113,833 matches
-
de euro din cauza stării de epuizare a angajaților, care se prezintă la lucru fără a fi dormit suficient pentru a-și putea îndeplini atribuțiile. În ciuda acestui lucru și chiar ținând cont de faptul că ideea de eficiență a lucrului este definită, în Japonia, cu totul altfel decât la noi, concluzia care se impune este că prioritățile societății nipone sunt subsumate noțiunii de grup și datorie a prezenței cât mai masive a individului în cadrul grupului respectiv, de unde și atitudinea total diferită față de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
punct înseamnă că am câștigat pariul. Dualisme, pragmatisme, bovarisme... Oamenii distrug orice poveste de dragoste atunci când încearcă s-o facă eternă. Oscar Wilde Deconcertant, în contactul cu japonezii, este un alt aspect și îți ia destul de mult timp sa-l definești -, la început este doar o senzație difuză, neliniștitoare, pe care nu știi prea bine de unde s-o apuci. Te trezești, de exemplu, că toate japonezele, cu cât mai tinere, cu atât mai deschise în exprimarea acestui lucru, par a trăi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
privirii masculine care, să nu uităm, a instituit unilateral sistemul ideografic potrivit propriilor norme și deci, ne-am fi așteptat, ar fi trebuit să posede cu sălbăticie femeia impunându-i statutul de obiect erotic, ne confruntăm cu un pragmatism care definește, în principal, sexul feminin prin rolurile lucrative care îi revin. Se pare că, mai puțin tulburat de fantasme sexuale decât l-ar fi vrut Freud, bărbatul străvechi era mai preocupat să supună femeia pentru a o folosi ca forță de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de a clasifica, de a aplica o etichetă fiecărui lucru. Frank Herbert Uitându-te la televizor în Japonia, mai multe lucruri bizare îți captivează atenția. Unul dintre acestea este, cu siguranță, un simptom pe care îmi este greu să-l definesc, deși, în esență, pare ceva extrem de simplu: mania colectivă (mă întreb deja dacă, vorbind despre Arhipelagul Nipon, nu comit o tautologie: orice manie este sortită aici să devină colectivă) pentru scheme. Pe scurt, să-i spunem "schemofilie". Nu trebuie să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
organizări sociale, cu condiția ca ideea legată de trecut și de tradiție să poată fi subsumată, măcar parțial, categoriei religiosului. Această apropiere nu este până la urmă chiar atât de surprinzătoare, dacă ne gândim că, până la revoluția industrială, societatea umană se definea prin raportare la forțele transcendente, ritualurile religioase (cultul strămoșilor, toate formele de divinație și de credință, fie ele monosau politeiste) constituind elementul coagulant în edificarea unei tradiții. Fumul sacrificiilor de ieri prefigurează viitorul și asigură continuitatea comunității. Trasând, evident, într-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
individului sunt guvernate de noțiunea salvării personale și colective, implicând, adesea, ideea unei recompense în viața de apoi, și de imperativul unei vieți trăite în acord cu legile divine. Prin contrast, societatea pragmatică modernă, care emerge în urma exploziei tehnologice, se definește prin ideea unei recompense imediate, ante mortem, legile divine fiind substituite de imperative etice care vizează realizarea binelui colectiv de pe premisele prosperității materiale a fiecărui individ. Urmărirea Graal-ului sau a stării de satori nu mai este decât o căutare a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oscilație ar părea, după Oe, că se găsește și Japonia modernă, un paradox care face loc unei pronunțate confuzii identitare. Totuși, se mai poate oare vorbi de oscilație în momentul în care cele două ipostaze etico-ontologice pe care le-am definit anterior ne apar a fi, în cazul Japoniei, vidate de conținut (ceea ce le face, simultan, inoperante din punct de vedere epistemic)? Voi încerca să detaliez în cele ce urmează. De fapt, Japonia și-a pierdut caracterul religios (care, s-o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ar putea face să credem că Japonia s-a înscris, recent, pe traiectul modelului pragmatic. După mine, nu este nimic mai fals. Împrumutând mecanismele economiei capitaliste, niponii nu au reușit să-și aproprieze și miezul doctrinal de factură hedonistă care definește Weltanschauung-ul individului pragmatic. Japonezul nu este capabil să se bucure, în realitate, de prosperitatea sa materială, fiindcă se sacrifică permanent în interesul colectivității (firmă, întreprindere) în care se integrează. Ideea însăși de plăcere este, în ochii extrem-orientalilor, un concept
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să eludeze complet amenințarea sa surdă? În virtutea a ceea ce am putea numi o forma mentis a gregarului, fiecare individ funcționează ca o piesă într-un angrenaj social puternic ierarhizat, al cărui unic scop este asigurarea bunăstării organismului colectiv. Ritmurile care definesc existența individului nu sunt, așadar, determinate nici de tentativa acestuia de a se integra în structurile superioare ale Divinității sau ale cosmosului (precum în societățile religioase), nici de fluxul și refluxul satisfacerii necesităților personale (precum în societățile pragmatice). Din contra
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
obține în final o soluție care să rezolve conflictul: e nevoie de credință! Credință? Dar acesta nu este un răspuns. Eu am nevoie să cunosc! Deodată am tresărit în mijlocul discuției -, înțelesesem. Nu vreau să o numesc iluminare, prefer să o definesc experiență spirituală; în orice caz această intuiție nu venise doar de la interlocutorul meu și nu era nici măcar rezultatul efortului meu intelectual. Poate venise din afară, de sus? Credință? Este evident că această întrebare fundamentală nu se referă la credință în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de fond dintr-o credință religioasă. Motivația religioasă le dă capacitatea unei extraordinare angajări, dar și de a rezista schimbărilor bruște ale vieții și de a fi puternici în momentele de încercare. Sunt credincioși convinși și convingători; • persoanele care se definesc credincioși, dar fără o încredere în viață, în ceilalți sau în ei înșiși. Astfel de persoane se regăsesc într-o situație precară. Ajung să atingă cerul, dar nu găsesc nici un suport stabil pe acest pământ. Sunt în afara realității, vizionari religioși
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
economice la nivel mondial, ba chiar mult, în urma crizei economice, se afirmă pe neașteptate că încrederea este valoarea cea mai importantă a unei piețe financiare solide și că este necesară încrederea în sistem în ciuda dezamăgirilor trăite. Nu exagerez deloc dacă definesc încrederea ca baza conviețuirii umane. Astăzi, în firme, se cere o mai mare încredere între directori și colaboratori, colegi și asociați. Controalele nu pot sub nici o formă să înlocuiască încrederea; competența profesională și eficiența nu pot lua locul puterii de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
științei, chiar dacă nu sunt totdeauna recunoscuți ca atare. Dar îi trădează parfumul lor "egoist". În cel mai fericit caz cred în ei înșiși sau, spus ad litteram, în nimic (lat. nihil). Nu recunosc nici o valoare, normă, adevăr, ideal și sunt definiți ca "nihiliști" cu referință la romanul lui Turgheniev Părinți și copii (1862) și la Friederich Nietzsche. Eu însumi m-am ocupat mult de principiile nihilismului și de consecințele sale filozofice, cum se poate vedea în cartea mea Există Dumnezeu? Friederich
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să gândească strategic, să evalueze alternativele actelor sale și să reflecte asupra lui însuși: toate premisele gândirii abstracte și ale condițiilor mentale orientate către persoane sau obiecte precum iubirea și ura, convingerile și dorințele, temerile și speranțele. Chiar Charles Darwin definise omul drept "ființă morală": animalul este condus de instincte și prin însăși natura sa nu își poate asuma nici o responsabilitate. Pe baza cunoștințelor noastre actuale, omul este singurul apt din întreg cosmosul, să fie titular de drepturi și datorii. Dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
către tatăl său, unde mărturisește că nu adoarme niciodată fără a se gândi că ar putea să nu cunoască ziua de mâine, însă acest lucru nu îl întristează și nu îl face să devină ursuz semenilor săi. Despre ceea ce Mozart definește ca fiind profunda fericire interioară am discutat câțiva ani în urmă cu scepticul Wolfgang Hildesheimer, biograful lui Mozart și probabil unul dintre cei mai sensibli scriitori de muzică germană din zilele noastre. Hildesheimer, de origini ebraice și cu un pesimism
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și împiedică omul. Răul este în special ceea ce face ca omul să decadă la un nivel inuman, comportându-se ca un animal feroce și cu bestialitate. Pentru a-l împiedica, s-au dezvoltat de-a lungul mileniilor anumite criterii ce definesc umanul. Se pot întâlni în toate marile tradiții ale umanității, nu doar în mediul religios și filozofic. Ce legături sunt între Immanuel Kant, Henry Dunant, Rosa Luxemburg, Thomas Mann, Albert Schweitzer, Hannah Arendt, Martin Luther King, Nelson Mandela și marele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
economică, dimpotrivă, toate calculele se bazau pe supoziții dictate mai mult de un optimism exagerat sau o încredere ingenuă în progres. În Statele Unite, vocile critice la adresa unui asemenea tip de de știință sunt în creștere. Chiar istoricul victorian Thomas Carlyle definise economia "the dismal science", știința tristă, un concept reluat în 2008 de economistul Stephen Marglin, profesor la Harvard, într-o carte cu subtitlul How thinking Like an Economist Undermines Community (Cum a gândi ca un economist subminează societatea). Poate părea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unui eșec în care sunt implicați și nu se limitează doar să citească relaxați despre asta în ziarele de scandal? În orice caz, pentru orientarea propriei existențe mi se pare oportun să ne întrebăm asupra a ceea ce în general se definește ca sens al tuturor lucrurilor, adică asupra contextului spiritual al existenței noastre de oameni înainte să suferim un șoc existențial, una din acele lovituri ale destinului, care cu trecerea timpului nu iartă pe nimeni. O pierdere de sens care poate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
revoluțiile din mediul economic, politic și religios, lipsa de sens tot mai evidentă, trebuie să găsești sensul vieții tale în tine însuți. "Lucrează asupra sinelui propriu, exploatează până la capăt potențialul tău, creează-ți singur scopurile, morala, descoperă sensul existenței tale. Definește tu însuți ceea ce pentru tine are sens și decide după care principii vrei să trăiești viața". Ar trebui să sfătuiesc și eu la realizarea de sine? Acesta este sensul vieții noastre? Răspund însă cu o altă întrebare: autorealizarea conferă într-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
invită la a rămâne deschiși marelui mister al cosmosului, de unde își trag originea constantele universale și principiul antropic. Și matematica o face. Infinitul: o dimensiune reală? Din timpul lui Euclide, matematician grec din secolul IV î.C., spațiul fizic este definit ca fiind tridimensional (lungime, lățime și înălțime). Însă de la începutul secolului XX, mai exact de când Albert Einstein a formulat teoria relativității, este înțeles ca timp-spațiu sau spațiu-timp cvadrimensional, unde spațiul și timpul sunt combinate într-un concept unic. Aceasta nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la Areopagul din Atena, în care susține că îl caută și îl găsește pe Dumnezeu, care nu este departe de nici unul din noi și în care noi trăim, ne mișcăm și existăm (Fap., 17, 27s.). Într-adevăr, muzica lui Mozart, definită de frumusețe, putere și transparență, în același timp senzuală și spirituală, mi se pare că evidențiază limita care separă cea mai imaterială dintre arte de religie, care a avut mereu de-a face cu muzica. Ambele, de fapt, deși în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Se dorește experiența credinței, simțirea ei. Dar unele dintre aceste persoane nu sunt precum nevăzătorii care vorbesc despre culori? Mistica este un concept extrem de enigmatic pe care și teologii îl folosesc în mod arbitrar. În primul rând trebuie să îl definim: termenul, în sensul originar al cuvântului, derivă din gr. myein = a închide (gura). Misterele sunt secrete, doctrine și culte despre care nu se vorbește cu cei neinițiati. Mistica este astfel acea religiozitate care nu vorbește despre propriile secrete în prezența
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
situații bine cunoscute psihiatrului care se confruntă cu pacienți schizofrenici, maniaci sau exaltați, iar astăzi nu mai sunt interpretate ca experiențe religioase. Ceea ce un timp era interpretat ca "noaptea obscură a sufletului" astăzi este diagnosticat ca depresie, "ariditatea" spirituală se definește sindromul burnout. Stări de frică, sentimente de vină și probleme de conectare la nivelul percepției vizuale pot fi tratate ca nevroze. Fenomene asemănătoare erau și sunt prezente și în mediul meu: pot fi considerate doar boli? Cei mai buni psihiatri
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dincolo de toate, un alt lucru mi se pare incontestabil: Dumnezeu nu este altceva decât persoană. Tocmai pentru că Dumnezeu nu este un lucru, tocmai pentru că, așa cum accentua înțelepciunea orientală, nu se poate înțelege, manipula, deoarece este de nepătruns, nu se poate defini, nu este nici impersonal și nici "subpersonal". Nu este un obiect între obiecte, un lucru între lucruri. Dumnezeu care face posibilă devenirea persoanei depășește conceptul de impersonal: el nu este altceva decât persoană. În loc de "personal" și "apersonal" se poate folosi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
apersonal" se poate folosi conceptul teologic de "transpersonal", "suprapersonal". Dar cine consideră că prin acest concept îl poate înțelege pe Dumnezeu, uită că Dumnezeu este și rămâne Incomprehensibil, Invizibil, Indefinibil. Sau chiar o coincidentia oppositorum, coincidența contrariilor, cum l-a definit deja citatul Cusanus: întrucât maximum este și minimum, iar în acest mod transcende maximum și minimum. Dumnezeu este cu totul altfel și interior intimo meo, mai intim decât ceea ce îmi este cel mai intim (Sfântul Augustin). Am fost oare prea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]