4,161 matches
-
cât ea este realizată într-un anumit context. Toate acestea știindu-se faptul că, oricum, este greu de pătruns la semnificația originară a textului poetic, având în vedere că rolul poeziei este acela de a încifra și nu de a descifra. 3.2. Ana Blandiana vs Ileana Mălăncioiu două modele de poetică a deconstrucției Fără pretenția de a construi și de a impune un model paradigmatic individual, ne propunem să realizăm un studiu stilistic comparativ, între poezia a două autoare Ana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fenomenul ancorat în istoria culturală prin care se naște literatura română. Dincolo de condiția scriptică particulară, de finalitatea istoriografică, de existența "întâmplătoare" sau, dimpotrivă, cultivată și livrescă a efectelor estetice, Cronicile ne-au apărut, astfel, în relație cu personalitatea autorilor lor, descifrați cu minuție, într-o empatică perspectivă individualizatoare. Modelele umane, explicite, ale Cronicilor, rămase în mintea noastră cu acea apăsare cu care profesorul puncta prezența lucrului esențial, erau modele ale timpului, de "înțelepciune și forță". Ele își perpetuau, însă, sensul exemplar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
primul caz, avem în vedere tipărirea cărții Toate leacurile la îndemână (1935), după o bogată activitate publicistică de răspândire a cunoștințelor medicale și igienico-sanitare; pentru al doilea, obiectul de studiu este alegoria-pamflet Lobocoagularea prefrontală (1948), a cărui semnificație este original descifrată în eseul Vasile Voiculescu, subversiv, semnat de Elvira Sorohan (cf. /www.romlit.ro/ "Fundația România literară"). 0.2. În ambele situații, avem în vedere prezența, cu pondere diferită, a unei terminologii medicale propriu-zise, în discursuri comparabile sui-generis: intenția de a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
selecției, similare cu etapele creației 69. Alături, metafora istoriei-comoară70 ce activează un spațiu al căutării proba labirintuluiși o vreme a scoaterii din ascundere, a descoperirii adevărului, unde scriitorul parcurge, succesiv, traseul neofitului tatonând limitele realității pe care vrea să o descifrez, și, apoi, după înțelegerea reperelor ei, pe cel al inițiatului. În strânsă legătură se configurează, din această per-spectivă, alegoria cărții-călătorie: cronicarul, în ipostaza sa de homo viator, deplasându-se în timp și inițiindu-l pe cititor 71 pe drumul lecturii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
când se vorbește despre muzică. Naratorul blecherian este fascinat de ideea de descifrare a unei partituri, de transformarea semnelor tipografice care codifică notele muzicale în melodie. Muzica este una dintre cele mai pregnante metafore ale vagului, ale sensului greu de descifrat, dar care primește, printr-o "lectură" adecvată, interpretarea necesară și definitivă. Astfel, Eugen, tânărul proprietar al prăvăliei de mașini de cusut, cântă la vioară, urmărind notele cu dificultate: "Ținea notele pe masă și stătea gheboșat asupra lor descifrând cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
greu de descifrat, dar care primește, printr-o "lectură" adecvată, interpretarea necesară și definitivă. Astfel, Eugen, tânărul proprietar al prăvăliei de mașini de cusut, cântă la vioară, urmărind notele cu dificultate: "Ținea notele pe masă și stătea gheboșat asupra lor descifrând cu răbdare portativele încâlcite ca și cum ar fi descurcat un ghem de ațe cu multe noduri pentru a scoate din ele un fir unic și subțire, firul bucății muzicale" (p. 153). Descifrarea notelor de pe portativ este echivalată cu operația de toarcere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
s-ar putea întâmpla” și ajungem să credem, inconștient: „Dacă este ușor să găsești moduri în care acest lucru se poate întâmpla, înseamnă că există șanse să se întâmple”. Totul se realizează după modelul unui automatism mental foarte greu de descifrat. Cu cât mass-media oferă descrieri bogate în imagini și detaliate asupra unui eveniment (chiar dacă acesta este rar), cu atât crește ușurința cu care spectatorul și-ar putea reprezenta acest eveniment. În mod inconștient, creierul va interpreta această ușurință de reprezentare
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
să atribuie această senzație unei surse precise, pe cât posibil umană. Senzația este astfel atribuită involuntar persoanei al cărei chit apare în asociere cu acest simbol. Concluzie Chiar și în lipsa cuvintelor, imaginile sunt purtătoare de sens. Nu prea suntem obișnuiți să descifrăm acest sens pentru că el se prezintă cel mai adesea sub forma unor asocieri inconștiente. De aici și necesitatea de a ne pune întrebări în legătură cu imaginile pe care le vedem, de a încerca să vedem cum au fost făcute și pe
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
scene naturale relaționează unele cu celelalte și ariile asociative sunt necesare pentru perceperea acestor relații. Omul a fost, timp de mii de ani, un vânător în mediul natural , într-atât încât ariile sale vizuale asociative au fost cizelate pentru a descifra, chiar instinctiv, diversele elemente ale unei scene vizuale. Cum aceste zone cerebrale sunt bogate în opioizi, ne provoacă plăcere. Concluzie Atracția noastră pentru emisiuni de tipul „natură și descoperiri” rezultă dintr-o particularitate a creierului. Acesta din urmă are zone
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
sau nevroza Amélie 193 Istoria se îneacă la mal 198 "Scriu pentru 300.000 de oameni..." 201 Cercul cojilor de portocală 204 Vizitatorul de peste Ocean 208 Lupi și rîndunici 213 Dialoguri pariziene 216 Timpul scrisorilor 221 Zarurile aruncate au fost descifrate 226 In honorem Edgar Morin 230 Curios lucru și sfîrșitul lumii... 234 "Scrisul mă va distruge" 236 Bigger than life 240 Trupul de la Miezul nopții 244 Posibilele și imposibilele noastre 249 4. COLȚUL CU CIORAN 253 Cioran și exilul în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Gerard Genette și mulți alți mari teoreticieni au tot afirmat că literatura în general, și romanul în particular, aduce o cunoaștere specifică. Problemele apar cînd se încearcă o definire a acesteia, pentru că un roman, chiar dacă reconstituie o epocă istorică, sau descifrează un anume sistem de relații sociale, sau ne cufundă în meandrele psihicului uman, nu este sinonim cu un tratat de istorie, sau de sociologie, sau de psihologie. Ce le diferențiază? Probabil ceea ce Bachelard numea "funcția de ireal" a imaginarului, acea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și felurite substanțe psihotrope. Dincolo de povestea femeii fatale, se configurează un Hollywood pe fond de război cu Vietnamul, la apogeul mișcării hi ppie, frămîntat, strălucitor și sensibil la impulsurile culturale venite din Europa, un univers decadent, din care omenescul profund, descifrat de Simon Liberati, capătă forme estetice inedite, nu lipsite, uneori, de rafinamentele cruzimii. Virtuozitatea narativă a autorului te antrenează aproape fără voie într-o poveste halucinantă, sacadată, în care simți că te scufunzi printre meandrele unei minți rătăcite, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
axată pe o cu totul altă măsură a timpului, pe alte lumini, alte culori, alte mirosuri, dar toate armonizate cu muzica ei interioară. Își respiră orașul iubit, a doua ei piele, amușină izul familiar pe care nu reușește să-l descifreze complet; se află acolo, înghesuite, mașini și trupuri, mecanisme și sudori, respirații acre și parfumuri obosite peste praful gros, e ceva animal și mineral totodată ; e mai degrabă murdărie și ea se scufundă în această clisă, se așează și se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
numai: Maurice Barrès, Francis Jammes (nașii săi literari), Montherlant, Valéry, Proust, Cocteau, Paulhan, Drieu La Rochelle, Gide sau Claudel, dar și pe generalul de Gaulle, căruia Mauriac i-a închinat un cult aproape mistic pînă la capăt. Corespondența acoperă și descifrează în filigran peste șaizeci de ani de istorie literară, politică și intelectuală cam aceiași, dar dintr-o perspectivă diferită, pe care îi parcurge și Paul Morand în al său Jurnal inutil, de n-ar fi decît savuroasele evocări ale aranjamentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sau Sollers se vor trezi pe rînd ridicați la rangul de "singurul romancier al generației sale"! Celui din urmă, cu care a păstrat o relație apropiată pînă la sfîrșitul vieții, îi scria în 1968: "... de fapt, trebuie să știi să descifrezi spațiile dintre cuvinte. Noi ceilalți eram instalați într-un anume limbaj conven țional. Nu și dumneavoastră." Nici istoria literară nu e neglijată în misivele lui Mauriac; în soțindu-l, tragem cu ochiul în culisele în care se pregătește lansarea unei NRF
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
faptul că o anume negație valorează mai mult decît anumite idolatrii! Că unele refuzuri sunt semne ale unei iubiri mai adînci decît adeziunile filistinilor avari și prefăcuți. Fără să vreau, le raportez pe toate la Hristos. Zarurile aruncate au fost descifrate ...Sau cel puțin așa suține tînărul și neliniștitul filosof parizian Quentin Meillassoux, profesor la celebra Ecole Normale de pe rue d'Ulm, într-o recentă publicație a sa, Le Nombre et la Sirène /Numărul și Sirena (2011), în care abordează mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
francez împotriva criticilor care i s-ar putea aduce din perspectivă logică, trimițând interpretarea în domeniul criticii literare și al retoricității scriiturii. Din punctul de vedere al lui Habermas, "Derrida nu procedează analitic", ci "mai degrabă în maniera criticii stilistice, descifrând în abundența retorică de semnificație a straturilor literare ale unui text care apare ca ne-literar ceva de ordinul unor comunicări indirecte prin care textul însuși își dezminte conținuturile sale manifeste"230. Astfel, Habermas vede în exploatarea retorică a textelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
profesorul universitar și traducătorul Jean Baudrillard le-a resimțit de-a lungul evoluției sale culturale. Această situare nu ar fi conturată dacă nu am aminti rolul și influența particulară a efervescenței spațiului cultural francez. Astfel, o parte dintre interpreții săi descifrează o profundă influență asupra gândirii și scriiturii baudrillardiene în radicalismul care a apărut în Franța în 1960, mai ales că revoltele de atunci nu au avut un scop eminamente social sau politic, ci au cuprins și mișcări împotriva metodelor, disciplinelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-și recunoasă profunda iluzie de obiectivitate. Acest tip de gândire este pus în relație cu o utilizare radicală a limbajului care, ca și la Saussure, "anagramatizează" conceptele în același mod în care limbajul poetic dispune de cuvinte. Gândirea radicală nu descifrează, așa cum nici gândirea poetică nu arată, ci doar sugerează. Pasiunea pentru domeniul iluziei care atrage după sine puterea artificialului ține de apanajul seducției, care convertește lucrurile în aparență pură, lipsindu-le de sensul care le era dat în mod obișnuit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ci "singularitatea poetică a analizei" și transformarea limbajului în eveniment. Pentru realizarea acestei scriituri, dimensiunea ironică, iluzia sensului, denaturarea obiectului discursului, instituirea paradoxului și a aluziei, a secretului și a enigmei sunt câteva dintre coordonatele posibile: "A cifra, nu a descifra. A lucra iluzia. A fabrica iluzia pentru a provoca evenimentul. A face enigmatic ceea ce este clar, ininteligibil ceea ce nu este decât prea inteligibil, ilizibil evenimentul însuși"565. Am putea numi una dintre formele de scriitură 566 sugerate de Baudrillard ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un anume fel. Am putea spune că în semnificantul vid putem să proiectăm un soi de bogăție totală a semnificației. În Japonia, semnele sunt foarte gravate, foarte ritualizate, ele sunt grele, dar într-un sens pe care nu-l putem descifra. Pentru America, lucrurile stau exact invers. Totul este ușor, transparent, flotant, nu există sens și nici nu e nevoie să cauți vreunul. Într-un anume fel, insignifianța radicală se alătură semnificanței radicale pentru a crea universuri cu totul ciudate pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
introduce în mod subtil verosimilul, opinia și probabilul cu motive bune și argumente, sugerând inferențe sau extrăgându-le ei pentru alții; 4) A sugera implicitul prin explicit; 5) A institui un sens figurat, a-l infera din cel literal, a descifra plecând de la el, utilizând pentru acest lucru figuri de stil, "povești"; 6) A utiliza un limbaj figurat și stilizat, literar; 7) A descoperi intențiile celui care vorbește sau scrie, a putea să dai rațiuni pentru ceea ce se spune", demonstrând varietatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care am murit iar noaptea crini evadați din "Le Bois sacré" a lui Denis Ca și cum aș fi fagurele în care toamna adună miere din "Le Buisson" pictat de Van Gogh Ca și cum aș fi făcută ferfeniță de foarfeca picioarelor Ca și cum aș descifra cartea scrisă cu vîrful salciei Ca și cum în compartimentul meu ai fi numai tu călător Ca și cum verdele pinului lui Cézanne e negru în zi mohorîtă Ca și cum te-ai desprinde dintr-o lumină mătăsoasă Ca și cum te-ar dezmierda ochii mulțimii prezente la
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
au lovit mișelește, cu propriile lui arme. Coincidență, sau nu, mă aflu tot În misiune permanentă, de data asta la Canberra, și primesc de la buna mea prietenă, scriitoarea Aura Christi, un text pe care abia la a doua lectură Îl descifrez cu adevărat. Nicolae Breban, uriașul la propriu, dar mai ales la figurat, scriitor, este și el victimă a aceleiași pletore jurnalistice, care vai, nu e de capul ei, În cursa nebună după rating. Și găselnița este veche, patentată de acum
Atitudine. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ileana Andrei () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1443]
-
o școală a urii. Ea n-are efect decât când e pe viață, adică atunci când smulge definitv pe condamnat din societate. Condamnatul politic iese din închisoare mai înverșunat decât era când a intrat". Din acest discurs orientat psihanalitic, lectorul poate descifra cu ușurință rădăcinile agresivității stranii ale lui Păun, ca și mobilul întreprinderii sale. După detenție, condamnatul primește o scrisoare de la un avocat, prin care este informat că o persoană anonimă dorește să-l ajute să se reintegreze în societate, oferindu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]