3,122 matches
-
apropie. Departe de aici”. Dealtfel, a doua poruncă e condiția celei dintîi. Și putem trece peste faptul că acum piramidele sînt goale. Nici o altă iluzie mai rezistentă la decepții n-a creat deșertul. Celelalte dansează scurtă vreme pe nisip, se destramă În vînt, populații sporadice și fictive ale deșertului, dar piramida a rămas catedrala credincioșilor În nemurire; aici au venit să Îngenuncheze și să se roage toți cei obosiți de nisipuri și de frica de moarte, toți cei care au sperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
stinge culoarea mării, ochii umezi ai sfinxului sînt, probabil, omenești. Înțelepciunea elină a spus tot ce-a crezut că vede În ei, dar a avut grijă să se oprească la timp. În locul vorbăriei despre curaj, ajunge un gest care să destrame alibiurile confortabile. Dacă-l citim pe Aristofan, vom afla că femeile ateniene nu arătau cum ni le propun siluetele de pe friza Parthenonului; marmura a păstrat chipuri de o nobilă simplitate, În vreme ce, În realitate, se pare că atenienele nu disprețuiau deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
scara spre stradă. Pipăie prudent, coboară. Strada, magazinul SCAMPOLO, stație de autobuze, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul, iarăși strada, iarăși stația, iarăși tramvaiul. Aventuri, expedițiile cotidianului. Destul să atingi muchiile concretului ca totul să se dilate, să lunece, să se destrame, un gol măreț, cenușiu, mlăștinos, cu gingiile enorme, purulente. Vinerea ratată, rămânea miercurea următoare. Ooră lângă telefon, timpul reglementar al pariului. Rotea fără convingere, o dată, de zece ori, de optzeci de ori, discul. Chiar dacă Supremul rămâne invizibil, indivizibil, orb surd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aceeași mamă; Un zâmbet cald în suferință O fluturare de năframă La‐ ntâiul ceas de biruință. și de‐ ai rămas la țărm, uitată și singură de‐aici‐nainte, Nu pentru tine plângi deodată, În rugăciunea ta fierbinte. Durere, grijă, se destramă Când ne reverși o mângâiere. Ești Joia Patimilor, mamă, și sfânta zi de Înviere. Tu care luminezi pustiul și pentru noi oprești furtuna și‐ au răstignit odată fiul: Tu ești jertfită - ntotdeauna. Măreață, sfântă, fără teamă E jertfa ta făr
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
membri se acordau sufletește până aproape de identificare, iar evenimentele, fericite și triste, erau trăite la unison. A sosit și timpul când, pe măsura maturizării depline, copiii au început să părăsească, unul câte unul, casa părintească. Unitatea și armonia familiei se destrămau astfel, treptat, lăsând în inimile părinților goluri de neînlăturat. Mama vrednică, iubitoare și ocrotitoare, înconjurată altădată de copiii adorați, își consuma, discret, mâhnirea pentru absența lor. Când și tovarășul de viață a părăsit‐o pentru totdeauna, durerea, dorul și așteptările
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Tu, mamă, vii, cu tâmpla argintie, Ca‐ n alte vremuri să‐mi arăți cărarea . Acum peste mormântul tău din vale, Să‐ ți facă așternut, ca puful, moale, O altă iarnă ninge ca‐n trecut. Se lasă fulgii, nu se mai destramă. și cum îmi ești așa de‐ aproape, mamă, Un fulg pe - obraz îl simt ca un sărut. ( Din vol. «Scrieri Literare», prefață și antologie de Mircea și Sergiu Coloșenco , ED. SFERA‐ Bârlad‐2008, pg. 6 ) RONDELUL FIINȚELOR DE AZUR Bârladul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
părintească, A mamei mână părintească. Duios, o, mâna ei, întâi, Cu mâna dragii mele fete S‐ a întâlnit la mine‐n plete, S‐ a întâlnit la mine‐n plete. Copii am. Dar și - acum, când Vin zorii noaptea s‐o destrame, Găsesc pe frunte mâna mamei, Găsesc pe frunte mâna mamei. 310 O mâna ei, o, mâna ei, O, mâna ei, ca ramul veșted, A- mbătrânit la mine‐n creștet, A- mbătrânit la mine‐n creștet, A- mbătrânit la mine‐n
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dor de tine, mamă. Măicuța mea : grădină Cu flori, cu nuci și mere, A ochilor lumină, Văzduhul gurii mele ! Măicuțo, tu : vecie, Nemuritoare carte De dor și omenie și cântec fără moarte ! 315 Vânt hulpav pom cuprinde și frunza o destramă. Mi‐e dor de‐ a tale brațe, Mi‐ e dor de tine, mamă. Tot cască leul iernii Cu vifore în coamă. Mi‐e dor de vorba‐ ți caldă, Mi‐e dor de tine, mamă. O stea mi‐atinge fața, Ori
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
materie; dar materia este cea care, prin contrast, a impulsionat nașterea spiritului. Rezumând, armonia eminesciană rezultă din organizarea internă a poemelor într-o structură indisolubilă. Fiecare componentă de formă și idei se intercondiționează atât de perfect, încât lipsa uneia ar destrăma poemul respectiv, care este un organism viu, cu o impecabila integralizare. Este împlinit în felul acesta dezideratul de întotdeauna al operei de artă de a fi imperfectibilă, orice intervenție echivalând cu moartea operei, respectiv, cu moartea poemului. Poemul eminescian este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și noi. Până la un punct sunt de acord cu tine, dar pe parcursul desfășurării acțiunii apare o situație cu care nu poate fi de acord toată lumea: e vorba despre faptul că Simona nu și-a ținut promisiunea, în final voind să destrame o familie bine zidită. E moral? Nu e moral! Măria -Sa, cititorul va hotărî. Deci, nu-ți fă griji! Poate acum, relațiile noastre vor fi și mai strânse, fiindcă știm să privim lucizi adevărul în față, să le spunem lucrurilor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
seară mi te închipui lângă mine și în vis îmi apari metamorfozat în versuri iar eu sunt descompusă în pete de culoare; ne contopim într-un tablou liric și plin de scântei... În zbaterea dintre noapte și zi, visul se destramă. Ziua, toată, mă împresoară cu un brâu de dor, asemeni șarpelui care mi se încolăcește pe trup, mă strânge și simt că mă sugrumă până vii din nou. Îmi scriu gânduri pe suflet, le adăp cu roua de pe flori, le
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și-aș vrea să-mi strig iubirea ce încă o caut ca pe un răsărit. Cum să-mi răscumpăr astfel, împlinirea pe care-am avut-o, și-acuma-i doar un mit? Un bici pocnește-n liniștea eternă; visul se destramă, gonește în pustiu. E ca atunci când tristețile-s în bernă, se face lumină cu-n clinchet argintiu. Și mă trezesc din visul meu de-o noapte; mă uit pe fereastră, sufletu-mi vibrează de bucurie. Parcă aud șoapte: “bine ai
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe celălalt responsabil pentru durerea ta. Uneori, oamenii sunt furioși chiar și pe cei care au murit, pentru că în opinia lor ar fi singurii responsabili pentru situația creată. Te poate enerva faptul că celălalt a cerut divorțul și ți-a destrămat familia. Fie. Mi s-a întâmplat și mie, dar într-o mai mică măsură. Eram furioasă când ne-am despărțit. I-am trimis niște e-mailuri în care îl făceam ticălos pentru că m-a mințit și m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să respir. Dacă această infirmitate ar fi fost o frază simplă, nu i-ar mai fi fost frică. Dar Mama era omniprezentă și mereu diferită în cartea vieții, încât nu știa de unde să o apuce pentru a strânge toată țesătura destrămată într-un ghem pe care să-l pună deoparte cu grijă, etichetat ca orice exponat. MAMA! Dar nu putea, și înțelese că orice descifrare e o încifrare și mai mare. Înțelesul se rătăcea devenind neînțeles, neînțelesul o lovea precum ciocanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cânta când dirijorul tânăr, când același dirijor, bătrân, păsările abia prididind să strângă în gâtlejurile lor divinele acorduri pe care urmau să le ofere puilor odată cu gândacii și musculițele. Seara, când trenurile vor fi trecut și orchestra se va fi destrămat, singurul rămas la unul dintre piane, dirijorul tânăr pe scaunul celuilalt, scheletul lui, iar peisajul era alcătuit dintr-o pânză de șină lucitoare sub lumina proiectoarelor de cale ferată, cu albastrul lor extraterestru luminând chipurile acarilor cu o paloare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și aptitudinile celui care, cred eu, fusese de aceeași vârstă cu el. Imperiul făurit de Felix Amadeo este unic. A fost primul împărat ce a domnit fără restricții peste tot globul, iar guvenul unionist încearcă acum să refacă ceea ce a destrămat cu cincisprezece ani în urmă. Și-a dat seama că unirea globului pământesc sub o singură conducere prezintă mai multe avantaje decât dezavantaje. Felix Amadeo a reușit la o vârstă destul de mică, douăzeci și patru de ani, să construiască un imperiu economic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
O bufnitură mai grea! 6... Greutăți mici făceau sunete ritmate în plapuma de omăt. Se auzeau din ce în ce mai puțin. Pași care se îndepărtau rapid! 7... Începură să vadă vinele albastre de pe copacii din fața lor. Țesătura albă de pe ochii începea să se destrame. Lumina atotprezentă se rupea. Nu orbiseră! Corvium prinse privirea lui Helur și-l întrebă din sprâncene ce se întâmplase. Acesta ridică naiv din umeri. Vagabonzii se ridicară din ascunzișurile lor imaculate. Doi o luară înspre dreapta, trei înspre stânga. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să bea ceva. Capitolul 1 Divizia 48 a Curții Superioare din Los Angeles era o cameră cu lambriuri din lemn, dominată de marele sigiliu al statului California. Camera era mică și dădea o impresie de prost gust. Covorul roșu era destrămat și brăzdat de dâre de noroi. Furnirul lustruit al boxei martorilor era crestat, iar unul dintre tuburile fluorescente era stricat, făcând ca boxa juriului să fie mai întunecată decât restul camerei. Jurații erau îmbrăcați obișnuit, în blugi și cămăși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Îi apăru Amina, poate cea mai frumoasă brunetă pe care o văzuse În viața lui de bărbat. Bărbat care avea o mare slăbiciune pentru femeile frumoase și nu de puține ori căsnicia sa a fost În pericol de a se destrăma din cauza lor. Își aminti că Amina a venit cu directorul general, despre care avea să afle că este unchiul ei și era Îmbrăcată foarte modern. Purta o rochie mini mulată, care Îi punea În evidență corpul Îndelung lucrat la fitness
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Te iubesc foarte mult și chiar sunt o fată fidelă, Îmi doresc copii și sunt o fire extrem de stabilă! Ștefan a rămas stană de piatră, credea că acuși se va trezi dintr-un vis frumos și că vraja se va destrăma imediat. O privi cu dragoste și respect, ar fi fost atât de frumos, poate aceasta era șansa lui de a deveni un specialist așa cum văzuse el În USA! Se apropie, o cuprinse cu brațele, o ridică În picioare, o trase
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și de oamenii săi aleși. În acest timp, cei doi treceau prin stări sufletești greu de definit, plouau și fulgerau Întrebări și priviri, dar cei doi oameni nici nu Îndrăzneau să-l Întrerupă pe olar de teamă să nu se destrame vraja și să nu se Întrerupă acel vis frumos și greu de crezut. Victor a sfârșit prin a-i ruga să nu spună nimănui pentru că el și-a pus viața sa și pe a celor doi rămași acasă În mare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de păianjen, n-aș vrea să te închizi înainte de a-mi dezvălui ce cuțit te-a sfâșiat. suflete al meu, zdrobit în bătăliile mărunte, n-aș vrea să treci în neființă, până când nu înțelegi, cât de sacră e lumina ce destramă umbra din cuvânt. floarea soarelui ce iubire mută și oarbă dinspre tine spre mine venea? fără vorbe, fără priviri, în neliniștea sticloasă din sânge, ca un năvod se întindea. la început, am crezut că e o capcană. am dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dispari absorbit în umbra unei ore a după-amiezii de iarnă. iată o întâmplare neașteptată. de ce atunci? de ce acolo? de ce nu într-un gând, într-o carte, într-o cafenea sau librărie, ca și cum ai fi un fir de fum ce se destramă și dispare? nici o tragedie să te risipești astfel, să devii imponderabil, transparent și plin de poezie, așa se spune, nu? când nu ai o explicație mai prozaică, alegeți ce vă convine, eu sunt ocupată să-mi calibrez noul meu loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
doar la un pas de a-mi mărturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevărate. N am reușit... În schimb, simțeam cum mă mistui lent la flacăra dureroasă a neputinței. Vedeam limpede, cum tot ce clădisem În nopțile de nesomn, se destrăma asemenea unei pânze de păianjen bătută de vânt. Mi-am Înfipt unghiile În palme, plină de mânie și de dezgust față de gelozia ce-mi strecura În inimă, picătură cu picătură , din veninu-i dăunător venin care Îmi dădea o stare aproape
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sărbătorile Împreună. Nu mă așteptam să am parte de un Crăciun atât de minunat! Toul era Încărcat de pace, liniște și... tandrețe. Credeam că visez. Mă rugam În gând, adeseori, deoarece Îmi era teamă ca nu cumva visul să se destrame prea curând. Unde te gândești, draga mea, Vera? Scuză mă, dragă Gerald. Mă gândeam la această zi atât de frumoasă... M-a cuprins de mijloc și mi-a dus mâna la inima lui. Bătăile accelerate și emoția Îl copleșiseră. Era
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]