3,638 matches
-
de aprobare la tot ce spusese el... Printre negustorii sosiți la Vlah serai ca să vândă boierilor care plecau era și un evreu bătrân cu feciorul lui. Avea o bocceluță din piele, cu două mânere de lemn pe sub care ieșeau două curele late și groase care înconjurau bocceaua și pe care erau două încuietori meșteșugite. Tot de la mânerele de lemn pornea un lanț cu zalele destul de groase, intrând pe mâneca caftanului de lustrin a evreului celui bătrân, ca să se prindă undeva de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiind cuprins de nerăbdarea dorului de casă adesea călărea oblânc la oblânc cu Ștefan. Se străduia din răsputeri să recapete încrederea tânărului și reuși. Într-o zi, Ștefan îi spuse, zâmbind trist: — Măria ta, taică, știu că cine a tăiat curelele șeii mele le-a tăiat ca să cad eu de pe cal, nu boier Panait Cioranu. Poate că a vrut să mă schilodească sau doar să mă sperie, dar puteam să și mor, după cum s-a dovedit. Cred că știi că era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că era pusă la cale întâmplarea și m-ai ferit, dar vrând să afli cine era făptașul, l-ai lăsat pe Panait Cioranu să încalece în locul meu... — Ștefane, mă învinuiești de moartea lui Cioranu? Habar n-aveam că sunt tăiate curelele șeii. — Nu te învinuiesc de nimic, decât că-l lași nepedepsit pe ticălos. — Ticălos, spuseși? Nu este vorba de un singur ticălos, și nu sunt la îndemâna mea acum să-i judec și să pedepsesc. Mai mult, chiar mi-ar plăcea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tanti Mae a tăcut din nou. Ceasul arăta exact ora unsprezece și jumătate. L-am fixat după ceasul farmaciei de lângă sala unde s-a ținut absolvirea, și încă mergea. Mă strângea la încheietură, așa că am mai dat drumul puțin la curea. Mă întrebam dacă e piele adevărată. De când cu războiul, totul era sintetic. Spuneau că după război o să avem case și elicoptere din plastic, dar eu nu am văzut niciuna din astea, dar mă întrebam dacă nu există așa ceva la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Dădea bine cu ochii și părul ei. Sânii ei erau mari pentru șaisprezece ani, și era și înaltă. Purta o rochie cu un model de flori care nu-mi plăcea, dar nu-i stătea rău. Îmi plăcea felul în care cureaua lată îi făcea talia foarte subțire, de parcă ai fi putut să o cuprinzi cu degetele. M-am uitat la sandalele ei și am văzut că avea și picioarele albe și fine. Tocmai atunci s-a uitat la mine. Am mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
os în încheietura ta, zi mersi. Fiindcă, dacă țineam totul în mine, crede-mă, s-ar fi putut întâmpla ca, întorcându-te într-un rând acasă, să dai peste cadavrul unui adolescent cu coșuri, bălăbănindu-se deasupra căzii, atârnat de cureaua lui taică-su. Ba mai rău chiar, astă-vară, în loc să stai șiva pentru fecior-tu care a șters-o în îndepărtata Europă, te-ai fi trezit luând cina pe terasa mea de pe Fire Island - voi doi, eu și Sheldon. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le acorzi o atenție ieșită din comun): odată, pe când avea unsprezece ani și, împotriva voinței lui taică-su, a șters-o pe furiș la o lecție de balet a „artistului“ local (dl Maurice). Bătrânu’ a venit după ea cu o curea și a bătut-o cu ea peste glezne tot drumul până acasă, iar apoi a încuiat-o în debara până seara târziu - cu picioarele legate, ca să știe o treabă. — S’ te mai prinz o dată la bulangiu’ ăla și n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lase în voia sorții după ce ea osteni să-și mai caute de lucru, așa încât înțelese să facă un efort ca s-o sponsorizeze ceva mai consistent. Cât ar mai fi rezistat și el, Mirelo, cât l-ar mai fi ținut curelele să hrănească încă o familie pe lângă a lui? Asta n-aveai de unde să știi de azi pe mâine. De azi pe mâine nu mai știai la ce să te mai aștepți cu atâtea scumpiri și inflație, și greve, și disponibilizări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu capu’ plecat și urechea plecată, Mirelo, o cârpă și-o zdreanță de om, un milog, grandoman și pervers la o adică, leșinat să calce pe urmele stăpânilor și poate să ajungă mai ceva decât ei, măcar că nu-l țineau curelele și nu-l ducea capul, până una-alta se ghiftuia cu mâncarea lor, se îmbăta cu băutura lor și fuma ce fumau ei. Chiar și târând-o pe Mirela după el parcă ar fi vrut să-i imite, de vreme ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
această zidire mai mult decât pe Ziditorul ei. O disperare lucidă, da, care te îndeamnă să cumpănești, să cântărești, să migălești, să-ți dedici viața, da, e de tot râsul să-ți dedici viața unei femei sau, dacă te țin curelele, mai multor femei. Dacă ai vocație pentru așa ceva, dacă ai sânge-n instalație, iar privirea lui, rotindu-se, parcă ar fi vrut să le țină-n loc. Roiau în jurul lui, se foiau, se sfădeau, cât ți-ai mai face iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai lăsat bătrânul prostit și îmbrobodit din toate părțile, de șefi, la slujbă, de nevastă, de poliție, de registratură, de Oficiul de pensii, de dentistul care i-a pus dinții ăia de fier în gură, și uite că a strâns cureaua și a plătit. A fost mereu cu datoriile la zi. Asta i-a întărit mândria și credința și l-a golit de vlagă, umplându-l de un năduf care trebuie vărsat pe cine se nimerește... Rafael stătea nemișcat, lungit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Sănătos! Mulțumesc, domnule ofițer. O năpastă de răceală. Deh, slăbiciunile bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe gură odată cu un bâzâit constant al nărilor. Zgribulit, își ridică peste urechi gulerul lat al mantalei lungi, din postav negru, încinsă cu o curea de piele. Da' ce să facem, c-așa-i rânduiala de la Dumnezeu. De departe veniți? Bătrânul e pus pe taifas, dar văzând că nu primește nici un răspuns, intră și el într-o muțenie deplină, cu gândurile la ale lui. Așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rufele la râu..." Se întorc către orele prânzului, rupți de oboseală. Pete mari de sudoare întunecă vestoanele soldaților. Mușchii fețelor epuizate și murdare tresaltă ritmic în cadența impecabilului pas de defilare prin care-și fac intrarea pe poarta regimentului. Chiar dacă curelele echipamentului taie dureros omoplații iar bătăturile și rosăturile le fac impresia că pășesc pe sticlă pisată, picioarele tuturor calcă precis și uniform, ca unul. Companie, stai! Spre dreapta în repaus, rupeți rândurile, marș! Tăcuți, oamenii se așează la rând, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
beție îndelungată, simte cum din stomacul greu urcă o senzație accentuată de greață. Intră în baie și ajuns în fața oglinzii își freacă cu dosul palmei obrazul îndoliat de țepii unei bărbi de o zi. Trece lent și apăsat briciul peste cureaua de piele, special pregătită pentru asta. Învârte de două-trei ori robinetul, dar fără folos. Apa nu curge. Urmare firească a bombardamentelor. Revine în dormitorul încins. Pe noptiera de la capătul patului ține un pahar pentru setea nopții. E aproape gol dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de el auzit. Privește pierdut trupul unui soldat german, aproape un flăcăiandru, cu o rană urâtă la cap, care zace nemișcat în zăpadă, la picioarele lui. Răsărit din întuneric, Marius se apropie cu pași greoi. Automatul i se bălăbăne de cureaua petrecută după gât. Primise raportul pierderilor. Din fericire, printre victime nu se află nici unul dintre artileriștii lui care deja încep să-și facă de lucru pe lângă tunuri. Capul îl doare îngrozitor, iar mâna rănita nu și-o mai simte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce să vă spun. Îți pierzi timpul, inclusiv pe al meu, spunând lucruri pe care nu le crede nimeni. Vreau să aflu locația partizanilor. V-am spus doar că habar nu am despre ce vorbiți, răspunde prizonierul cu voce seacă. Cureaua subțire a cravașei șuieră prin aer, apoi brăzdează pielea de pe fața prizonierului. Pe chipul lui apare o dungă lată, roșiatică. Își încrucișează privirea cu cea a lui von Streinitz care întoarce jenat capul. Vezi că nu e bine să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ale oamenilor muncii din RSR, fiindcă oamenii muncii din RSR fuseseră și așa mult prea răsfățați de politica partidului și a guvernului în deceniile anterioare, iar momentul istoric era tocmai bun, dragi tovarăși și pretini, pentru strângerea la maximum a curelei în favoarea traiului prosper al generațiilor viitoare; e-hei, fericite generațiile alea, cărora nu trebuia să le lipsească nici kilowattul, nici metrii pătrați de la bloc, nici mierea, nici sarea, nici aspirina, nici salamul cu soia, nici pachetul de vată, nici sulul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
incendiu. Am aruncat-o pe pat, alături, și m-am ridicat în genunchi. Ochii ei rămăseseră pironiți asupra pantalonilor mei. «Îți vreau pula», mi-a zis. «Îmi vrei pula, îmi vrei pula?» bâiguiam printre dinți în vreme ce-mi desfăceam cureaua. «Da», suspină ea și, nerăbdătoare, îmi trase fermoarul blugilor. Îi vedeam sfârcurile întărite ca două butoane a căror apăsare ar fi adus un uragan. Am prins-o de un sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
apă la moară lui Cornel, dar nu mai vreau să-mi aduc aminte, acum am alte probleme pe cap, problemele unei zile flasce, rele și triste. Tristețea zilei mi se părea evidentă și în culoarea barelor de susținere și a curelelor de piele legate de bare. Prima amintire dintr-un autobuz care avea curele de piele a fost cea a unui muc așezat discret pe interiorul curelei, aveam zece ani sau cam așa ceva. Afișajul de deasupra șoferului se aprindea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Tristețea zilei mi se părea evidentă și în culoarea barelor de susținere și a curelelor de piele legate de bare. Prima amintire dintr-un autobuz care avea curele de piele a fost cea a unui muc așezat discret pe interiorul curelei, aveam zece ani sau cam așa ceva. Afișajul de deasupra șoferului se aprindea și se stingea, și acum am văzut - altă premieră - că nu e cu beculețe, așa cum credeam, ci alcătuit dintr-o serie de fante, care se deschid și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se împiedicaseră vitejii aceia și i-a legat cobză pe toți, stivuindu-i la gard. Pe ultimul, care se trezise și avea un cucui mare cât toate zilele în creștetul capului, tata l-a recunoscut pe Turcu. I-a scos cureaua de la pantaloni și l-a legat și pe el. - Bună dimineața, nene Turcule, nu bem un păhărel de vin, nu mâncăm o potcoviță? l-a întrebat în bătaie de joc. După care i-a mai dat una bună peste bot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din toate puterile cu ambele mâini. Individul s-a muiat și abia mai răsufla. Dădea din mâini bezmetic și Țuți nu-l slăbea din strânsoare. - Țuți, nu-l omorî, i-am strigat. Am sărit și eu, i-am scos tipului cureaua de la pantaloni și i-am legat mâinile la spate. La fel am făcut și cu celălalt. Cu niște sfori găsite prin rucsac, le-am legat și picioarele, așa, ca să fim mai siguri că nu fug. - Acum stați cuminței până va
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
văzut o fată așa de frumoasă ca dumneavoastră niciodată. - Suntețu foarte direct. Dar îmi place ce ați spus. Oare așa o fi? - Negreșit. Îmi permiteți? Mă numesc Toni. - Vera. Privirea mi-a alunecat spre mijlocul ei; era încinsă cu o curea neagră, de care era prins un breloc. Acum trei zile îi făcusem cadou unui prieten de ziua lui unul la fel cu acesta. Ei și? Asemenea brelocuri se vând cu sutele de mii, și toate sunt la fel. Totuși... - Nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
uliță și se uita în ograda bojdeucii printre ostrețele de la gard. Creangă avea pe cap o pălărie neagră, era îmbrăcat într-o cămașă înflorată de culoare roșie din acelea fără guler, pantaloni de culoare închisă, largi și încins cu o curea lată, și cu bocanci în picioare. - Extraordinar! Era scund sau înalt? Sau asta n-a mai observat... - Era de statură potrivită, mai mult scund. Și să știi că eu am ținere de minte și așa a fost cum ți-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vorbi gros : - De-a lui Dumitru Ciursă. - Ia trage o fugă până la Costan și adă două căldări. Să-ți deie și-un țol, că-i piere vita copchilului istuia. Băiatul lui Dumitru Ciursă se supuse. între timp bătrânul își dezlegă cureaua. Făcând căluș, băgă un capăt gros de băț în botul vitei care se împotrivea : din bot duhni o putoare acră. Baba făcuse un șumuiog de paie începând a împinge către coadă boftul vacii. - Treac-o tare, îndemnă Hortolomei. Vita se clătina
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]