4,789 matches
-
să colecteze chiria neplătită, care este acum restantă. Formularea greșită din contractul de Închiriere sau din notificare poate duce la consecințe grave. În practica internațională există mai multe tipuri de contracte de Închiriere, acestea putând fi grupate În funcție de caracteristicile lor definitorii. O primă clasificare a contractelor de Închiriere ne permite gruparea acestora În funcție de perioada de timp pentru care se Încheie: ▪ contracte care au o durată de Închiriere fixă; ▪ contracte În care durata variază de la o perioadă la alta; ▪ contracte pentru chiriași
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
această categorie Încearcă să asigure clienților posibilitatea de a interacționa social prin furnizarea serviciului de mic dejun și organizarea de activități de divertisment, serate sociale etc. Hotelul de zonă balneară (tip spa). Aceste tipuri de hoteluri au ca o caracteristică definitorie faptul că sunt amplasate În zone recunoscute ca obiective turistice pentru persoanele care doresc să beneficieze de anumite resurse naturale favorabile sănătății (ape termale, izvoare minerale, nămol etc.). Hotelul oferă o bază materială necesară pentru furnizarea serviciilor de tratament specifice
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
CTN-urile au preluat de la stat funcția de rezolvare a conflictelor de interese dintre conducere și angajați; CTN-urile reușesc tot mai des să păcălească fiscul, ajungând, în unele privințe, să devină ele însele colectoare de taxe. Să reținem, ca definitorie pentru teoria neoclasică, a doua afirmație, justificată tradițional de faptul că investițiile au creat locuri de muncă și au prilejuit creșterea standardului de viață. Chiar și atunci când se ridică probleme legate de balanța de plăți sau de mediul concurențial, replica
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
tonalitatea mai înaltă sau mai scăzută a vocii ce o exprimă - acel substrat permanent de neliniște, de necontenită insatisfacție, de incomoditate și incertitudine a ființei vulnerabile, care-i individualizează profilul uman și creator, așezându-l totodată printre prezențele cele mai definitorii pentru „starea de spirit” avangardistă. Marea temă a reflecției lui Voronca asupra condiției poetului și a poeziei va fi tocmai această neliniște existențială - și ea va alimenta toate demersurile sale de „activist” al avangardei, într-un moment crucial al istoriei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
admitea elemente expresioniste, futuriste sau dadaiste, până la tot mai evidentele apropieri de suprarealism. Pe acest drum, „sinteza modernă” promovată între anii 1925-1928 în revista Integral va însemna nu numai un moment din propria evoluție a poetului, ci unul întru totul definitoriu pentru specificul demersurilor avangardiste românești în ansamblul lor. Și nu în mai mică măsură e reprezentativ „cazul” Voronca, dacă avem în vedere chiar și progresiva lui delimitare în raport cu extremismul unor atitudini avangardiste, „cumințirea”, „clasicizarea” lui: este fenomenul care, cu puține
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
totală dăruire la campaniile avangardei pentru afirmarea unei noi sensibilități. Devine, într-un cuvânt, unul dintre corifeii avangardei. Încât, dacă din „dosarul” mișcării nu s-ar fi păstrat decât scrierile sale, am putea totuși reconstitui, în ceea ce are ea mai definitoriu, acea „stare de spirit” pe care militanții avangardiști preferau s-o substituie conceptului de „școală” literară sau artistică. Ceea ce frapează din primul moment în articolele lui Voronca este entuziasmul cu care își însușește cuvântul de ordine al modernismului în general
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a depăși orice formulă, de a transgresa, ca atare, însăși ideea de literatură ca expresie inevitabil convențională a „senzației prime”, a „planului primar” (cum îl va numi Geo Bogza) al trăirii. Idealul, utopic, al avangardei, exprimat în termenii cei mai definitorii de către poetul nostru, este de fapt, cum am subliniat și altădată, realizarea unui soi de perpetuum mobile al spiritului creator, menținerea sa în stare de permanență, absolută disponibilitate, astfel încât, abia atins pragul convenției, aceasta să fie deja subminată printr-un
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
începuturi. E o reorientare ce poate fi observată, mai devreme sau mai târziu, la majoritatea poeților de avangardă. Tovarășii de idei ai lui Voronca - un Stephan Roll, Sașa Pană, Geo Bogza - nu vor face excepție de la regulă. Între asemenea repere, definitorii pentru „starea de spirit” avangardistă, s-a cristalizat și la Ilarie Voronca o viziune specifică asupra poeziei, a noii „gramatici” a poemului; acel poem în a cărui „singură morală și religie” afirmase că se încrede, găsind în el autentica sa
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
întreaga operă a lui Ilarie Voronca este însă amplul poem Ulise, imprimat la Paris, în 1928, în colecția „Integral”. Comparativ cu versurile „integraliste” ce aveau să constituie Invitația la bal și cu Colomba, noul poem sugerează un fel de sinteză, definitorie de acum înainte pentru toată creația poetului: viziunii caleidoscopice a universului citadin constrâns de disciplina relativ austeră a modelului plasticii constructiviste i se imprimă fervoarea imnică, un suflu discursiv cu accente, pe alocuri, whitmaniene, ce-și găsește aici spațiul amplu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
frunzelor”, ca un moment al regăsirii de sine într-o universală comuniune. Este una dintre paginile de referință ale operei lui Voronca și, fără îndoială, din întreaga poezie românească. Nouă „temă cu variațiuni”, ea cumulează „proustian” o spectaculoasă serie asociativă, definitorie pentru fervoarea estompată elegiac a acestui poem al laudei cvasiliturgice a lucrurilor: CEAI arșiță cu buruieni și coacăze răcoare în căldură binecuvântare de rubin voia și împărăția ta facă-se culoarea ta e a cărnii trecute în spin ................................................. CEAI care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
avangardist, unei ideologii literare, unui program, chiar dacă acestea sunt canalizate în tipare destul de libere. Eseurile-manifest din A doua lumină, de exemplu, sunt de fapt numai accidental „poematice”, - însă „accidentul” e semnificativ, în măsura în care ieșirea din program înspre poem angajează o atitudine definitorie pentru mișcarea de avangardă, față de așa-numitul oficiu critic. Căci se știe cât de mare e suspiciunea avangardistă în raport cu intențiile de ierarhizare, cu judecățile de valoare menite, mai devreme sau mai târziu, să instituționalizeze opera, transformând-o într-o realitate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de „stupefiantul imagine” (Aragon) întemeiat, după expresia lui André Breton, pe „gradul de arbitrar cel mai înalt”. Avem de-a face și aici cu acea „saturare tropică” a textului și cu „metaforismul programatic” în care s-a văzut o notă definitorie a poemului în proză suprarealist. De altfel, chiar autorul Actului de prezență își indică „programul” și tehnica scripturală în mod aproape direct, în câteva pasaje ale prozelor sale, după ce o făcuse, abundent, în legătură cu poezia, într-un mare număr de articole-manifest
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fi tot atât de vesel”. Înscriind în timpul concentrat emblematic al unei zile (între „dimineață” și „seară”) un număr de evenimente cu valoare simbolică, organizate în serii figurative izomorfe și contrastante, cu o mișcare epico-descriptivă circulară, textul capătă acel caracter de „construcție închisă”, definitoriu pentru poem. Dinamica imaginarului evidențiază în acest spațiu ceva din mecanismul însuși al „poemoterapiei” (e titlul altui text din Act de prezență), al acelui „tratament” aparte prin care se încearcă ridicarea „realului” la înălțimea imaginației libere, a unei „gratuități” sărbătorești
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
descoperi în scorbură. În degetul tău cel mic, orașul strălucește cu toate luminile lui ca piatra unui inel, pe trotuare pasul sună ca un diapazon pentru acordarea orchestrei care va izbucni în curând”. Pot fi identificate aici mai toate evenimentele definitorii pentru această poetică a metamorfozelor despre care am vorbit mai sus, concretizată și la nivelul „formelor expresiei”, într-o densitate imagistică specifică poemului construit în marginea programului suprarealist. Nu avem, desigur, de-a face cu cvasiermetismul provocat - ca în Moartea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ochi un coridor”, „trupu-ntreg spre tine e-ntins precum un pod”, „aerul se desface în vorbele ca lăzi”, „glasurile-n seară se schimbă precum gărzi”... O strofă dinspre finalul poemului ar putea oferi, ea singură, un repertoriu reprezentativ de elemente definitorii pentru structurarea spațiului imaginar ca deschidere pluriperspectivică, succesiune de „priveliști” dinamizate de frenezia afectivă, urmând un itinerariu ce conferă o relativă coerență viziunii prismatice: „un cer tăiat pe-obrazul ce-l știu itinerar / cu-ntoarceri cu-o privire pe sângele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ocrotitor: „oglinzi cum mă înfășoară cum iubesc răcoarea / voastră oglinzi de mătase oglinzi umede în buruieni ca boarea / oglinzi ca evantalii / deschise în oase”. „Spuma”, „lâna norilor”, „blănurile”, „catifelările de ringlode” sunt alte echivalențe ce participă la realizarea unui izomorfism definitoriu pentru viziunea poetului. Iar în final, corespondentul în plan afectiv al senzației tactile generatoare de euforie, - mireasma - domină discursul, construit din modulații ale acestui singur motiv, în câteva versuri ce atribuie în chip insolit obiectului parfumul - stare evanescentă a materiei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poate evada din "artă" și e exprimată fără echivoc asumarea condiției de scriitor, cu toate virtuțile și servituțile ei. Sonetul inaugural din Patmos și cel de încheiere păstrau, deși destul de bine strânse în chingile prozodiei, ceva din fluența și indecizia definitorii pentru universul imaginar construit până atunci. Cel dintâi se și intitula, de altfel, Hotarul de fum și nu făcea decât să înscrie în tiparul strofic trasat cu o oarecare fermitate contururile aburoase și în mișcare ale unei lumi deopotrivă văzute
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a oricărui sens și a oricărei emoții. Și în ciuda pozelor ștrengărești și a fervenței revoluționare, poetul Brățării nopților e un temperament retoric, tentat de frazele somptuoase și definitive”. Dacă trecem cu vederea stilul cam superficial-jucăuș cu care sunt reținute trăsăturile definitorii ale orientărilor de avangardă menționate de critic, ca și reducerea la „procedee tipografice” a inovațiilor poetului, rămâne totuși adevărată în esență observația că raportarea sa la aceste mișcări nu trebuie absolutizată, datele caracteristice avangardei coexistând cu altele care-i sunt
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
experiențelor acestei prime „avangarde istorice”, rămânând semnificativă și prin distanțele pe care le va lua treptat, până la definitiva despărțire de ele, la vârsta franceză a scrisului său. Încât, dacă formula integralistă a „sintezei moderne” a fost găsită, pe drept cuvânt, definitorie pentru ansamblul demersurilor avangardiste românești din acei ani, ea se aplică, mai mult decât la oricare alt reprezentant al mișcării, lui Ilarie Voronca. Analiza textelor sale programatice a evidențiat, rând pe rând, în publicistica de la revistele 75 H.P., Punct și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o avangardă literară pe drept cuvânt definită prin formula integralistă a „sintezei moderne” sau, mai recent, prin aceea a unui „avangardism prudent”, ca „tentativă de a transforma negativismul tipic avangardist într-o afirmare constructivă” sau „experimentalistă”. În această ultimă și definitorie ipostază, Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism, și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat încă în Integral, la Arghezi sau Bacovia), dintr-o perspectivă ce se
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
moral], ca de exemplu compasiunea, generozitatea și recunoștință. Analiza să arăt] c] exist] o gam] larg] și variat] de reacții emoționale care intensific] și extind sensibilitatea noastr] moral]. Leg]tură dintre psihologia moral] și etic] reprezint] o tr]s]tur] definitorie a sistemului budist și poate fi considerat] că etic] a virtuții (vezi capitolul 21, „Teoria virtuții”). vi. Etică social] budist] Etică social] budist] are la bâz] dou] considerente, care pot fi redate prin noțiunile de „preocupare” (grij]) și, respectiv, „drepturi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
toate fiintele vii. În opinia lui Buddha, monarhul universal era obligat s] conduc] în mod corect și imparțial. Conceptul de corectitudine prezint] trei dimensiuni: imparțialitatea, r]splata dreapt] și buna-credinț]. Deși imparțialitatea și corectitudinea trebuie s] reprezinte tr]s]turile definitorii ale oric]rui monarh, manieră de guvernare trebuie s] fie în spiritul toleranței. Mai presus de ordinea social] și politic] se situeaz] conceptul budist de dharma, reprezentând ordinea cosmic] a întregului univers; în acest sens, monarhul nu avea doar obligația
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
opțiune indirect comportamental], de tipul: „M] oblig s] respect principiul de a fi bun” sau: „Îmi însușesc obligația de a respecta tr]s]tură de competitivitate din mine: nu voi face nimic pentru a schimba acest lucru”. Tr]s]tură definitorie a unei opțiuni este aceea c] exist] o posibilitate pe care agentul o poate realiza sau nu. El poate s]vârși acțiunea A, l]sând principiul de a fi bun s] îl conduc] în acțiunile sale, sau poate r]mane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
posibilitățile, transpunerea scenică este una din posibilități”. Prin urmare, V. nu va fi atât un critic de teatru, cât un critic al dramatismului inerent oricărui text literar, fie el dramatic sau nu. De altfel, pe lângă afinitatea cu genul în cauză, definitorie pentru criticul clujean apare tratarea oricărui text ca o psihodramă pirandelliană, în care autorii devin personaje, iar personajele se comportă, măcar din când în când, ca niște autori. De aici, o firească privilegiere a indivizilor (reali sau imaginari) în detrimentul structurilor
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
insurgent mărturisește, care demonstrează că explozia inițială de nihilism avusese funcția de a largi teritoriul poeticului: „Evoluția mea m-a făcut să abandonez caracterul demonstrativ, provocator și negator al poeziei, ducându-mă către o exprimare mai constructivă a materiei poetice”. Definitoriu pentru această evoluție este L’Homme approximatif, poem amplu, în nouăsprezece episoade, construit pe o schiță epica discretă, absorbita în liric, în care se dezvoltă tema precarității ființei supuse trecerii timpului și rarefierii identității. De altfel, motivul vremelniciei are aici
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]