3,150 matches
-
iar banii degeaba așa cum făcusem și cu alte tratamente naturiste până atunci. Am venit acasă și i-am explicat soțului meu aventura mea la Forever, i-am explicat în mare ce am înțeles eu, adică nimic și el m-a descurajat din prima, spunându-mi că sunt prostii și că ar trebui să merg la spital că este mai sigur. A reușit să mă devieze de la ideea de a încerca produsele și noroc că a doua zi nepoata mea a venit
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
al lui Möbius. Pentru Dirichlet a avut cea mai mare prețuire și asupra câtorva puncte dificile din Disquisitiones arithmeticae au corespondat chiar. Pe Eisenstein l-a primit cu multă curtenie. Dar pe Jacobi a refuzat să-l vadă și a descurajat, prin faima sa de om inaccesibil, pe Abel să treacă prin Göttingen la întoarcerea lui din Paris. Deci, impresia rămîne: prefera matematicienilor, societatea nematimaticienilor. * Dar să continuăm consemnarea principalelor momente biografice. În 1805 se însoară cu Johanna Osthoff, marea lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-se să inventeze pentru el un sistem automat de inventariere a fișelor bibliografice, pornind de la piesele unui ventilator vechi. De patru ani lucra la acest proiect, Însă tata continua să afișeze entuziasm pentru progresele Înregistrate, pentru ca Tomás să nu se descurajeze. La Început, mă preocupa cum avea să reacționeze Fermín dinaintea prietenului meu. — Dumneata trebuie să fii prietenul inventator al lui Daniel. E o mare Încîntare să te cunosc. Fermín Romero de Torres, asesor bibliografic al librăriei Sempere, la dispoziția dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nesigurele-i picioare și ridicându-se de plecare... Lunile următoare au fost bântuite mereu de știri și de vești contradictorii despre plecarea pelerinilor în noaptea aceea. Tot ce se mai știa era că tandemul pornit către miazăzi nu se lăsase descurajat de ninsoarea deasă, care, vânturată violent de crivățul nordului, le acoperea de îndată urmele pașilor. Prin zăpada tot mai adâncă a troienelor acumulate de luna lui făurar, de pe bulevardul care duce la bariera de sud a orașului, potrivit unei Hărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să piardă timp, pe urmă își dădea seama de ridicolul grabei. Dar încetinit, mersul îi devenea mai puțin sigur. Parcă echilibrul ei ținea de o anumită ordine a mișcărilor. Cum ieșea din această ordine, se clătina. Lipsa de acțiune o descuraja evident, o lăsa fără un punct de sprijin. Devenea imediat vulnerabilă. Ceva se stingea pe fața ei osoasă, cu pomeții proeminenți și abia atunci îți dădeai seama că ochii sumbri, care se dilatau uneori în plină zi ca la pisici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a criptei zeului Adormit? Așa spera Gosseyn. Secoh puse jos furculița și cuțitul și-și așeză mâinile pe masă. Arătau fine și sensibile, dar aveau în ele și fermitate. Zise în sfârșit cu amabilitate: - Băiatul meu, nu vreau să te descurajez. Poziția dumitale este anormală. Aș fi fericit să-ți dau personal instruirea primară de bază, iar grație elasticității puterilor mele discreționare, gândesc că aceasta ar putea include și ceremonia viziunii. Dar trebuie să te avertizez cu toate acestea că protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
urcând contra curentului, se-ndreaptă spre un punct precis de pe un raft, înșfacă un volum subțire, legat în verde, îl scutură de praf. Nu a fost tradus niciodată în nici o altă limbă. Dificultățile sunt probabil atât de mari, încât au descurajat pe toată lumea. Ascultați: „Adresez convingerea...“ Nu: „Tot încerc să mă conving pe mine însumi de actul de a transmite...“ Remarcați că ambele verbe sunt la frecventativ... Un lucru îți este clar de la-nceput: cartea asta n-are nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un pantof de lac negru cu botul de antilopă. VI Paginile fotocopiate se opresc aici, dar pe tine te interesează acum doar să poți continua lectura. Undeva trebuie să se afle volumul complet; cauți cu privirea de jur-împrejur, dar te descurajezi imediat; în biroul acesta cărțile apar sub formă de materiale grosolane, piese de schimb, angrenaje de demontat și remontat. Acum înțelegi refuzul Ludmilei de a te urma; te temi că ai trecut și tu „de partea cealaltă“ și că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
comunice și ele o luminozitate rece, de galerie de oglinzi, unde un număr limitat de figuri se răsfrânge, se răstoarnă și se multiplică. Dacă figura mea pornește în toate direcțiile și se dublează pe toate muchiile e pentru a-i descuraja pe cei ce vor să mă urmărească. Am mulți dușmani și trebuie să-i evit tot timpul. Dacă își închipuie că mă ajung din urmă, se vor izbi doar de o suprafață de sticlă, unde apare și dispare o reflectare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
era întregul adevăr — o pauză însemna că există dorința de a repara lucrurile până la urmă — dar cel puțin reușise să spună ceva. — O ce? întrebă Russell. Leigh ridică privirea și îl văzu pe imperturbabilul Russell complet nedumerit, lucru care o descurajă încă și mai mult. — Eu, ăă, cred că avem nevoie de puțin timp. Să ne mai gândim. Aici Russell sări de pe canapea și o cuprinse în brațe. — Leigh, cum adică “avem nevoie de puțin timp”? Suntem logodiți și urmează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Știu că sună ca un clișeu oribil și banal și cum vrei tu, dar evaluăm gustările pe care le oferă ei. Mă gândeam să mergem acolo. În ciuda orei destul de matinale, Emmy vorbea întruna. — Nu știu, spuse Leigh sperând să o descurajeze. — Îți vine să crezi că a trecut un an de când am fost prima dată la Waverly Inn? întrebă Emmy. — Știu. Incredibil, nu-i așa? Parcă a fost ieri. — Ieri? Ce, ai înnebunit? Parcă a fost acum zece ani. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
număra șobolanii. Se făcea socoteala aproximativ, în mare, cu evidentele marje de eroare. Totuși, dacă un șobolan e lung de treizeci de centimetri, patruzeci de mii de șobolani puși cap la cap ar face ... Dar doctorul își pierdea răbdarea. Se descuraja și asta nu trebuia. Câteva cazuri nu înseamnă o epidemie și e de ajuns să se ia măsuri de precauție. Trebuia să se mulțumească cu ce se știa, toropeala si prostrația, ochii înroșiți, gura murdară, durerile de cap, inflamarea ganglionilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
adevărat că nu-i era greu s-o facă. Fiindcă după înfrigurarea primelor victorii, în multe spirite revenise o îndoială care avea să supraviețuiască surescitării provocate de declarația prefecturii. Pe Cottard îl liniștea spectacolul acestei îngrijorări. Așa cum alteori se și descuraja. Da, îi spunea el lui Tarrou, vor sfârși prin a deschide porțile. Și o să vedeți, cu toții mă vor părăsi." Până la 25 ianuarie, toată lumea observase nestatornicia caracterului său. Timp de zile întregi, după ce încercase atât de multă vreme să se pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
primi comanda, Și ce facem până atunci, O să așteptăm, o să avem răbdare, mâine mă duc în sat, ceva tot o să vând, Amintește-ți că ai mai făcut asta acum două luni, nu vei găsi mulți doritori, Nu încerca să mă descurajezi, Încerc numai să văd lucrurile așa cum sunt, adineauri mi-ai spus că ajung trei generații de olari în familie, Nu vei fi a patra generație, o să mergi să locuiești cu soțul tău la Centru, Da, o să merg, dar dumneata vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Marçal, am nevoie de certitudini, și imediate, nu pot aștepta un mâine care s-ar putea să nu mai fie al meu, Înțeleg, tată, viața e un urcuș și un coborâș continuu, totul se schimbă, dar nu trebuie să te descurajezi, ne ai pe noi, pe Marta și pe mine, cu olărie sau fără ea. Era ușor de înțeles unde voia să ajungă Marçal cu discursul lui de solidaritate familială, în mintea lui, toate problemele, cele de acum sau cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spun eu n-are sens, cum s-ar putea scoate sau neutraliza caolinul, mă întreb, singura soluție e să pregătim alt lut cu componentele bune, Nu e timp, tată, Da, ai dreptate, nu e timp. Ieșiră din olărie, două ființe descurajate de care Găsit nici nu încercă să se apropie, acum stăteau în bucătărie, se uitau la desenele care se uitau la ei, și nu vedeau cum s-ar putea rezolva impasul, știau din experiență că luturile grase tind să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
juriul are criterii fixe, nu cred că ai noștri fac față. − Da, sigur, așa faci tu totdeauna, n-ai încredere în noi! − Concursul nu e pentru voi, ci pentru câini! Gata vorba că plec la serviciu. Dar fetele nu se descurajează așa ușor. Iau carnetele de sănătate ale câinilor, fotografii, economiile lor, apoi află unde este sediul Asociației chinologice. Se duc acolo și înscriu câinii pentru concurs. Urmează partea grea: pregătirea câinilor. Ei stau în curte și blana lor e plină
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
ucigași, ci călăi, trebuie să acționăm În public, ca exemplu. Omorâm un om, Înspăimântăm o sută de mii. Cu toate acestea, nu e de ajuns să execuți și să Înspăimânți, trebuie să știi și să mori, căci dacă, ucigând, ne descurajăm dușmanii să acționeze În vreun fel Împotriva noastră, murind În modul cel mai Îndrăznești, dobândim admirația mulțimii. Și din această mulțime se vor ivi oameni care ni se vor alătura. A muri este mai important decât a ucide. Ucidem pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi scris pe fesuri „spioni ai Sultanului”, n-ar fi dezvăluit nimic În plus față de ceea ce până și cel mai naiv dintre vizitatori constata de la prima vedere. Dar poate că tocmai acela era adevăratul motiv al prezenței lor: să-i descurajeze pe vizitatori. Într-adevăr, acest locaș, altădată gemând de discipoli, de corespondenți străini, de personalități aflate În trecere, era, În această apăsătoare zi de septembrie, cu totul pustiu. Doar servitorul se găsea acolo, la fel de discret ca Întotdeauna. Mă conduse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
preambulul, reverendul tăcu, cu degetele groase frământând nervos pipa. Părea să-i fie greu să-și găsească vorbele. Am socotit de datoria mea să-i ușurez sarcina. Am adoptat tonul cel mai detașat: — Vreți să spuneți că Howard s-a descurajat după aceste câteva luni, că pasiunea sa pentru Orient s-a dovedit trecătoare? Tresări. — Dumnezeule, nu, nu Baskerville! Încercam să vă explic ce li se Întâmplă, uneori, unora dintre novicii noștri. Cu prietenul dumneavoastră s-a Întâmplat exact invers, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
țarului, ei nu văd acum În ea decât inconveniente și ar prefera s-o știe dispărând. — Cu ce drept? explodă Baskerville. Fazel Îi adresă un zâmbet părintesc, Înainte de a-și relua relatarea: — După vizita celor doi diplomați, deputații s-au descurajat. Incapabili să facă față atâtor dușmani deodată, n-au găsit altceva mai bun decât să se ia de acel nefericit de Panoff. Câțiva oratori l-au acuzat că ar fi un mistificator și un anarhist al cărui unic obiectiv ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pretinde el, ca zeii, fără suferință și bătrînețe, dacă, oricum, nu-l putem crede și nu-l putem urma? Un paradis pierdut se bazează totdeauna pe neîncrederea că ar mai putea fi cucerit altul și nici o altă eroare n-ar descuraja mai mult mîna Întinsă spre fructele acestei veri. Fericirea nu e decît o amintire tulbure, tot ce mai putem face e s-o regretăm, iată ce spune În realitate Hesiod luptîndu-se cu duritatea pămîntului pe care-l cultiva singur sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fierbea, gesturi și voci, accelerație și expansiune, orașul asediat, răvășit, insurecția locuitorilor expulzați din adăposturi. „Nu, n-are rost, îmi face rău. Mai bine merg s-o caut pe soră-mea. În Drumul Taberei, acolo locuiește.“ Tolea încercă să-l descurajeze: e târziu, autobuzele nu circulă, hoții împânzesc orașul în asemenea ocazii. Bătrânul nu cedă, decis să vadă ce s-a întâmplatcu soră-sa, blocurile astea tip, construite socialist, din cartierele noi, s-or fi prăbușit toate. „Strașnic cutremur, să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care: "De panorămi cu-o ferestruică/ Și cu-o maimuță roasă-m dos,/ Ce-ar semăna cu domnul Duică/ De-ar fi oleacă mai frumos"; neliniștea îndrăgostiților de sub un arțar, pe care steaua invocată îi trimite la culcare și îi descurajează să mai compună versuri: "Oricum, voi sunteți prea mărunți/ Și eu prea mare./ N-ar fi mai bine să renunți/ Și să vă duceți la culcare ? // Căci nu există pe pământ mai venerabilă manie/ Decât sub stele jurământ/ Pe veșnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din fața damei, perdelele albe că zèpada din fereastrè sunt neputicioase în fața nèvalei mateiene, nimic n-o ajutè, nici mècar amintirea vocii de la telefon a soțului ei, care, stèruind că un ecou vag și îndepèrat între noi, departe de a-l descuraja pe Matei, îl incitè, provocându-l, Regele alb flancat de turè și damè așteaptè atacul, În timp ce o dezbrac cu mișcèri lente, dar ferme, îmi trece prin minte cè, aș fi fost în stare, dacè mi s-ar fi împotrivit, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]