2,807 matches
-
ne-au rămas în țară,/ Sămânța unei ape din cer ce n-o să piară!" Adrian Păunescu își încarcă versurile cu imagini și emoție într-o relație intimă cu tema: "Știu, compatrioți, nu e lesne de traversat/ Momentul în care lipsesc destule pe piață,/ Nervii neamului nostru trebuie să fie liniștiți,/ într-un calm bărbătesc de firești renunțări, ctitorind nouă viață." Politica de zi cu zi a țării se întruchipează în versuri autentice: Nu putem cerși la curțile imperiale/ Nu putem fura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în cele din urmă tranșant: a zis că nu se poate concentra. Dar nici nu dădea semne că s-ar clinti din casă măcar până la colț, pentru un hamburger sleit... Trăiam de ceva vreme împreună și trecuserăm fără probleme peste destule momente de foame, dar acesta era altfel și prevestea o criză majoră. Deși sufeream amândoi, tot eu eram cea pedepsită: pironise ochii în televizor și ridicase între noi zidul înspăimântător al tăcerii... Recunoșteam o situație tipică de criză, dar calitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Zoe: (cu răutate) Nu trebuia să vă mai deranjați... Dandanache: Ba încă țe deranz, conița mea! Da' stii, nu fățea să nu fațem măcar act de prezență... Trahanache: Se-nțelege! Foarte bine, foarte bine! Trebuie, trebuie. Dandanache: Da' de deranz... destul! Închipuieste-ți să vii pe drum cu birza ținți postii, hodoronc-hodoronc, zdroncazdronca... Stii, m a zdrunținat!... Si clopoțeii... (gest) îmi țiuie urechile... stii asa sunt de amețit si de obosit... nu-ți fați o idee, conița mea, (cătră Trahanache) nu-ți
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
să-și descopere personalitatea, pe alții, - nu. Dacă ești născut scriitor, pornești, ca în cazul lui Bacovia, de la băutură, după exemplul lui Poe și Verlaine, și ajungi la poezie. Dacă nu, rămîi doar cu viciul acestora. Istoria literaturii universale are destule nume de bețivi faimoși. Desigur, Bacovia ar fi putut să scrie: „Ca Li Tai Pe mă reîntorc spre casă/ Ori ca Villon topit de băutură -”. Alegerea numelor lui Edgar Poe și Verlaine nu e însă întîmplătoare. Și nici inedită. Alături de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poeții triști: „Pe galbene alei, poeții triști declamă lungi poeme -” („Note de toamnă”).1) în București, „orașul bucuriei”, dar și în alte orașe, tristețea era sentimentul cel mai puțin agreat. Locuitorii, chiar și în împrejurări nepotrivite, dureroase (și au fost destule), se sileau să rămînă veseli. Dau petreceri în carnaval (care ținea, după calendar, și nouă săptămîni), frecventau permanent „localurile”, se înghesuiau în bîlciuri (cel din Capitală avea și ziar: „Reporterul Moșilor”), mergeau să vadă comedioare (cele mai multe, traduse și localizări), se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia, de pildă, se „alcooliza” cu vin, iar vara și cu bere. I. M. Rașcu povestește despre furia cu care se arunca Bacovia în dans. O asemenea furie n-o poate avea decît cineva „stătut”, care a adunat într-însul destule abțineri, destulă plictiseală. E saltul tipic al „înfometatului” de la lipsă la exces. Cum operează timpul! în diverse reviste („Arta”, „Romînul literar” etc.), pe aceeași pagină cu Bacovia, uneori chiar alături de el, stau: G. Dem. -Poiană, Ioan Popșior, N. Fieraru. Ubi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vederea. De pildă, acea imagine întîlnită într-o evocare de Dora Adam (Aurel Savela) -, a oglinzii care răsfrînge pianul ce pare un catafalc -, cronologic anterioară „Poemei în oglindă”. O cercetare detaliată va evidenția (peste ce a amintit I. M. Rașcu) destule „reminiscențe” din Al. Macedonski, A. Vlahuță, Ion Păun-Pincio, Ștefan Petică, Șt. O. Iosif (cele mai multe), D. Iacobescu, Mihai Codreanu etc. Sau din diverși prozatori. Dar după depistări e necesar să se sublinieze că gradul de asimilare e atît de mare, încît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eminescu și de cel al lui Maupassant față de indiscrețiile biografilor. Care-i explicația lui? Faptul, cred, că ambii trăiesc în epoca primului val masiv de biografism și nu sînt încă obișnuiți cu genul. în plus, viața fiecăruia dintre ei avea destule momente încurcate și delicate, pe care n-ar fi vrut să le divulge. Ulterior curiozitatea cercetătorilor n-a mai putut fi îngrădită. Presa a inițiat interviuri cu oamenii de success din toate domeniile, s-au publicat documente și scrisori, memorii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
În ceea ce privește Ipoteștiul, găsim în ele următoa rele capitole speciale: Ipoteștiul lui Iminovici 43, Ipoteștiul copilăriei lui Eminescu 44, Familia Eminescu și biserica din Ipotești 45, Complexul muzeistic de la Ipotești 46. Articolul cu titlul din urmă, pe lîngă faptul că conține destule greșeli, a fost întregit cu alte contribuții pretinse "docu mentare" pînă a devenit un florilegiu de greșeli, cu titlul Pentru Complexul muzeal de la Ipotești 47. Cele mai multe din acele greșeli le vom corecta, pe bază de documente, în capitolele următoare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
iubitei moarte, trebuie să producă mirare biografilor lui Eminescu, care nu i-au văzut decît relațiile cu Veronica Micle, cu Mite Kremnitz ori cu Cleopatra Leca-Poienoru, cărora unii din ei au încercat să le coase aripioare de heruvimi, deși sunt destule motive care să reducă acele relații la adevăratele dimensiuni. Cînd Eminescu s-a mutat cu serviciul la București, în octombrie 1877, el nu s-a arătat cu regret mare pentru Veronica Micle, rămasă în Iași. Aflat apoi în anturajul Mitei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
investiga felul în care fumătorii priveau contradicțiile periculoase dintre obișnuința de a fuma și informațiile despre consecințele grave ale fumatului asupra sănătății. Ei au constatat că strategia cea mai obișnuită de către fumători consta în minimalizarea pericolului personal; aceștia, deși cunoșteau destule lucruri în legătură cu efectele vătămătoare ale fumatului, au evitat, în mod intenționat, aspectele nefericite ale situației prezente în chestionar, interpretând datele într-un mod care minimaliza pericolul. („Cigarette smoking and alternative methodes of reducing dissenance”, în Jeurnal of Personal and Social
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de inferioritate, pe care-l dezvoltă unii oameni. Pentru a înțelege cât mai bine acest raport de interdependență, ne vom pori asupra semnificației și a cauzelor care produc, sau întrețin, „sentimentul de inferioritate”. Situațiile curente de viață arată că sunt destule persoane care nu se autoapreciază corect, care se retrag cu încăpățânare în „carapacea” propriilor trăiri defetiste cu privire la posibilitățile / capacitățile lor psihice reale. Totuși, trebuie observat faptul că poate exista conștiința superiorității altuia fără trăirea obligatorie a unui sentiment (sau „complex
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
duale. Sistemele duale sunt uneori privite ca aranjamente temporare, ca și cum ar fi mai "normal" ca atribuțiile de conducere să fie în mâinile unei singure persoane. Este discutabil dacă tipul de conducere unică este singurul "normal", în condițiile în care există destule exemple de conduceri duale care au rezistat timp de zeci de ani. Conducerea duală a fost prezentă în statele comuniste, în multe președinții autoritare africane în care există un prim-ministru, în cele câteva monarhii în care monarhul împarte conducerea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ca un fragment de ego-istorie. Orice istoric și-ar dori însă, la o adică, să poată verifica asemenea judecăți cu instrumentele profesiei. Și fără acestea se va vedea însă că din fugarele analize propuse în acel interstițiu agitat se degajă destule semne de întrebare. Interogația e poate semnul lor distinctiv, de natură a stimula încă, de nu mă înșel cumva, interesul cititorului. Ca și istoria, viața pune mereu întrebări. Le-am putea defini pe amândouă prin seriile interogative la care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
e a Frontului, oricâtă osteneală și-a dat acesta de la 22 Decembrie încoace, la cârma țării, ci a poporului însuși, mai ales a tinerimii, fie că e vorba de studenți și elevi, de muncitori sau de ostași. Nu au ei destule motive să se teamă că li se fură Revoluția? Nu au ei destule temeiuri să refuze paternalismul ce li propune cu atâta nonșalanță? Opinia, II, (28 ian. 1990), p. 1, 3 TIMEO DANAOS... Un articol din Opinia, în care observam
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la cârma țării, ci a poporului însuși, mai ales a tinerimii, fie că e vorba de studenți și elevi, de muncitori sau de ostași. Nu au ei destule motive să se teamă că li se fură Revoluția? Nu au ei destule temeiuri să refuze paternalismul ce li propune cu atâta nonșalanță? Opinia, II, (28 ian. 1990), p. 1, 3 TIMEO DANAOS... Un articol din Opinia, în care observam contradicția dintre principiile asumate inițial de Frontul Salvării Naționale și hotărârea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
decât o slabă rezistență"(Istoria românilor, 1984, p.275). Tactica divizării și eliminării pe rând a adversarilor a dat rezultate. Lipsa de hotărâre a unor fruntași politici a făcut să se nască un vid de putere, vid folosit apoi cu destulă abilitate de partidul comunist. Ne putem închipui o altă evoluție dacă Iuliu Maniu, șeful Partidului Național Țărănesc, nu refuza să-și asume formarea guvernului după 23 august 1944. Aliați cu partidele istorice într-un bloc, comuniștii și social-democrații s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
regim a fost însoțită mereu de o rezistență atât de onorantă pentru un popor lipsit de apărare și subminat politic. Istoria acelei rezistențe e departe de a fi scrisă. Abia niște pagini de cronică au putut vedea acum lumina tiparului, destule totuși pentru a preveni pe oricine că dizidența din ultimii ani nu s-a născut pe un teren gol și că istoria acestei jumătăți de secol, adânc marcată de totalitarism, conține totuși destule pagini reconfortante, subscrise mai întâi de vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
clipei și comportă o valabilitate continuă. Apelul la experiența trecutului nu era, desigur, accidental. Istoria constituia, în plin romantism, o sursă de revitalizare pusă la lucru pretutindeni, un izvor inepuizabil și pentru creația literară. Căci "istoria noastră, nota redactorul, are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și de poetice pentru ca să găsim și noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații." A doua sursă capitală trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să însemne Unirea Principatelor, căci libertatea presupune putere, iar puterea se întemeiază pe unitate. Este meritul generației pașoptiste (cei mai de seamă comilitoni se născuseră pe la 1820) de ar fi știut să pună la lucru un program care să întrunească destule adeziuni pentru a fi realizat. Decisiv a fost, desigur, întâiul pas, făcut la 24 Ianuarie 1859, când Alexandru Ioan Cuza, unul dintre fruntașii partidei naționale, a devenit domn al principatelor Unite și prin aceasta mandatar al principiilor de modernizare adoptate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
judecată în ansamblu, ca un mare pas în direcția creării statului nostru modern, înțeles ca un instrument indispensabil atât pentru reformele dinăuntru cât și pentru cuvenita inserție în "concertul european". O lectură actuală a acestei opere ar pune în lumină destule similitudini cu clipa de față. Suntem din nou confruntați cu aspra nevoie de a regândi structurile social-politice, economia, cultura, tot ce ține de organizarea cumpănită a viitorului nostru. Mesajul de entuziasm și abnegație ce se desprinde, fără dificultate, din istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și alți istorici unguri, pe care i-a antrenat în dispute publice, cu argumente extrase din spațiul istoriografiei. Dacă istoricii români din secolul XIX, iar mai târziu N. Iorga, I. Lipaș, Al. Lapedatu, S. Dragomir, G.I. Brătianu ș.a. au atras destule simpatii pentru cauza românească, faptul se datorește în genere plasării chestiunii pe terenul științei, acolo unde pasiunile morbide se sting, spre a face loc analizei, comprehensiunii, explicației coerente. Ca și alți istorici, între care V. Pârvan, el îndemna să se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
viteză pe șosea. Trebuie să declanșăm și mecanisme psihologice care provoacă la acțiune și nu la o atitudine pasivă. Campaniile de sensibilizare țin cont de aceste principii („Fumatul ucide” și „Puteți obține ajutor de la medicul sau farmacistul dumneavoastră”), dar sunt destule exemple de mesaje care se vor a fi percutante, dar își ratează ținta. Pentru mai multe informații Cho, H, Witte, K. (2005), „Managing fear in public health compaigns: A theory-based formative evaluation process”, Health Promot. Pract. , vol. 6, pp. 482-490
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
calendar iulian; a fost nevoie să mai așteptăm până în anul 46 î.C.! e) Oricum, pe baza celor 1460 de ani ai ciclului lui Sirius (numit de astronomii egipteni și „ciclul lui Sothis”), astăzi putem calcula în sens invers cu destulă ușurință cursul cronologiei egiptene: de la autorii clasici știm că un an al lui Sirius a căzut în 37 d.C., astfel că, mergând în urmă, acest fenomen se repetă în anii 1317 î.C., 2772 î.C. și, dacă vrem, la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nuvela Kir Ianulea și va observa cu ușurință că în monologul personajului eponim sunt introduse discret elemente din experiența formatoare a autorului, ceea ce proiectează protagonistul în postura de alter-ego: Am învățat, cât am colindat pîn lume, purtările cele frumoase; știu destule limbi străine încai despre a rumânească, pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei; măcar că de viță sunt arvanit și nu prea am învățat buche, dar, drept să-ți spun, la asta nu mă dau pe nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]