4,693 matches
-
ceva se va întâmpla. Atunci copacul și-a ridicat înaltele-i crengi și i-a spus băiatului: Știu cine ești tu și mai știu și de ce ai venit aici. Mă bucur însă foarte mult să văd un om atât de curajos ca tine... Tu ești într-adevăr omul căruia trebuie să i se împlinească dorința! Îți mulțumesc atât de mult, dragă copacule! Să știi că nu am să te dezamăgesc niciodată! O cunoști pe Zâna Codrilor și a Pădurilor? Desigur! E
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru ce a făcut, dar ceea ce a fost cel mai important pentru el a fost că și-a recuperat mama, iar codrul cel întunecat s-a transformat acum în unul frumos și plăcut. Și așa se sfârșește povestea unui voinic curajos, pe nume David, și a unui copac fermecat, care acum probabil că nici nu mai există în cazul în care ați vrea să vă puneți o dorință. Crivăț Octavian, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acest fel. După ceva timp, prietenul lui cel mai bun calculatorul Semi care a fost împreună cu imprimanta la magazinul de electronice. Auzi un strigăt: Ajutor, ajutor! Semi recunoscu imediat glasul lui Ted și intră în acea cameră întunecată, fiind foarte curajos și puternic îi învinse ușor pe imprimantă și pe mingea spartă și își eliberă prietenul . El o recunoscu pe imprimantă și îi spuse că ceea ce a făcut nu era bine. Imprimanta și mingea spartă își cerură scuze pentru toate necazurile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
răzbate până-n văgăuna în care Violetta s-a adăpostit... În timpul nopții, un urs intră în peșteră. E mare, fioros și are niște dinți ascuțiți, numai buni pentru a sfâșia orice îi iese în cale. Mormăitul lui o trezește pe copila curajoasă. Ca-ntr-un vis urât, i se derulează în minte scene imaginate în timpul unei lecturi din copilărie. Se inspiră din ele și fuge să se ascundă după o piatră mare. Poate prea obosit, ursul adoarme, sau poate că s-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cel mic al împăratului care avea în gradina sa un măr ce făcea mere de aur. Tânărul nostru, care se lupta cu zmeii și cu balaurii pen240 tru a salva oamenii de tot răul din lume, era foarte viteaz și curajos. Înalt, frumos, cu părul lăsat pe spate, mândru și voinic, Prâslea visă că ajunge din lumea poveștilor în lumea reală, o lume stranie pe care nu o cunoștea. Prâslea merse să cunoască această lume, dar lui i se părea prea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bea amestecul în tăcere. Stătea nemișcată, cu ochii închiși. Zilpa murmura încet numele lui Anath vindecătoarea și al zeiței Gula, din vechime, cea care are grijă de femei la naștere, iar Rahela o îmbărbăta pe Ruti, care se dovedea foarte curajoasă cu cât trecea timpul. Când ierburile au început să-și facă efectul, cauzându-i crampe groaznice, Ruti n-a scos un sunet. Și când sângele a început să curgă, întunecat și cu cheaguri, nici nu și-a mișcat buzele. Orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a culcat și n-am mai auzit nimic. Am vrut s-o trezesc și să-i spun să-mi arate și mie statuetele. Aș fi vrut să mă țină în brațe și să mă laude că fusesem așa de curajoasă și nu făcusem gălăgie. Dar n-am putut să scot o vorbă și nici să fac vreun gest. M-am întins acolo cu inima cât un purece, convinsă că Kemuel avea să vină după noi în cort și să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Cu toate astea, cei doi frați s-au despărțit cu declarații de dragoste reciprocă și cu promisiunea de a se vizita. Ruben și Elifaz s-au bătut pe umeri, femeile și-au urat la revedere. Tabea a fost atât de curajoasă încât a fugit de lângă mama ei ca să mă îmbrățișeze și am simțit fiecare gustul lacrimilor celeilalte. Când ne țineam încă în brațe, mi-a șoptit la ureche: - Ai răbdare. O să fim din nou împreună. O să ne întâlnim în cortul Bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era înfășat într-un scutec de in fin, brodat cu fir de aur. - Copila mea, a zis Re-nefer stând deasupra mea, te-ai descurcat foarte bine. Într-adevăr, ai fost extraordinară și toate femeile din Teba vor afla cât de curajoasă ai fost. Cât despre mine, îți voi fi mereu recunoscătoare. Fiul pe care tu l-ai născut pe genunchii mei va fi prinț al Egiptului. Va fi crescut ca nepot al marelui scrib Nakht-re și ca strănepot al lui Paser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a zis, plin de căință. Eram atât de nepotriviți că ar fi putut fi distractiv. Nu vorbeam niciodată. Am încercat să împărțim patul, de două ori și chiar și asta a fost ceva groaznic. Până la urmă, ea a fost mai curajoasă, săraca. După două săptămâini, a plecat. A ieșit din casă când eram la muncă, s-a urcat pe vas și s-a întors la casa pictorului. A rămas acolo. Eu m-am consolat cu niște băuturi tari care mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pat. Când m-am relaxat, bărbatul meu mi-a dat drumul încetișor, până când i-am mai simțit doar vârfurile degetelor pe spate, în timp ce fluviul mă ținea la suprafață, iar luna făcea apa argintie. Cu fiecare seară mă făceam tot mai curajoasă. Am învățat să plutesc fără ajutorul mâinilor lui și apoi să mă mișc pe spate, cu fața la luna în descreștere. Mi-a arătat cum să stau la suprafață și să înot ca un câine, lovind și frământând apa cu disperare. Râdeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
arzând cu focul ei. Lea, Rahela, Zilpa și Bilha. Re-nefer și Meryt. Chiar și sărmana Ruti și aroganta Rebeca au dat buzna să mă întâlnească. Deși nu le văzusem niciodată, le-am recunoscut și pe Ada și pe Sara. Puternice, curajoase, cuprinse de admirație, bune, înfrânte, loiale, nebune, talentate, slabe: fiecare urându-mă bun venit în felul ei. - O, am plâns eu, cuprinsă de mirare. Benia m-a strâns mai tare în brațe și a suspinat. Credea că sufăr, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mei, apoi iarăși mi-a spus să nu-mi fie frică, și mi-a întins punga cu caramele, zicând să mai iau și să nu-mi fie teamă, că vocea sângelui o să-și spună cuvântul, iar dacă o să fiu destul de curajos, atunci toate o să se termine cu bine. Apoi cei doi muncitori s-au așezat la loc, pe pătură, după ce Traian lovise două sape între ele, strigând că pauza-i gata, se mai lucrează o oră, după care toată lumea e liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
e niciodată o treabă cinstită, e o chestie de victorie și nu de onoare, dar că-mi apreciază curajul de-a fi îndrăznit să-i spun asta verde-n față, și că imediat se va dovedi dacă sunt într-adevăr curajos sau dau numai din gură, pentru că acum o să-mi ofere ocazia de să-mi dovedesc curajul și, zicând astea, Remus a luat de lângă mormanul de frânghii o stinghie, și a așezat-o pe jos, în mijlocul ei se vedea o pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
palmei și i-am zis că acum o iau spre casă. Atunci Csákány s-a ridicat în picioare, a venit la mine, mi-a pus mâna pe umăr și-a zis că-mi mulțumește și că sunt un băiat tare curajos, cu siguranță tata ar fi foarte mândru de mine. La care eu am dat din cap, spunându-i că-s de acord cu asta, dar că mai mult aș vrea să știu ce-i cu el. Căci e posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fost când, împreună cu bunicul, și-au început lupta comună, au știut exact, amândoi, că ei nu vor ajunge să se bucure de rodul strădaniilor lor, n-or să apuce să-și vadă visul cu ochii, cu toate astea au început, curajoși, lupta, fiindcă viitorul era mult mai important pentru ei decât fericirea personală, decât..., până la urmă n-am aflat ce era mai important pentru bunicul decât fericirea personală, pentru că tocmai atunci bunica a dat la o parte mâna secretarului personal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cunoaștem, Însă Gildas mi-a vorbit mult de dumneata... Mă numesc Patrick Ryan. SÎnt... Cuvintele i se opriră pe buze cînd Marie se Întoarse cu fața spre el. Privirea aceea verde Înecată de durere, bărbia micuță pe care o Înălța curajoasă, fără să izbutească s-o Împiedice să tremure... Preț de o fracțiune de secundă, Ryan se crezu pradă unei iluzii, dar se scutură ca să alunge fragila fantezie și Își Încheie fraza : „Îmi pare rău“. Rostită de el, expresia Își pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dădu ușor din umeri și se pregăti să se Îndepărteze. El o reținu apucînd-o de braț. - În mod foarte egoist, eu unul aș regreta să nu te mai văd. Eram În port. Mi s-a părut că ai fost foarte curajoasă. Și foarte frumoasă... adăugă el după o clipă. Totul fiind spus cu multă simplitate, nu se simți jignită. El văzu cum cerul devine tot mai Întunecat, cufundînd landa Într-o penumbră căzută prea devreme, și spuse că tocmai făcuse niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În ce măsură putea să aibă Încredere În ea. Marie, la rîndul ei, nu prea avea Încredere În polițistul parizian al cărui umor cinic o oripila. Fersen adunase informații Înainte să sosească la Lands’en. Marie Kermeur era o excelentă polițistă. Inteligentă, curajoasă, echilibrată. Numai că În această ciudată poveste care-l făcea să rămînă blocat În acel colț pierdut de țară, Fersen nu ignora faptul că familia tinerei OPJ era dublu implicată. - Ce părere ai despre menhirul acela din care picură sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe Jeanne care, rămasă În prag, scăpase platoul din mînă. Ryan reacționă primul la scuzele pline de tulburare Îngăimate de Jeanne. Îi luă cu amabilitate apărarea cînd Armelle o certă pe un ton sec, găsea că doamna Kermeur era foarte curajoasă asumîndu-și obligațiile de serviciu, date fiind Împrejurările care Îi loviseră familia. - E cumplit să pierzi un fiu, În orice mod s-ar Întîmpla acest lucru... - Tata e În măsură s-o știe, nu și-a revenit niciodată după pierderea minunatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să mă alungi, acum Înțeleg, voiai să plec doar ca să mă ocrotești... Tot ce ai făcut era pentru mine, ca eu să nu știu niciodată că eram fiica unui bandit oarecare... - Taci! Erwan de Kersaint era un tînăr minunat! Loial, curajos! - Un manipulator care a furat, a mințit, a ucis... Îl detest! - Îl judeci așa cum m-ai judecat și pe mine, și iarăși te Înșeli! Arthus e cel care a semănat răul pe această insulă, el e cel care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
treizeci de ani. Tot ce trăise el mai frumos În viață, dragostea lui cu Mary, ieșea la suprafață, intactă, concretă, superbă. Copilul lor trăia și semăna cu pasiunea pe care ei o trăiseră: era o tînără femeie radioasă, integră și curajoasă. Fericirea fiicei lor era acum pentru el lucrul cel mai important și se simți incredibil de bucuros gîndindu-se că va putea face ceva pentru ea. Doar Jeanne auzi ușa care dădea spre curticică Închizîndu-se ușor. În timp ce vorbea cu Marie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar În stânga pe a unui bărbos bătrân și respingător ce semăna cu Cavanna. Concentrându-se, rămânând totuși calmă, Învățătoarea yoghinică emise un „ooom!”* prelung. Ca la un semn, toți Începură să scoată câte un „ooom!”, de parcă o făceau din moși-strămoși. Curajos, Bruno Încerca să intre În ritmul sonor al demonstrației, când deodată se simți dezechilibrat de vecina din dreapta. Bețivanca, hipnotizată, era pe cale să se năruie ca un mal. Bruno Își desprinse mâna, dar nu putu evita căderea și se pomeni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
drept - numele de „zei”, care-i făcea să viseze atâta. Istoria există; ea se impune, domină, supremația ei este ineluctabilă. Dar dincolo de planul strict istoric, ambiția ultimă a lucrării de față e să aducă un omagiu acestei specii nefericite și curajoase care ne-a creat. O specie tristă și mizeră, abia diferită de maimuță, care totuși purta În ea atâtea aspirații nobile. O specie chinuită, contradictorie, individualistă și belicoasă, de un egoism fără margini, capabilă uneori de explozii de violență teribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
neiubită. CÎteodată, simte că nu va avea niciodată parte de aprobarea și aprecierea persoanelor care contează cel mai mult pentru ea. Mă uit la chipul lui cald și serios de pe ecran și simt că mă Înțeapă ușor ochii. — Dar e curajoasă și bună la suflet și ia viața În piept... Clatină din cap ca În transă și zîmbește spre moderator. Îmi... cer scuze. Nu știu ce m-a apucat. Cred că m-am lăsat ușor dus de val. Am putea să... E Întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]