mereu pe umeri bolovanul crudului său destin și să-l poarte ca pe o fatalitate.) „Singurul dușman de care nu poți scăpa e cugetul tău, care te știe și te osândește.” (N. Iorga) Cine râde de altul se zugrăvește pe sine. Cine râde de altul o face fie dintr-un sentiment necontrolat de superioritate personală, fie dintr-un sadism moral care-l face să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tău, toți cu mâna-ntinsă ceu*”; „Un Dumnezeu dă și zece iau”. De aici și remediul: „Roagă-te lui Dumnezeu și muncește tot mereu”.) Mărturisirea adevărului Îți dă liniște. (Mai mult chiar, Îi redă unei conștiințe Încărcate sentimentul demnității pierdute: „Cugetul bun e cea mai bună pernă”.) „Oricine a trăit astfel Încât conștiința lui să nu-l poată Învinui de nimic simte o mulțumire vie, care-l face fericit.” (R. Descartes) Ultimul regret nu folosește la nimic. (Să regretăm atât timp cât se mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pentru a fi Încălcate”.) „Reputațiile dobândite pe căi necinstite se schimbă În dispreț.” (Vauvenargues) știința Învinge neștiința, nu păcatele. (De unde rezultă că accesul la moralitate este liber pentru oricine: un ignorant În domeniul unei științe, dar bine educat poate avea cugetul curat, și invers: un bun cunoscător al unei științe poate trăi În păcat.) „Ia seama la cel ce vorbește În interesul altuia, făcându-l pe al său.” (B. Garcian y Morales) Când e prost aplicată, virtutea Însăși devine viciu. (Orice
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a văzut și el o deosebire Între „păcatul cu gândul” și „păcatul cu fapta”: „Altfel nu s-ar mai face distincție Între Înfrânare și desfrânare, n-ar mai fi nevoie de două cuvinte. Înfrânatul se poate să fie necurat În cuget, dar nu trece la fapte. Teologii occidentali au evidențiat că a voi să ucizi pe cineva nu e totuna cu a-l ucide. Cine-și propune să dea de pomană nu e aidoma celui care efectiv dă. Raționamentul: «de vreme ce păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite ca să răsufle liber Dumnezeu În mine...” (Lucian Blaga, Vreau să joc) Μ Lui Constantin Noica, acest filosof al limbajului, Îi datorăm una dintre definițiile cele mai plastice date vreodată actului de creație: „Sunt trei trepte ale cugetului, parcă. În orice caz, sunt trei trepte ale creației, căci orice creație Începe de la ispită, trece printr-o iscodire a lucrului, pe toate fețele, și se Împlinește Într-o iscusire. Cine nu face trecerea de la ispitire la iscodire și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe ipochimeni, cum ar putea fi cît mai just cîntărită? Și care ar fi morala poveștii pe care unul sau altul încearcă să o spună, fără să reușească? Răspunsurile nu sunt de găsit doar prin hîrțoage, ci poate în intimitatea cugetului acestor manipulați. Manipulați au fost, manipulați sunt încă... Cumva, cu toată rutina lor de zi cu zi, inșii o simt. De aici, neîncrederea, reproșurile, oțăreala, la fel și sentimentul eșecului. Ar mai fi șansa spovedaniei. Mărturisirea celor ce au pătimit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]