3,354 matches
-
unele categorii de persoane, autorizându-se în acest sens Ministerul Afacerilor Interne. În document se prevedea că: Această Hotărâre a Consiliului de Miniștri a creat cadrul prielnic desfășurării acțiunilor de deportare plănuite anterior. Aceasta urma să fie a doua mare deportare din istoria contemporană a României, după deportările din ianuarie 1945 când peste 70.000 de persoane, în special etnici germani, au fost deportați în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de prima deportare, de această data s-a ales ca destinație stepa Bărăganului, o
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
acest sens Ministerul Afacerilor Interne. În document se prevedea că: Această Hotărâre a Consiliului de Miniștri a creat cadrul prielnic desfășurării acțiunilor de deportare plănuite anterior. Aceasta urma să fie a doua mare deportare din istoria contemporană a României, după deportările din ianuarie 1945 când peste 70.000 de persoane, în special etnici germani, au fost deportați în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de prima deportare, de această data s-a ales ca destinație stepa Bărăganului, o zonă subdezvoltată și foarte puțin populată. Din
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
de deportare plănuite anterior. Aceasta urma să fie a doua mare deportare din istoria contemporană a României, după deportările din ianuarie 1945 când peste 70.000 de persoane, în special etnici germani, au fost deportați în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de prima deportare, de această data s-a ales ca destinație stepa Bărăganului, o zonă subdezvoltată și foarte puțin populată. Din acest punct de vedere operațiunea coincidea cu o acțiune de colonizare a regiunii. Planurile urmăreau, după cum s-a descoperit ulterior într-un
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
i-au sprijinit, activiști politici și pentru drepturile cetățenești, foști oameni de afaceri cu legături în Occident, lideri ai grupării etnicilor germani. În noaptea de 17-18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mișcare cea mai amplă acțiune de deportare din istoria contemporană a României, după deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, întreprinsă în ianuarie 1945. Un număr de 12791 de familii, respectiv 40320 de persoane, din 258 de localități situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, în actualele județe
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
drepturile cetățenești, foști oameni de afaceri cu legături în Occident, lideri ai grupării etnicilor germani. În noaptea de 17-18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mișcare cea mai amplă acțiune de deportare din istoria contemporană a României, după deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, întreprinsă în ianuarie 1945. Un număr de 12791 de familii, respectiv 40320 de persoane, din 258 de localități situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, în actualele județe Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, au fost ridicate
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
Fundata, Lătești, Măzăreni, Movila Gâldăului, Olaru, Pelican, Răchitoasa, Rubla, Salcâmi, Schei, Valea Viilor, Viișoara și Zagna (în raioanele Călărași, Brăila, Călmățui, Galați, Slobozia, Lehliu și Fetești). O statistică a capilor de familie deportați după naționalități pentru cele 18 localități de deportare din Bărăgan dădea următoarele cifre: <br> Conform studiului „"Deportații în Bărăgan 1951-1956"”, au fost vizate un total de 40.320 de persoane, clasificate de regimul comunist astfel: Un HCM din 7 decembrie 1955 a dispus eliberarea și întoarcerea deportaților. Se
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
În 1964, după grațierea generală, casele au fost demolate, pământul a fost arat și, astfel, urmele fărădelegilor au fost șterse. După ce ani de zile nu s-a mai vorbit oficial despre aceste fărădelegi, abia în 1972 Nicolae Ceaușescu a criticat deportările în Bărăgan, calificându-le drept ""măsuri greșite"" care au adus daune ""politicii naționale"" a partidului. În 1990, la Timișoara a fost înființată "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan". "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan", din Timișoara, împreună cu "Asociația Foștilor Detinuți Politici", din
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
a partidului. În 1990, la Timișoara a fost înființată "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan". "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan", din Timișoara, împreună cu "Asociația Foștilor Detinuți Politici", din Turnu Severin, și-au asumat printre altele și rolul de administrare a memoriei deportării prin editare de cărți, arhivare de documente, instalarea de monumente și organizarea periodică de simpozioane și comemorări. În anul 1996, la comemorarea a 45 de ani de la deportare, "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan" a ridicat "Monumentul Deportării", amplasat în "Parcul
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
Severin, și-au asumat printre altele și rolul de administrare a memoriei deportării prin editare de cărți, arhivare de documente, instalarea de monumente și organizarea periodică de simpozioane și comemorări. În anul 1996, la comemorarea a 45 de ani de la deportare, "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan" a ridicat "Monumentul Deportării", amplasat în "Parcul Justiției" din Timișoara. O altă acțiune întreprinsă de "Asociația foștilor deportați în Bărăgan" a fost să construiască, în incinta Muzeului Satului Bănățean din Timișoara, o replică fidelă a
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
administrare a memoriei deportării prin editare de cărți, arhivare de documente, instalarea de monumente și organizarea periodică de simpozioane și comemorări. În anul 1996, la comemorarea a 45 de ani de la deportare, "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan" a ridicat "Monumentul Deportării", amplasat în "Parcul Justiției" din Timișoara. O altă acțiune întreprinsă de "Asociația foștilor deportați în Bărăgan" a fost să construiască, în incinta Muzeului Satului Bănățean din Timișoara, o replică fidelă a unei case de pământ bătut, acoperită cu paie, așa cum
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
lasă cadavrele celor uciși pe locul în care au fost împușcați, fără să le îngroape”. În iunie 1942, Mihai Antonescu, în numele lui Ion Antonescu, a reacceptat, în convorbiri secrete cu trimișii lui Himmler din Sicherheitspolizei, soluția finală în România, adică deportarea tuturor evreilor români, cu foarte mici excepții, în lagărul de exterminare Belzec din Polonia unde, conform planului german, urmau să fie gazați și arși într-un ritm de 2.000 pe zi. În afară de 17.000 de evrei găsiți „utili” economiei
Mihai Antonescu () [Corola-website/Science/303301_a_304630]
-
și ministru de externe al Ungariei. Numele său este legat în mare măsură de Holocaustul din Ungaria, în care majoritatea evreilor din această țară și din teritoriile anexate la ea, a fost supusa într-un scurt timp la prigoană și deportare în masă în lagărele de exterminare amenajate de Germania nazistă pe teritoriul Poloniei. Döme Sztójai a fost ulterior condamnat la moarte de Tribunalul Poporului din Budapesta și executat. În tinerețe, Sztójay a servit în primul război mondial ca agent de
Döme Sztójay () [Corola-website/Science/302864_a_304193]
-
al lui Ferenc Szálasi, Crucile cu Săgeți, au fost reprimate sindicatele și organizațiile stângii democratice. Döme Sztójay nu se vedea obligat să accepte în toate autoritatea regentului Miklós Horthy, și a continuat cu energie măsurile de prigoană contra evreilor și deportarea lor spre lagărele naziste din Polonia. După iunie 1944 Horthy a fi vrut să-l demită din funcție pe Sztójay, dar nu mai deținea puterea de facto necesară. După unele surse, Horthy ar fi încercat și să-și folosească influența
Döme Sztójay () [Corola-website/Science/302864_a_304193]
-
din Polonia. După iunie 1944 Horthy a fi vrut să-l demită din funcție pe Sztójay, dar nu mai deținea puterea de facto necesară. După unele surse, Horthy ar fi încercat și să-și folosească influența, fără succes, ca să oprească deportarea evreilor. În cele din urmă, sub presiunile mai multor factori internaționali (ca de pildă apelurile Vaticanului) la 7 iulie Horthy a ordonat oprirea deportărilor de evrei în lagărele din Polonia. Sztójay, în acest moment, i s-a alăturat. Béla Imrédy
Döme Sztójay () [Corola-website/Science/302864_a_304193]
-
După unele surse, Horthy ar fi încercat și să-și folosească influența, fără succes, ca să oprească deportarea evreilor. În cele din urmă, sub presiunile mai multor factori internaționali (ca de pildă apelurile Vaticanului) la 7 iulie Horthy a ordonat oprirea deportărilor de evrei în lagărele din Polonia. Sztójay, în acest moment, i s-a alăturat. Béla Imrédy a hotărât să părăsească guvernul în semn de protest față de exproprierea de către SS și Gestapo a bunurilor evreilor. Profitând de o anumită confuzie creată
Döme Sztójay () [Corola-website/Science/302864_a_304193]
-
Sovietică. Acolo a fost deținută timp de cinci ani într-un lagăr de muncă forțată. Fostul lagăr de la Novo-Gorlovka se află pe teritoriul Ucrainei. În romanul ei "Atemschaukel" (Leagănul respirației), publicat la München în anul 2009, a prelucrat aspecte privind deportarea germanilor originari din România în Uniunea Sovietică. Acest roman, care prin „Fundația Robert Bosch” a fost nominalizat pentru "Deutscher Buchpreis" (Premiul german al cărții), a ajuns la 16 septembrie în finala celor șase. Herta Müller a făcut studii de germanistică
Herta Müller () [Corola-website/Science/302876_a_304205]
-
în mod explicit în primul decret sovietic cu privire la lagărele de muncă obligatorie. Strămutările populației din Uniunea Sovietică care au dus la crearea acestor colonii au fost îndeplinite printr-o serie de operații organizate conform unor criterii naționale și sociale de deportare. Spre deosebire de lagărele Gulagului, coloniile obligatorii aveau aparențele unor așezări "normale": deportații locuiau împreună cu familiile lor și se bucurau de o destul de mare libertate de mișcare. Totuși, călătoriile erau limitate numai la anumite zone, iar deportații erau atent supravegheați de NKVD
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
dușmani" au fost condamnați la pedepse de 20 de ani în lagăre de muncă. În plus, populația de-a lungul graniței de apus a URSS-ului, la fel ca și lucrătorii forestieri și muncitorii de la căile ferate au fost deportați. Deportările masive ale populației poloneze în cele mai îndepărtate și puțin ospitaliere regiuni ale Uniunii Sovietice au avut loc în 1940-1941. Este greu de apreciat câți polonezi au suferit în urma acestor acțiuni arbitrare, se apreciază că au fost intre 400.000
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
ca regiunea Murmansk să fie curățată de "naționalitățile străine", atât scandinavi cât și alți indigeni. Finlandezii, norvegienii ("norvegienii din peninsula Kola") au fost strămutați în RSS Karelo-Finlandeză. Germanii, coreenii, chinezii și alții au fost deportați în așezări din Munții Altai. Deportările din țările baltice (Lituania, Letonia și Estonia) și din regiunile anexate ale României (Basarabia și Bucovina de Nord) au avut loc în perioada mai-iunie 1941. În 1941, un mare număr de polonezi au fost amnistiați și nu au mai fost
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
frontieră. Aceste depotrtări i-a privit pe cetățenii sovietici membri ai unor etnii "inamice național". A fost vorba de germani, finlandezi, români, italieni și greci. La sfârșitul acestui proces au fost incluși în valul de deportați și tătarii crimeeni. Aceste deportări i-a privit pe membrii grupurilor etnice declarate vinovate de cooperare cu ocupantul nazist. A fost vorba de un număr de popoare din Caucazul de Nord și din Crimeea: cecenii, ingușii, turcii meskhetiani, balcarii, karaciaii, tătarii crimeeni, bulgarii crimeeni și
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
vinovate de cooperare cu ocupantul nazist. A fost vorba de un număr de popoare din Caucazul de Nord și din Crimeea: cecenii, ingușii, turcii meskhetiani, balcarii, karaciaii, tătarii crimeeni, bulgarii crimeeni și calmîcii. Armata Roșie de ocupație a dus în deportare în Siberia mai mult de 200.000 de germani din România (aproximativ 75.000 de sași transilvăneni), Ungaria și Iugoslavia. Mulți dintre ei au murit în lagărele de muncă. (Vezi: Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică) Deportările de după încheierea
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
și calmîcii. Armata Roșie de ocupație a dus în deportare în Siberia mai mult de 200.000 de germani din România (aproximativ 75.000 de sași transilvăneni), Ungaria și Iugoslavia. Mulți dintre ei au murit în lagărele de muncă. (Vezi: Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică) Deportările de după încheierea celui de-al doilea război mondial nu au fost diferențiate sau clasificate în mod special de NKVD. Au fost afectate persoane care s-au aflat vremelnic sub administrația Forțelor Axei: membri
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
dus în deportare în Siberia mai mult de 200.000 de germani din România (aproximativ 75.000 de sași transilvăneni), Ungaria și Iugoslavia. Mulți dintre ei au murit în lagărele de muncă. (Vezi: Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică) Deportările de după încheierea celui de-al doilea război mondial nu au fost diferențiate sau clasificate în mod special de NKVD. Au fost afectate persoane care s-au aflat vremelnic sub administrația Forțelor Axei: membri ai familiilor persoanelor acuzate de loialitate fața
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
număr de foști ostarbeiter au fost trimiși în exil. "Curățarea" teritoriilor anexate a continuat până la mijlocul deceniului al șaselea. În iulie 1949, revoltele țăranilor români din Basarabia și Bucovina de Nord au fost înăbușite cu duritate și au dus la deportarea a aproximativ 95.000 de oameni. (Acestea au fost cifrele prezentate in rapoartele către Stalin din 1951). Termenul "ukaznic" derivă din cuvântul rusesc "ukaz" - "decret". Acest nume era aplicat condamnaților conform diferitelor "ukazuri sovietice", dar cea mai obișnuită interpretare se
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
Strămutarea/refugierea și expulzarea germanilor după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial se referă la fuga și deportarea în masă a celor considerați a fi de etnie germană (atât "Reichsdeutsche" cât și "Volksdeutsche)" din zonele ocupate de Uniunea Sovietică în Europa, imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și în primii trei ani postbelici (1946 - 1948
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]