2,973 matches
-
devotați sidoniști, crede încă în "Republica Nouă" pe care o instaurase decembrismul și pe care Guvernul jurase s-o apere. Astfel, trupele monarhiste au împotriva lor chiar elemente de ordine, cunoscute prin atitudinea lor antidemagogică. Sidoniștii luptă contra monarhiștilor. Succesul democraților e mai mare și mai precipitat decât credeau chiar cei mai optimiști adversari ai "decembrismului". La Lisabona se organizează coloane republicane, gata să pornească în marș forțat împotriva Nordului. Dar, și de data aceasta, nu e nevoie de eroismul civic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pierdut încrederea în conducerea acestei mișcări; iar pe de altă parte, ea aduce după sine cea mai cumplită reacțiune democratică. A compromis chiar ideea "Republicii Noi", de factură sidonistă, care încă avea destui aderenți, pentru că a adeverit leitmotivul propagandei vechilor democrați: orice dictatură, fie și de tip prezidențialist, încurajează forțele reacționare și aduce după sine restaurarea monarhiei. Astfel că bunii republicani, chiar dacă nu împărtășeau ideile lui Afonso Costa, Antonio Jose de Almeida sau Brifa Camacha, erau siliți să rămână de partea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
își impune tot mai viguros voința. Și când voința aceasta nu e ascultată, izbucnesc greve, explodează dinamita sau cade guvernul. Și guvernele cad, într-adevăr, într-un ritm amețitor. José Relvas, sincer democrat, e înlocuit după două luni cu un democrat mai pur: Domingos Pereira. Și acesta, la rândul lui, se prăbușește după trei luni. Urmează un colonel, de cea mai curată tradiție republicană, care și el e alungat după aproape șapte luni. Este un mic record - dar cât de scump
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
amiral Canto de Castra; acesta profită de deschiderea Parlamentului, în iunie 1919, ca să-și înainteze demisia. Lichidarea "vechiului regim al Republicii Noi" se face cu o cruzime și o lipsă de responsabilitate înmărmuritoare. Autoritatea își pierde prestigiul îndată după victoria democraților. Poliția e atacată de mulțime în primele săptămâni ale guvernului Barbosa. Monarhiștii sunt destituiți în masă, iar în locul lor sunt numiți oamenii "furnicii albe". Căci Afonso Costa, deși refuză, orgolios, să-și părăsească biroul lui de avocat de la Paris, conduce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cad unul după altul, sub presiunea străzii și a elementelor extremiste. Mecanica politică se face încă odată simțită; forțele descătușate în 1910 împing fatal Republica, tot mai accentuat, către extrema stângă. Echilibrul visat de Antonio Jose și de alți sinceri democrați nu mai poate fi dobândit. Anumite forțe obscure, eliberate și promovate de ei, împing neîncetat Portugalia republicană către o revoluție comunistă. Guvernul Liberata Pinta, venit la sfârșitul lui noiembrie 1920, demisionează la 2 martie 1921. Pentru a ieși din impas
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
când Salazar, împreună cu alți trei profesori, e suspendat din învățămînt. Este perioada care urmează asasinării lui Sidonio Paes și înăbușirii revoltelor monarhiste. Cum se cunoștea activitatea lui Salazar la "Centrul Academic de Democrație Creștină" și cum, fără îndoială, erau destui democrați republicani care voiau să-i ia locul la catedră, a fost acuzat de monarhism și activitate antirepublicană. În ancheta făcută de către comisia Universității, Salazar se apără prin memoriul menționat mai sus, A minha resposta, fără să răspundă, totuși, la toate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-au aflat disensiunile care domneau între biruitori. Monarhiștii, și în deosebi integraliștii, vedeau cu uimire că Mendes Cabeçadas își ia toate măsurile de apărare a Republicii, înconjurîndu-se de exact aceeași oameni politici împotriva cărora triumfase lovitura de la 28 mai. Democrații și clientela vechilor partide republicane încep să prindă curaj o "junta" militară este întotdeauna mai ușor de răsturnat decât un singur om. Fusese o revoluție care triumfase fără un singur foc de armă și fără o singură picătură de sânge
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dezagrega văzând cu ochii. Monarhiștii erau dezamăgiți nu numai pentru că vedeau depărtîndu-se posibilitatea unei restaurări, ci și pentru că asistau la surparea prestigiului politic al armatei, fenomen care nu putea fi urmat decât de o recrudescență a mișcărilor de extremă stângă. Democrații, pe de altă parte, se pregăteau pentru preluarea puterii, ațâțând diversele grupări militare una împotriva alteia și pe Gomes da Costa împotriva tuturor. Totul îi îndemna să creadă că Junta militară nu se va putea menține la putere nici măcar atât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Partizanii diferitelor grupări politice care colaboraseră la revoluția din 28 mai, nădăjduiau că vor putea orienta dictatura militară în conformitate cu programele lor respective. Monarhiștii întrevedeau în revoluția militară restaurarea regalității. Republicanii așteptau de la dictatura militară întărirea republicii și refacerea prestigiului regimului. Democrații sinceri sperau într-o normalizare a vieții politice și o purificare a sistemului parlamentar. Când fiecare a înțeles că dictatura militară intenționează să păstreze, puterea exclusiv în mâinile sale, refuzând să se facă instrumentul uneia sau alteia dintre fracțiunile politice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întîia oară de la 28 mai 1926, revoluția e silită să accepte un compromis cu vechiul regim. Monarhiștii, și în deosebi integraliștii care colaboraseră cu atâta entuziasm la lovitura de stat de la 28 mai, se trezeau acum în fața unei puternice coaliții: democrații lui Antonio Maria da Silva alături de dictatura militară. Este cea mai gravă criză prin care trece mișcarea de la 28 mai. Cu toată energia și sufletul incoruptibil al generalului Carmona, mișcarea de la 28 mai se afla în pragul dezagregării finale. Pactul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ci milițienii, care nu vor dezarma și nu vor îngădui să se piardă un asemenea prilej pentru a păstra puterea. Evident, lucrurile acestea nu erau înțelese astfel nici la Londra, nici la Paris. Salazar nu obosește să atragă atenția marilor democrați ca în Spania nu se joacă soarta democrației, ci a Europei. "Comunismul dă astăzi în Peninsula Iberică o formidabilă bătălie, de soarta căreia depinde soarta Europei..." " Și interesul arătat Portugaliei de către agitatorii comuniști este încă o dovadă a tacticei lor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Ano I, No. l (articol în care doctrinarul integralismului încearcă să reabiliteze naționalismul lui T. Braga); Silvio Romero, A Patria Portuguesa (1906; critica științei antropologice a lui Teófilo); Castelo Branco Chaves, Teófilo Braga e o Nacionalismo (reeditare, Lisboa, 1935; un democrat care consideră totuși pe Braga printre premergătorii naționalismului portughez). Despre Eça de Queiroz: Antonio Cabral, op. cit. și Glória e sombras de Eça de Queiroz (Lisboa, 1940); Antonio Sardinha, Purgatório das ideas (Lisboa. 1929); p. 3 sq.; Vlanna Moog, Eça de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să fiu portar la fotbal, „În loc să alerg pe teren Împreună cu ceilalți jucători“. Un alt fapt care producea resentimente era că veneam și plecam de la școală cu un automobil, În loc să călătoresc cu tramvaiul sau cu trăsura, așa cum făceau ceilalți băieți, mici democrați buni. Un profesor mi-a sugerat, cu toată fața schimonosită de o grimasă de dezgust, că puteam măcar să cobor din automobil la câteva intersecții mai departe, pentru a-i scuti pe colegii mei de școală de vederea unui șofer În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
trasă de reni: zboară ca vântul, zboară sănioară, zboară până-n seară! Mi-am dat seama În curând că, În timp ce vederile mele, vederi nu tocmai neobișnuite printre democrații ruși din străinătate, erau primite cu Întristată uimire sau cu rânjete politicoase de către democrații englezi in situ, un alt grup, ultraconservatorii englezi, trecea entuziast de partea mea, dar o făcea determinat de o motivație reacționară atât de primitivă, Încât mă stingherea sprijinul lui vrednic de dispreț. Mă mândresc Într-adevăr că am detectat Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nu, cu gălbenușuri cu tot... iar pâinea prăjită pe grătar... mulțumesc. A venit și a stat În picioare lângă mine: —Să găsești Într-un hotel un grătar din argint pentru prăjit pâinea este mai greu decât să dai de un democrat În Texas. Cred că o să-i dau un telefon lui Hunter, am spus eu. O să-și iasă din minți de Îngrijorare. — În nici un caz. Eu o să fac rost de un avocat, să fie pregătit, insistă Lauren. Oare nu ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a venit, apoi s-a dus; vremea s-a răcit; Gore candida împotriva lui Bush. Eu, unul, n-am avut nici o clipă de îndoială în privința rezultatului. Chiar și în condițiile în care Nader mai încurca din socoteli, părea imposibil ca democrații să piardă și, ori de câte ori ieșeam prin cartier, întâlneam doar oameni care erau de aceeași părere cu mine. Numai Tom, cel mai pesimist om din lume când venea vorba de politica din America, dădea semne de îngrijorare. Era de părere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
le dau afară din casă, nu-i așa? — Da, presupun că ai putea. Și ai ajunge să regreți zi de zi, până la sfârșitul vieții. Nu face asta, Joyce. Încearcă să te resemnezi. Capul sus. Nu te lăsa păcălită. Votează cu democrații la toate alegerile. Plimbă-te cu bicicleta prin parc. Visează la trupul meu desăvârșit, auriu. Ia-ți vitaminele. Bea opt pahare de apă pe zi. Ține cu Mets. Uită-te la cât mai multe filme. Nu face eforturi prea mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
anume că de la o vreme fiul ei a început să nutrească, invers proporțional cu ale ei, speranțe trădătoare, pe care el le consideră însă realiste. Hans e tânăr și sănătos și se bazează pe pumnii săi, așa cum și funcționarii social‑democrați Probst, Koci și Wrba se bazaseră pe ai lor, atunci când au zdrobit greva. Hans a învățat că nu e musai să fii un funcționar al acelui mult iubit partid muncitoresc ca să nimicești ceva cu bâta, poți s‑o faci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aparenta ei compensare totală a creșterii prețurilor, s‑a dovedit, după cât se pare, a fi doar înșelătorie și praf în ochii poporului. (Ei, și? Bine că șilingul circulă, la Hawelka și la barul Picasso). Mămica perorează că mulți activiști social‑democrați din sindicat s‑au retras din vechiul lor partid, de care s‑au atașat deja, fiindcă nu pot suporta, sufletește vorbind, colaborarea cu partidul popular reacționar împotriva muncitorilor militanți. Când, socialist fiind, ajungi să te facă porc un secretar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și care mai are și alte procării pe conștiință. Trecutul misterios al acestui om e acoperit cu un văl gros pe care nici măcar poliția secretă n‑a fost în stare să‑l dea la o parte. Dar și funcționarii social‑democrați Waldbrunner (ministru al Energiei și delator), Tschadek (ministrul Justiției și acuzatorul muncitorilor) și mulți alți sindicaliști de frunte, care au târât în noroi propriul partid și tradiția acestuia, sunt înjurați vehement de mama, indiferent de persoană, rang sau poziție socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Cleveland, zise el scurt, pentru Benjamin Harrison În l888 și din nou pentru Harrison În 1892, atunci cînd Cleveland a candidat pentru a doua legislatură - vremurile de care ne-om aminti cu toții pînă-n ceasul morții, zise tata sumbru, căci erau democrații la putere și muream de foame. Luați seama la ce vă spun, strigă el, or să vină iar la putere mai Înainte de sfîrșitul acestor patru ani... o să vi se lipească burta de spinare, sînt sigur de asta așa cum sînt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai Înainte ca Monstrul acesta Îngrozitor, fioros, crud, inuman și sîngeros, care nu ne-a lăsat să intrăm În război, să vă pună la pămînt... căci mizeria, distrugerea, iadul și chinurile se abat asupra noastră ori de cîte ori vin democrații la putere. De asta să fiți siguri! zise el scurt, tuși, Își umezi degetul mare, se aplecă brusc În față și scuipă din nou. Se lăsă o clipă de tăcere și vecinii așteptară. — Of, Doamne! exclamă tata În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
știm, a spus-o chiar cu gura lui presei: „Eu nu am apucături de killer politic. Pur și simplu, vreau să contribui la dezbatere, să destind atmosfera", adică mai pe românește, să mai facă niște tumbe și giumbușlucuri, ca aprigii democrați de la PDL, să-și mai descrețească frunțile și să nu-și ronțăie unul altuia gâtul. Acum iată una, chiar pe placul meu. In localitatea brașoveană Racoș, românii și ungurii au uitat de „nem tudom romaniok", s-au aliat, au pus
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
electorală pe timpul acela era foarte simplă: cine nu votează cu noi, va trebui să fugă mai iute decât noi. Sigur că în vremile celea de demult, de ales, nu putea fi ales oricine, oricât s-ar fi dat el de democrat, candidat putea fi doar cel care avea un electorat mai bine înarmat. Cu ocazia scrutinului electoral, loviturile politice se dădeau mai ales în zona gâtului, iar urnele erau pregătite din timp și apoi folosite pentru a păstra rămășițele pământești ale
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ca Neam. Trăim momente grele. Românii se luptă cu moartea și pleacă din țara lor pentru a putea supraviețui, lăsând în urmă intrigi și nimicuri de caractere. Ei pleacă în îndepărtate exiluri împinși de asupritorii de ieri, azi deghizați în democrați. Dar strigătul legionarilor nu a încetat. El vibrează ca un dangăt de clopot, ca o chemare la rugă din adâncul temnițelor, din desișul codrilor, din gropile știute și neștiute, din adâncul minelor de plumb. La 27 noiembrie 1940, după lungi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]