5,260 matches
-
către grajd, ca să salute mânzul și calul. Între timp trecură trei ani din viața lor, mânzul a crescut, arăta ca și un cal adult. Când îl striga mânzul își ridica capul și se uita în direcția lui. Era un cal deștept și îl iubea pe Mitică. Cu răbdare acceptă mângâierea lui. Bunicul l-a învățat cum să-l perie mai bine pe spate, iar mânzul stătea nemișcat de atâta plăcere. Din când în când dădea din coamă, semn de mulțumire. Cam
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Amintiți-vă, sputnikul fusese lansat doar cu doi ani Înainte. Poliomielita, care Îi ținuse pe părinții mei Închiși În casă, În carantină, pe timpul verilor din copilăria lor, fusese Învinsă de vaccinul Salk. Oamenii habar n-aveau că virușii sunt mai deștepți decât ființele umane și Își Închipuiau că În curând aveau să devină ceva de domeniul trecutului. În acea Americă postbelică, optimistă, căreia i-am surprins ultimele zvâcniri, toți erau stăpânii propriului destin, așa că era firesc ca și tatăl meu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
supraviețuiască fără el În acele prime douăsprezece luni. De când Își amintea, Lefty fusese Întotdeauna de cealaltă parte a păturii din păr de capră care le separa paturile. Îi făcea teatru de păpuși de dincolo de kelimi, transformându-și mâinile În karaghioșii deștepți și cocoșați care Îi păcăleau Întotdeauna pe turci. Pe Întuneric, născocea versuri și Îi cânta tot felul de cântece, iar unul dintre motivele pentru care ura muzica lui nouă, americană, era că o cânta numai pentru el. Desdemona Își iubise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu-și spuseseră ei totul Întotdeauna? Nu făcea ea totul pentru el: gătea, Îi cosea, și ținea casa așa cum făcuse mama lor? Nu era ea cea care se ocupase de viermii de mătase de una singură, pentru ca el, frățiorul ei deștept, să poată lua lecții de greacă veche de la preot? Tot ea Îi spusese: ― Tu vezi-ți de carte, eu o să văd de crescătorie. Nu trebuie decât să vinzi gogoșile În piață. Și când Începuse să-și piardă vremea pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se răsfirară, Îngăduindu-i vocii să-i ajungă la urechi... ― IACUB A TRĂIT ACUM OPT MII PATRU SUTE DE ANI, ÎN CICLUL PREZENT DE DOUĂZECI ȘI CINCI DE MII DE ANI AL ISTORIEI. AVEA ACEST IACUB UN CRANIU NEOBIȘNUIT DE MARE. UN BĂRBAT DEȘTEPT. UN BĂRBAT STRĂLUCIT. UNUL DINTRE ÎNȚELEPȚII DE SEAMĂ AI NAȚIUNII ISLAMULUI. ACEST BĂRBAT A DESCOPERIT SECRETELE MAGNETISMULUI CÎND AVEA NUMAI ȘASE ANI. JUCÎNDU-SE CU DOUĂ BUCĂȚI DE METAL, LE-A LIPIT UNA DE ALTA ȘI A DESCOPERIT ACEA FORMULĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe un ton mobilizator. Așa că zâmbește. ― Cui? Întrebă Eleni. În ciuda garoafelor roșii din vaze, care Împodobeau fiecare masă, În ciuda meniurilor, a cutiilor de chibrituri și a șervețelelor cu dungi de zebră, Casa Zebrei Însăși era pustie. ― Bine că ești tu deșteaptă, spuse Milton, zâmbind. Cicălelile lui Eleni nu-l deranjau. Se gândise el la toate. Descoperise o cerere și o satisfăcuse. Ca să nu pierdem timpul, vă ofer acum o mostră de montaj capitalist. Îl vedem pe Milton Întâmpinându-și primii clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lucru pe care nu-l făcea prea des. Chipul i se luminase. Și dintr-o dată se auzi tatăl meu, care mă striga. ― Callie! ― Ce-i? ― Vino Încoace imediat! Marius se ridică stângaci. ― Vorbeam doar, spuse el. Aveți o fetiță tare deșteaptă. ― Las-o În pace, m-ai Înțeles? ― Tati! am protestat eu Îngrozită, rușinată pentru prietenul meu. Dar vocea lui Marius era blândă. ― Nu-i nimic, micuță Cleo. Oricum am testul ăsta pe cap. Du-te Înapoi la tatăl tău. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
noi. Se holba la prima pagină a ziarului The Detroit News. Se făcuse roșu la față și apoi - din cauza tensiunii mari de care nu pomenisem - aproape vânăt. În acea dimineață, la Tribunalul Districtual al Statelor Unite judecătorul Roth concepuse o modalitate deșteaptă de a desegrega școlile. Dacă nu erau destui elevi albi În Detroit care să se Împrăștie, avea să-i ia din altă parte. Judecătorul Roth revendicase jurisdicția asupra Întregii „zone metropolitane“. Jurisdicția asupra orașului Detroit și a celor cincizeci și trei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i? ― Nimic. ― De ce te uiți așa la mine? ― Cum mă uit la tine? Pe Întuneric, asemănarea dintre Jerome și Obiectul Obscur era și mai pronunțată. Sprâncenele roșiatice, tenul alb-gălbui se arătau din nou, Într-o formă permisă. ― Ești mult mai deșteaptă decât majoritatea prietenelor soră-mii. ― Ești mult mai deștept decât majoritatea fraților prietenelor mele. Se aplecă spre mine. Era mai Înalt. Asta era principala deosebire dintre el și sora lui. A fost destul ca să mă trezească din transă. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mă uit la tine? Pe Întuneric, asemănarea dintre Jerome și Obiectul Obscur era și mai pronunțată. Sprâncenele roșiatice, tenul alb-gălbui se arătau din nou, Într-o formă permisă. ― Ești mult mai deșteaptă decât majoritatea prietenelor soră-mii. ― Ești mult mai deștept decât majoritatea fraților prietenelor mele. Se aplecă spre mine. Era mai Înalt. Asta era principala deosebire dintre el și sora lui. A fost destul ca să mă trezească din transă. M-am Întors dinspre el. L-am ocolit și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
La ce școală? ― La Stanford. ― Sunt impresionat. Am un cumnat care-a fost la Stanford. Mare sculă pe basculă. Unde zici că-i asta? ― Stanford? ― Da, În ce oraș? ― Îmi scapă. ― Îți scapă? Mă gândeam că studenții de la Stanford sunt deștepți. Cum o să ajungi acolo dacă nu știi unde e? ― Mă Întâlnesc cu prietenul meu. El știe toate detaliile și căile de urmat. ― E bine să ai prieteni, spuse Presto. Se Întoarse și-mi făcu cu ochiul. Nu știam cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
decât era în realitate și mai slinos. Bărbia adițională ce o avea era mai evidentă. Nu i-am zis nimic. Era la jumătatea mesei. Am trecut de-a dreptul la fereastră cu pași liniștiți. Eram curios, dar eram îndeajuns de deștept să știu că nu trebuia să fac imprudențe. Nu trebuia să mă grăbesc ca până acum. Un om în fugă nu vede prăpastia în care se aruncă, nici piatra de care se împiedică. M-am dus la geam și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai întâi de afaceri, și apoi de doleanțele mele. Și cine ți-a transmis? întrebai curios. Se uită la mine aproape uimit, după care zise pe o voce înceată: Sincer, băiete, după câte am auzit, te-aș fi crezut mai deștept. Împăratul m-a trimis. Mai luă o gură de lichid, după care continuă. Trebuie să-ți spun că mâine dimineață vei primi, în cantină, pe lângă mâncare, niște cutii. Mai bine zis, o grămadă de cutii. Vei găsi acolo tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mulți simpatizanți ai fostului Imperiu. Vremurile au devenit grele. Foametea era, după doi ani de conducere defectuoasă, la ordinea zilei. Acest lucru a nemulțumit mulți oameni, iar Allston a conștientizat asta cât de curând. Era un maniac, dar era măcar deștept în unele privințe. Situația s-a îmbunătățit, dar nu cu mult. Urmările unui sistem birocrat și corupt începeau să se vadă. Lucrurile începeau să meargă din ce în ce în mai rău și vina a fost din nou dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vadă pe Augustus clipind vesel din ochi. — Dragul meu Ianuarius, grăiește încet către el, ce ți-aș recomanda eu ție este să lași umilința deoparte și să-ți ascunzi intențiile sub mantaua șireteniei. Hohotește scurt. — Ești de zece ori mai deștept decât toți ceilalți la un loc, așa că-i poți juca pe degete. Ușor îmbujorat la față, dar încă nedumerit, secretarul își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aliat dis cret. Incredibil! Mintea întoarce ideea pe toate părțile, chinuindu-se să o descâlcească. Augustus își proptește palmele pe genunchi și se apleacă ușurel înainte. — Plautius Silvanus e prost ca un bivol, dar maică-sa, Urgalania, e o femeie deșteaptă. Ridică un deget în aer: — Ea e cocoșul și, după cum cântă ea, joacă toți. Așa că de părerea ei trebuie să-ți pese, nu de cloanța scorpiei ăleia fudule și a nerodului de bărbatu-său. Îi face semn să-și strângă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de înțeles ce o mână pe Livia de la spate. Nu are nimic de câștigat dacă obține condamnarea lui Libo. O simplă victorie goală de sens. Se simte copleșit de un sentiment neplăcut de inutilitate. Dacă ea, care este atât de deșteaptă, face asemenea prostii, cum o fi să viețuiești alături de alte femei, toante și nătânge? Logica și sentimentele sexului frumos nimeni nu le poate înțelege, pentru că sunt iraționale. Bieții bărbați! Trăiesc pe lumea asta mai rău decât dincolo de malul Styxului. Un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la cei fără putere. Orfan al unui tată odinioară ilustru, Ventidius a fost silit să accepte. Nimeni n-a sărit în ajutorul său. Și iată-l acum Rex Sacrorum până la sfârșitul vieții, alături de o soție nici frumoasă, nici bogată, nici deșteaptă, nici cu relații, și cu siguranță nici întreagă la minte. O fi măcar bună la pat, deși după cât timp își petrece bietul om învățându-le pe fetițe nu pare expertă. Suspină cu amărăciune. Lângă ea, Asinia bodogăne întruna și se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se strâmbă plictisit instructorul. În clipa următoare exclamă voios: — Cred că acolo e o bortă! Își aduce aminte de ce vorbeau: — Nu sunt sigur, dar parcă e angajat la grădina zoologică, dincolo de Porta Prenestina. — Ce-i acolo? face curios germanul. — Menajeria, deșteptule, ți-am zis doar, îl repede Rufus. Cu tot felul de animale aduse din cele patru zări ale lumii. Îl îndeamnă scurt: Ia uită-te tu, că nu găsesc pe ce să mă sui. Ascultător, Pusio se ridică pe vârfuri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rostește tare o voce din ultimele rânduri. Pun rămășag... Tracul adorator al lui Mithras întoarce mânios capul în spate: — Ce-i în mintea ta seacă? Crezi că egipteanul ăsta cu față de câine poate să se pună cu Zeul Soarelui? — Bă, deșteptule, îi răspunde un altul, tu nu vezi cu ce bot mare și lung e înzestrat Anubis? Și e cu totul și cu totul din aur. Cum să-l compari cu un zeu pârțâit născut dintr-o stâncă? Germanul ascultă și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să vorbească despre cruzimea lui Drusus. Geme cuprins de amărăciune. Drusus nu-i crud, n-are cu cine se măna. Nici cu el, nici cu Vipsania. Doar că n are bob de minte în capul lui de găină. Curajos, da. Deștept, ba. Așa înțelege el să arate că nu-i e frică de moarte. Disprețuind viața! Scrâșnește din dinți. Tâmpitul! Mulți au început să se îngrijoreze de această trăsătură de caracter a lui Drusus și murmură pe la colțuri că nu e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
carte din vitrină. Soarta trebuie să fie de vină, se gândește el. Dintre toate librărie din Los Angeles, să fie tocmai în asta. Și mai bine zis: a ajuns într-o librărie! Deci îi plac cărțile! Ar putea fi și deșteaptă, și frumoasă! Se mai uită o dată. Dar ea a plecat. Ben își strânge cărțile, își ia card-ul și dă fuga pe ușă afară. Uite-o și pe ea, mergând pe stradă: ce mai coapse are! Ben ocolește oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că în scurtă vreme va reveni la inaugurarea portului"1900. În încheierea articolului citat, apărut în paginile săptămânalului Constanța la 17 septembrie 1895, se făcea mențiunea că "în mai multe rânduri, pe stradă și în port, muzicile au cântat marșul Deșteaptă-te Române!"1901. De altfel, este de menționat faptul că primul vas comercial românesc acostat în portul Constanța a fost vasul Medea R.M.S. care a sosit la 16 august 1895 "aducând vreo 40 pasageri și 800 saci cu făină pentru
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
avea la ce trăi. .......................................... Pe malurile Seinei, în faeton de gală, Cesarul trece palid, în gânduri adâncit; Al undelor greu vuiet, vuirea în granit A sute d-echipajuri, gîndirea-i n-o înșală; Poporul loc îi face tăcut și umilit. Zâmbirea lui deșteaptă, adâncă și tăcută, Privirea-i ce citește în suflete-omenești, Și mîna-i care poartă destinele lumești, Cea grupă sdrențuită în cale-i o salută. Mărirea-i e în taină legată de acești. {EminescuOpI 62} Convins ca voi el este-n nălțimea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui buze de coral. Aripi are, iar în tolbă-i El păstrează, ca săgeți, Numai flori înveninate De la Gangele măreț. Puse-o floare-atunci-n arcu-i, Mă lovi cu ea în piept, Și de-atunci în orice noapte Plâng pe patul meu deștept... Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ș-al iluziei deșerte.
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]