3,459 matches
-
printre norii aducători de ninsori. Anton cu pușca în mână, neaflându-și liniștea, se luă după urmele lupului, pornite din fața casei... El descifra ca de pe carte, orice urmă de sălbăticiune... Pădurar încercat din tată în fiu... era în stare să deslușească dâra lăsată pe cer de șoim în zbor. La vreo cincizeci de pași, urmele în patru labe se frânse brusc, de acolo începea o urmă în trei picioare în alergare, și o dâră subțire de sânge. „Vrasăzică... l-am nimerit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un tunet molcom, cu ecouri în depărtări care se pierdeau în tăcerea nopții. Nu se mai vedea la doi pași împrejur. Ne uitam cu ochii țintă, acolo, unde ar fi trebuit să fie fortărețele, dar, în bezna nopții, nu le deslușeam. De jur împrejur întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Mă uitam la spuza de stele risipite pe cerul ca Gheorghe TESCU 104 păcura, și, mereu stinse de nourii care se îndeseau trecând unul după altul, din ce în ce mai întunecați și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de zăpadă, îndoindu-se într-o parte și într-alta. Anton pășea poticnindu-se prin zăpadă, până la genunchi; furtuna geroasă îi îngheța sudoarea pe frunte. În vale, pădurea se dădea în lături și se desfăcea într-o poiană... Acolo se deslușea un punct întunecos. Un urlet de lup se auzi în apropiere. Poate că era un lup de-al lui, ori, de-al tatălui său, pentru că în viața lor de pădurari, prinseseră din pădure și crescuseră multe jivine; căpriori, vulpi, bursuci
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
când, vuietul vântului sfâșia vijelios liniștea, cu un muget de fiara sălbatică... Vijelia frământă întruna copacii încărcați de zăpadă, care se aplecau trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul tăcu. Apoi, din nou, se așternu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urechile drepte, gura mare, o limbă lungă și roșie... care te înfricoșează. În neclintirea lui, Suru numai cu ochii de un albastru-cenușiu cu luciri stranii, îți urmărește mișcările și îți cântărește intențiile. Te urmărește, fără să clipească, parcă ți-ar desluși vorbele de pe buze... Văzându-l de-aproape, te trec toți fiorii... îngheți... - Cu animalele trebuie să știi să te înțelegi! ...zise deodată bătrânul, ca după o lungă chibzuință, desprinzându-și privirile de pe focul din sobă. Mulți nu știu că animalele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sclipesc două puncte luminoase, galben-verzui. Tresări, dar nu se sperie. Cele doua luminițe apar și dispar, în răstimpuri... dar, nu se distinge nicio siluetă. Apropiindu-se cu murgul la pas, în fața lor, la 20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea a fi silueta unui animal mare. „Lupul..!“ gândi cu voce tare Anuca, să pară că nu-i singură. Pârvu mârâi amenințator și i se umflă părul pe gat și pe spate... Sultan sforăi pe nări, nervos, de nestăpânit, simțind în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
colți fugeau spre lizieră. Sultan necheza disperat și lovea cu copitele în podele. Anuca alergă la grajd... ușa era deschisă... Din întuneric apăru un cap enorm, și, două puncte arzând gălbui o străpunse. În ușa grajdului, tot mai limpede se deslușea a fi silueta unui animal mare, cenușiu. În ciuda fricii ei de moarte, care îi înzecea puterile, vru să nu-i stea în cale, să-l lase să fugă... dar, își aminti de secure. Și, pe negândite, pieptul i se umplu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
domn, Radu diacul, un tânăr înalt, cu nasul coroiat și ochi pătrunzători, însemna, cu slove meșteșugite, deprinse la mănăstirile de la Muntele Athos, jalbele ticluite ale boierilor și ale norodului. Domnul pofti pe primul împricinat, postelnicul Trifan: Apropie-te postelnice și deslușește pricina ta! porunci voievodul, așezându-și sabia în dreapta tronului. Mărite stăpâne, noi avem acte de la Ștefan Vodă, iar pârcălabul Boghiu umblă să ne scoată din pământurile noastre! Unde-i pârcălabul? Măria Ta, spuse lingușitor vistiernicul, a plecat spre Brașov. Nimeni
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Dar să știi c-o să vin poimâine noapte, când vârcolacii vor mânca luna, iar creștinii s or ascunde de frică! promise diacul, desprinzându-se din îmbrățișarea molatică a domniței. În tot acest timp, doi ochi scrutau întunericul nopții, încercând să deslușească vorbele celor doi îndrăgostiți. Era hatmanul Barnovschi, care nu plecase spre Suceava, întârziind din pricina unor daraveri cu vierii din Dealul lui Vodă, care-i datorau vinăritul pe ultimii doi ani. Dușmănia fățișă asupra domnitorului găsea o cale de izbândă! Putea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fabulos sau ca un labirint cu sclipiri galbene și roșii... hartă a unei utopii, paradis parcelat sau cimitir cu alei strălucitoare, e greu de spus ce trebuie mai întîi să vedem în aceste compoziții în care ni se propune să deslușim entuziasmul pictorului, refugiat în ultimii ani ai vieții la New York și cucerit, se zice, de vitalitatea metropolei și a jazz-ului... Într-un amurg vinețiu care mi-a dat înverșunări rousseau-iste, eu am visat însă aici că pădurile, păsările, lichenii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
numai flacăra. Era ca un film vechi, pâlpâitor, derulat de un aparat de proiecție antediluvian. Lumina difuză, galbenă-sepia, era străbătută rapid, vertical, de dungi tremurate, stropi și zigzaguri sclipitoare. Am văzut interiorul unei camere în care personaje ectoplasmatice abia se deslușeau între mobile. Se mișcau lent în câmpul camerei fixe, ca niște pești alburii într-un iaz, într-o pantomimă ciudată, de neînțeles, cum ai vedea o scenă pe o fereastră străină. Fetița care stătea jos pe covor, aliniindu-și păpușile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
obraji. Buzele crăpate de o fierbințeală obscenă și ochii tulburați, ca de vite, aveau sub țeastă corespondentul unor 117 comenzi imperioase, unor curente de voință cărora nu puteai să nu te supui, dar pe care nu le înțelegeai, nu le deslușeai nici originea și nici scopul. Cât despre obiectul lor, femeia generică, infinită, fără însușiri, ea nu era decât o învălmășeală de aburi otrăviți: poftă, spaimă, rușine, nebunie, viitor de neconceput. Totul în tine, nimic în afară, de parcă pulpele, sânii și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
palida răcoare astrală. Ca un animal fugărit și-ncolțit, o dată scăpat nu-mi mai aminteam pericolul, pur și simplu respiram respirația rarefiată a stelelor. Iar dacă bolta era țeasta lui Dumnezeu și stelele erau neuronii din cortextul său, credeam că pot desluși gândirea lui Dumnezeu după pâlpâirile și schimbările culorii lor. Iar dacă o stea descria brusc o elipsă pe cer, stingîndu-se în aerul întunecat, gândirea Lui eșuase timp de o clipă, destul ca un monstru de neprivit să se nască, șon-ticăind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
răzleți de zăpadă. La început n-am auzit nimic, nici măcar tăcerea, de parcă spațiul dinăuntru ar fi fost plin, compact. încetul cu încetul însă, ca niște mesaje teribile venite dintr-o lume scufundată, ca mârâitul înfundat al unui animal înspăîmîntător, am deslușit, cutremurat ca de-mplinirea unei profeții și cu părul ridicat pe brațe, un păcănit monoton, ca de vechi aparat de proiecție... M-am aruncat atunci, ca într-o criză de isterie, asupra ușii. Mi-am făcut pumnii carne vie, mi-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
caut numărul 23, trec de cealaltă parte a străzii, 23, aici e și împing nerăbdător ușa, derutat în prag de treptele ce urcă aproape din ușă, lângă scări ascensorul, dau să scot biletul cu adresa Natașei, înaintez în holul semiluminat, deslușesc și treptele care coboară, la demisol, apartamentul trei, cobor treptele încercând să mă descurc în obscuritate, la capătul coridorului o fereastră pe jumătate deasupra pământului lasă să treacă prin sticla mată o lumină filtrată, unu, doi, trei, apartamentul trei, bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
agresivă și zbieretele nu se opreau de nici un fel. —Craig face așa? întrebă Ashling. Trebuie să fie o superdurere de stomac. Face de parcă i s-au scos mațele afară. Nu, e Molly. Ea ce mai are? Ashling a reușit să deslușească ceva din văicăreala lui Molly. Aparent, mami era răutăcioasă. De fapt, se părea că mami era îngrozitoare. Iar Molly nu o plăcea pe mami. Un urlet isteric îi aduse la cunoștință lui Ashling că Molly o URA pe mami. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sper să devin una dintre cele mai bune și mai cunoscute tenismene din lume. Pe mine mă cheamă Elena Roșu și am aproape 11 ani. Învăț la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu”, această școală ca o cetate, în care poți să deslușești tainele învățăturii. Sunt în clasa a IVa, iar sala mea de clasă este la parter și am numit-o clasa albastră. Îmi place mult această culoare care mă îmbie atât la studiu cât și la relaxare. Când am pășit pentru
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de mic copil. Îmi amintesc când mama sau bunica îmi citeau în fiecare seară, înainte de culcare, câte o poveste. Eu adormeam cu gândul la personajele din povești: prințese, feți-frumoși, pitici și balauri. Când am învățat să citesc, am început să deslușesc singur poveștile și mi se păreau uluitoare. Parcă puteam pătrunde cu ușurință în lumea fascinantă din cărți. Așa s-a întâmplat într-o după-amiază pe când citeam povestea „Palatul de cleștar”. În câteva momente m-am trezit într-un castel cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pini și mesteceni viguroși. Își purta solemn cușma de nori pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o uliță îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara lui Ciprian Porumbescu răsuna în desișul munților, care ascultau cucernici. Ecourile muzicii s-au topit încet și tainic. Liniștea domnea peste împărația naturii. Deodată, dangătul clopotelor de la biserica mânăstirii săltă peste portativul pădurii, unduindu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mai pornească, așa că mi-am încropit un culcuș pe canapea și am căzut lat. Băusem mult prea mult. La un moment dat, către zori, m-au trezit niște sunete ciudate, care răzbăteau prin pereți. Am ciulit urechea, încercând să le deslușesc, și am distins hohote de plâns, urmate de vocea lui Kay, mai blândă și mai gravă decât o auzisem vreodată. Hohotele se întețiră, apoi se transformară în scâncete. Mi-am tras perna peste urechi și m-am silit să adorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fac cinste cu o halbă când terminăm. Asta păru s-o-nveselească un pic și Logan era pe punctul de a plusa cu o invitație la cină, când Își văzu reflexia În geamul de la mașină. Era prea Întuneric să poată desluși prea multe detalii la clădirea din spatele lui, dar ferestrele străluceau ca ochii de pisică În oglinda Întunecată a sticlei. Toate. Se Întoarse și privi Înspre clădire.Fiecare ferestră de pe fața clădirii era aprinsă. Chiar și apartamentul de la etajul Întâi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o plasă verde, ademenitoare prin răcoare și liniște; scot o găleată cu apă din Întunericul adânc și, după ce mă satur să beau, Încep s-o arunc În jur, Încerc să mă stropesc, mă ud tot, de sus până jos. Atunci, deslușii un foșnet neauzit În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aș bea o licoare Încinsă; alunec parcă din ființa de carne, locuind o altă materie, În care mă simt foarte ușor; am impresia că mă ridic Într-o levitare reală, nu mai aud zgomotele difuze ale zilei, nici nu mai deslușesc bine conturul obiectelor, mă Îndepărtez de obiecte, dar simt că mă las furat, posedat de ele, fără să mă-mpotrivesc Într-o topire senzuală; o torpoare lichefiază aerul ce se mișcă vizibil În pupila mea Îngustată de durerea dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Poc... Nu mai fură în stare să vadă nimic din cauza luminii orbitoare ce umplu deodată camera. Părea să vină direct din mâna suspectului. Ausonio rămase stană de piatră, iar Franciscovich se ghemui cu rapiditate, agitând arma și încercând totodată să deslușească ceva. Știa însă că ucigașul își ținuse ochii închiși când lumina invadase încăperea și că acum își îndreaptă probabil la rându-i arma către ele sau se pregătește să le atace cu vreun cuțit. - Unde ești? Unde ești? strigă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ieșirea de serviciu și se pomeni pe aleea îngustă din spatele clădirii. Porni către strada principală și după câțiva pași, observă ceva pe o altă alee și mai îngustă ce pornea din cea principală pe care mergea el acum. Încercă să deslușească despre ce era vorba. Un animal. Dumnezeule, era un șobolan? Ba nu, era o pisică și, în aparență, era și rănită. Se uită în jur și nu văzu niciun semn că proprietarul s-ar afla prin apropiere. Sărăcuța! Calvert nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]