14,695 matches
-
eseistul Alexandru Vianu. Tatăl, participant la Războiul pentru Independență, primește cetățenia română în 1878, iar în 1893 familia trece la ortodoxie. V. urmează la Giurgiu clasele primare (1904-1908) și gimnaziale (1908-1912), Liceul „Gh. Lazăr” la București (1912-1915), ani din care datează prietenia cu Ion Barbu. În 1915 se înscrie la Facultatea de Drept (licența în 1919) și la Facultatea de Litere și Filosofie (absolvită în 1920), tot acum obținând diploma Seminarului Pedagogic al Universității din București. Aflat în refugiu, face la
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
cu finalitate înrudită continuă programatic: Filosofie și poezie (1937), Raționalism și istorism (1938, apărut dintr-o eroare tipografică cu termenii din titlu inversați), Studii de filosofie și estetică (1939), Transformările ideii de om (1942), Filosofia culturii (1944); din această etapă datează și Introducere în teoria valorilor întemeiată pe observația conștiinței (1942). Interesul pentru fenomenul german nu a obstacolat deschiderea spre celelalte spații culturale, către care comparatistul și filosoful culturii s-a îndreptat frecvent. A și tradus nu numai texte importante din
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Toate leacurile la îndemână (1935). Alte lucrări de popularizare ale medicului V. preiau texte apărute inițial în „Lamura”, „Albina”, „Vatra”, „România administrativă”, „Tribuna medicală”, „Farul căminului”. Între timp devenise un nume în literatură. Prima poezie, o odă dedicată lui Eminescu, datează din 1901. Va debuta însă cu poezia Dorul în 1912, la „Convorbiri literare”, sub inițialele V.V. Publică ulterior în „Flacăra”, „România”, „Dacia”, „Revista copiilor și a tinerimei”, „Însemnări literare”, „Răsăritul”, „Luceafărul”, „Lamura” (va face parte din redacție), „Cugetul românesc”, Năzuința
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Passek, 1961; A. P. Pogoževa, 1983; 1985; V. Voinea, 2008b - cu bibliografia). Cei mai vechi idoli/statuete de tipul «en violon» (din marmură, reprezentând figurine feminine de stilizare pronunțată) au fost descoperite în cadrul celei mai vechi culturi neolitice din Ciclade - Saliagos, datată la 4500-3500 B.C. În aceste regiuni, idolii «en violon» au cunoscut o lungă evoluție, diversele variante tipologice stilizate fiind semnalate mai târziu în culturile epocii bronzului, mai ales în mediul funerar (V. Voinea, 2008b - cu bibliografia). Denumirea acceptată pe criterii
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
Maroc). În primul caz (fig. 1), este vorba despre un galet dintr-o rocă vulcanică, care sugerează o siluetă feminină. Nivelul arheologic din care provine piesa se află intercalat între două depozite de bazalt, din care cel superior a fost datat la 233.000±3000 B.P., iar cel de la bază la 800.000 B.P. Studiile au dovedit clar faptul că piesa a fost prelucrată, pentru a semăna cu o siluetă feminină (Al. Marshack, 1997; Fr. d'Errico, A. Nowell, 2000). Cea
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
dovedit clar faptul că piesa a fost prelucrată, pentru a semăna cu o siluetă feminină (Al. Marshack, 1997; Fr. d'Errico, A. Nowell, 2000). Cea de a doua statuetă, din cuarțit, provine dintr-un nivel acheulean, nedisturbat, care a fost datat, pe baza tipologiei litice, între 300.000 și 500.000 B.C. Forma sa este naturală, ca și inciziile, care separă „brațele” de tors, sau picioarele. Celelalte incizii au fost realizate artificial, prin percuție, cu scopul de a accentua asemănarea cu
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
depinde de stabilirea obiectivelor. În funcție de ele se realizează apoi proiectul și se poate evalua eficiența activității didactice. La sfârșitul proiectului, în funcție de timpul alocat lecției, pot fi făcute mențiuni exprese cu privire la stabilirea obiectivelor. I. Elemente de identificare (date generale) Cadru didactic Data Unitatea școlară Clasa Disciplina de învățamânt (ob. de studiu) Tema lecției (capitolul) Subiectul lecției Tipul lecției Varianta de lecție (se trece, opțional) Durata lecției (în minute) Metode didactice și procedee folosite Materiale didactice (carte, planșă, schemă) Mijloace tehnice (retroproiector, calculator
Logopedie : modele de proiecte didactice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/475_a_1323]
-
că fiecare conține câte un scăunel (tron ?) cu extremitățile superioare supraînălțate (nr. 10122 la Poduri și nr. 7 la Isaiia) (fig.2/1-2; 3/ 1). Precizăm că, la Poduri-Bacău, cel mai vechi nivel de locuire aparține fazei Precucuteni II, fiind datat la aproximativ 5820 B.P. (4780-4619 Cal B.C.). În perimetrul construcției nr. 36 (locuință sanctuar), lângă cea de a doua vatră, s-a descoperit ansamblul numit Soborul Zeițelor, cu cele 21 statuete feminine, 13 tronuri și alte două mici piese neidentificabile
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
fi considerate mâinile divinității feminine în poziție de orantă, deși nu excludem nici postura de protecție masculină a spătarului, cu reprezentarea foarte stilizată a coarnelor, ca simbol al divinității masculine protectoare, așa cum constatăm în reprezentarea picturală din Grota Chauvet, Franța (datată la aproximativ 32.000-31.000 ani) (fig.10/3). La Isaiia, jud. Iași, o descoperire aparținând tot culturii Precucuteni (începutul fazei Precucuteni III) este identică cu cea de la Poduri, cu diferența că decorul statuetelor este incizat, sau cu împunsături, nu
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
În această aserțiune, luăm în considerație tronul de la Lipcani, în Basarabia, considerat ca fiind unul dintre rarele exemplare ale plasticii religioase cucuteniene (Ceslav Ambrojevici, 1933, p. 42 43 et fig. 8) (fig. 3/4). Piesa aparține unei locuiri Cucuteni B2, datată la 3700-3500 CAL B.C. Se apreciază că piesa are o dublă interpretare: reprezentarea divinității, modelată sub forma a două statuete feminine, aproape identice, reprezentând Marea Divinitate, Marea Mamă (Magna Mater) având semnificația de Terre Mere, unite printr-o legătură cu
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
În diferite stațiuni aparținând eneoliticului, au fost identificate relativ numeroase piese de artă, ce ar putea fi incluse în categoria reprezentărilor orantei. Ne referim mai întâi la piesele descoperite la Alba Iulia - „Lumea Nouă”, aparținând eneoliticului timpuriu (grupul cultural Foeni, datat la aproximativ 4800-4500 BC): statuetă antropomorfă feminină, ce are brațele întinse și ridicate de la cot, cu sânii clar modelați; o altă statuetă, unde caracteristicile feminine nu sunt reprezentate, dar se înscrie în categoria ”cu cap mobil” și are doar brațele
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
13) (fig. 5/8-9). Aceste statuete sunt apreciate ca fiind influențe ale culturii Vinča C1 (M. Gligor, 2009, p. CLII/ 7a 7c; 8a-8c; CLV/1-2; CLVII/3-4). În acest context, semnalăm și alte creații vinčiene: statueta antropomorfă de la Chișoda Veche, datată la 5000 4500 a. Chr.) cu brațele ridicate și ochii reprezentați de două fante (O. Radu, 1979, p. 73, pl. I/1; *** 2008, nr. 65); decorul de pe piept, chiar și deteriorat, ne-ar putea determina să credem că este o
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
1), cu precizarea că aceluiași tip de reprezentare i-ar putea aparține alte imagini din grota menționată, sau din grota Pendo (Spania), (Ibidem, p. 166, fig. 4/2, respectiv, 3). Placa din ivoriu din grota de la Geissenklösterle aparține locuirii aurignaciene, datată între 34.000 și 29.000 ani a. Chr. Placa din ivoriu are lungimea de 38 mm și lățimea de 14 mm, fiind sculptată pe ambele fețe: pe una dintre acestea este realizată o figură antropomorfă în relief, văzută din
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
revers, decorul este reprezentat de patru aliniamente verticale din puncte ușor scobite. Prima creație artistică de la Tito Bustillo (fig. 9/1-2) este gravată pe un fragment de baghetă semirotundă, din corn de cervideu și aparține unui nivel atribuit Magdalenianului superior, datat între 13.000 și 11.500 a. Chr. Partea superioară a figurinei antropomorfe este reprezentată de corpul propriu-zis, care are, la partea superioară, brațele redate prin linii oblice, spre dreapta și spre stânga. Liniile care delimitează corpul sunt bordate cu
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
de asemenea un pandantiv, reprezintă tot conturul ondulat al unei femei, cu brațele ridicate (A. Moure Romanillo, 1995, p. 152, fig. 4/3). Nivelul de locuire în care a fost găsită, aparține unei etape dintre Magdalenianul inferior și cel recent, datată între 15.000 și 13.000 ani BP. Și aici, zona sacralizată genitală este sugerată de o linie verticală și mai multe linii oblice, dispuse în rețea (avers), pe revers fiind realizate numai 9 linii oblice. Practicile magico-religioase constituiau o
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
istorice și didactice - în limba română și în germană, S. de H. a rămas un autor puțin cunoscut, deoarece abia târziu i s-au tipărit o serie de lucrări, iar altele s-au pierdut. Dintr-o perioadă mai veche, 1788-1800, datează Cântecele, însumând poezii originale, laice - inspirate de circumstanțele vieții grănicerești din zonă - și religioase, dar și culegeri prelucrate, „direse”, de folclor: cântece de stea și fragmente din „irozi”, ca și colindul De pustietăți, versificare a unui motiv din romanul popular
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
cunoștințe „științifice” de geografie și astronomie. Scurtă cronică a războiului din 1788-1791, scrisă probabil paralel cu desfășurarea evenimentelor, succint și precis relatate, și completată cu informații până spre anul 1811, a servit și la redactarea cronicii sale principale. Din 1815-1816 datau două lucrări ce i se comandaseră, azi pierdute, una în germană și cealaltă în sârbă. Prima, o scurtă istorie a Banatului, trebuia, prin informațiile ei, să completeze, după un plan dat, lucrarea unui istoric maghiar, neidentificat. A doua se referea
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
Măgurele și Buftea. Reapare în librării în 1955, cu un basm în versuri, Fata pădurarului, urmat peste un an de altul, Gelu, iar în 1957 de „feeriile” Șarpele Marao și Vrăjitoarele. Culegerea de poezii Oameni și flăcări, tributară orientării realist-socialiste, datează din 1963. Urmează Mare incognitum (1967; Premiul Uniunii Scriitorilor), cuprinzând o selecție din versurile anterioare și un ciclu inedit, intitulat Antirăzboinice, apoi Nemoarte (1968), Coloane (1970), Înaltă umbră (1970), Păsări incandescente (1971), volumul de povestiri Fata fără lună (1967), alt
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
din secretarii Uniunii Scriitorilor (până în 1962) și va face parte din colegiul redacțional al revistelor „Igaz szó”, „Utunk”, „Művelődés”. Încă din primii ani de studenție începuse să colaboreze cu versuri la „Brassói lapok”, „Pásztortűz”, „Vasárnap”, „Ellenzék”. Tot din această perioadă datează primele sale transpuneri din literatura universală. El însuși poet, prozator și eseist, S. realizează și numeroase traduceri în limba maghiară din literaturile germană, engleză, rusă, chineză și, îndeosebi, din literatura română, care intră în orizontul său prin Vasile Alecsandri și
SZEMLÉR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290029_a_291358]
-
în surprinderea și consemnarea evenimentelor definitorii pentru dezvoltarea copilului. Rezultatele observației se materializează în aprecieri deschise, directe, cu valoare evaluativă iar apoi pot fi consemnate într-un protocol de observație - o fișă personală a copilului . Notările în fișă vor fi datate, pentru a se putea pune mai ușor în evidență aspectele evolutive sau unele involuții , stagnări, regrese, care prin acumulare atrag atenția asupra urgenței de a se intervenii ameliorativ și optimizator. Metoda consemnării grafice a preferințelor - permite prelevarea și interpretarea datelor
Eseu structurat privind evaluarea în domeniul preşcolar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Nistor Luize Lavini () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1161]
-
trei astfel de faze). În felul acesta, coborând de la a VIII-a terasă, ce începe la ieșirea din Defileu, cea mai înaltă și mai veche, până la întîia în Câmpia Brăilei, cea mai joasă și mai tânără, aceste terase pot fi datate cu o destul de bună aproximație 1. De-a lungul Cuaternarului, lățimea fluviului a scăzut treptat, distanța dintre frunțile-perechi ale teraselor fluviale dispuse în trepte s-a redus, de la o terasă mai veche (și mai înaltă) la una mai nouă (și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
către și prin teritoriul agricol din Ulpia Traiana Sarmisegetuza, numit Câmpul Mare. Din timpul Împăratului Hadrian, s-a găsit piatra cu inscripția inaugurală 7. Odovajnița este traducerea slavă a Râului Mare (Vodovajnița = Apă Mare). Din evul mediu, dar dificil de datat cu exactitate, cu o amplificare lentă dar continuă de-a lungul timpului, uneori și cu concursul imigranților bulgari, meșteri în cultura zarzavaturilor, sunt așa-numitele "Iazuri ale Morilor" din regiunea colinară a Carpaților Meridionali și Orientali. Servind inițial pentru acționarea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de câmpie, este Iazul Morilor Crișul Alb, lung de aproape 85 km. O lucrare hidrotehnică ingenioasă, funcționând fără greș de peste două secole, este conexiunea Timiș - Bega, realizată între 1758-1760, de către inginerul olandez Framaut, pentru regimul habsburgic. Tot din secolul XVIII datează inițierea unor mari lucrări de asanare a unor vaste zone mlăștinoase din Banat, în complexul de bazine hidrografice Bîrzava - Timiș - Bega. Ne-au rămas consemnări interesante și în cronica lui Griselini, din 17808. Același gen de lucrări de asanare a
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
din Muntele Athos (sec. XII)26. În aceasta, către sursă, Rabos are localitatea Hydata-Aquae (Calan); la izvoarele lui Aluta se află Praetoria Augusta, de asemenea cu nume latin. În figură apar, între coordonate, Jiul și Oltul, în copia de la Roma27 datată din anul 1490, mult mai clară decât cea de la Vatoped. La scurtă vreme este atestată documentar și Pelendava, în itinerarul din "Tabula Peutingeriană", din secolul II sau III e.n. În Dacia indică trei drumuri: Lederata -Tibiscus, Dierna - Porolissus și Drubetae
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mormântul lui Vladislav al II-lea, mort în 1456 și o a doua din iunie 1475, prin hrisovul lui Laiotă Basarab, referitor la Neagoe ot Craiova 42. Și tot cam de pe atunci, din ultimele decenii ale secolului al XV-lea, datează și Marea Bănie a Craiovei. Dar, numelui de Craiova pus în legătură cu Bănia Severinului, la început o organizație regală-crăiască, i se poate atribui o vechime mult mai mare. Se știe că Banatul Severinului, datând de la începutul secolului al XIII-lea, a
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]