280,392 matches
-
cu numele lui Iosif Sava), iar cu legendele, se știe, nu se poate lupta. Apoi, pentru că nici unul dintre realizatorii de dezbateri culturale din ultima vreme nu a beneficiat de confortul temporal al emisiunilor lui Iosif Sava. Grilele de programe au devenit tot mai restrictive în materie de programe culturale (teoria rating-ului), acestea durează maximum o oră și, uneori, sînt difuzate la ore prohibitive, mult dincolo de miezul nopții (inclusiv Nicolae Manolescu a avut parte la un moment dat de o astfel
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
Mareșalului a fost o trădare și o greșeală, pentru că acesta ar fi putut negocia cu aliații o pace mai convenabilă pentru români și chiar i-ar fi putut opri pe sovietici la frontiere. " Am decis să acționez numai când a devenit clar că încercările noastre de a negocia cu aliații nu dădeau rezultate. Ideea că, în vara lui 1944, aliații ar fi fost pregătiți să accepte o pace negociată cu Antonescu, sau că Antonescu ar fi fost capabil să oprească Armata
Un discurs istoric by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12173_a_13498]
-
urmă, a avut o soartă similară. La fel Bulgaria, vecinul nostru din sud, care a încercat să rămână complet în afara războiului. Comunismul nu a venit în România din cauza a ceea ce s-a întâmplat acum exact șaizeci de ani. El a devenit inevitabil în momentul în care cei doi dictatori ai Europei, Hitler și Stalin, au început să sfâșie în bucăți continentul și când democrațiile lumii au decis că, în nobila bătălie pentru a învinge pe unul din monștri, trebuie să rămână
Un discurs istoric by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12173_a_13498]
-
universuri de inspirație. Ideile continuă să fie partea sa tare, frumos exprimate, ca într-un poem: "Pentru un coregraf, visul e materie primă și... ultimă. Fiind de o substanță cu visul, dansul se hrănește din "fluidele" visului iar "opera" coregrafică devine ea însăși - aidoma materiei sale de substrat - o formă de a visa; de a visa visul din vis"- ultimele cuvinte devenind și titlul spectacolului recent pus în scenă. Înmănunchind, ca și în alte spectacole ale sale, interpretări ale unor dansatori
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
materie primă și... ultimă. Fiind de o substanță cu visul, dansul se hrănește din "fluidele" visului iar "opera" coregrafică devine ea însăși - aidoma materiei sale de substrat - o formă de a visa; de a visa visul din vis"- ultimele cuvinte devenind și titlul spectacolului recent pus în scenă. Înmănunchind, ca și în alte spectacole ale sale, interpretări ale unor dansatori ai companiei, respectiv Elena Zamfirescu, Irina Roncea, Andreea Căpitănescu, Sandra Mavhima, Cătălina Gubandru, Cristina Bercuci și Gabriel Luca (ultimul de la Opera
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
Halasz, iar în cazul pieselor lui Kylian, pianista Laurene Lisovich s-a aflat, nu în fosă, ci pe scenă. Petite mort - parafrază a orgasmului în limba franceză - a fost interpretată de șase dansatoare, șase dansatori și șase florete, care au devenit parte a mișcării scenice, prin cambrări, deplasări la sol sau zbor prin aer. Mișcările, în majoritatea lor unghiulare, evocau o atmosferă de provocare, alternând momente de impulsivitate cu altele de calm, într-o curgere încântătoare, încântarea fiind datorată, în bună
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
de Johann Strauss-fiul și Josef Strauss au fost abordate de coregraf numai pe palierul anecdoticului și a unor șabloane coregrafice, din care fantezia proprie răzbătea arareori. Dezavantajul acestei suite a constat și în faptul că ea urma creațiilor lui Kylian, devenind în acest fel o ilustrare a depărtării care desparte arta de divertisment și talentul de dexteritate. Iar, în final, adăugarea unui fragment din Simfonia a 5-a de Gustave Mahler a fost chiar o gafă coregrafică, deoarece între cele două
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
limbii române moderne: "sărbătoare creștină amintind nașterea lui Hristos"; tot acolo, Moș Crăciun e un "personaj legendar despre care copiii mici cred că aduce daruri pentru pomul de iarnă"; în 1975, în Dicționarul explicativ (DEX), cenzura e mai vigilentă, Crăciunul devenind "sărbătoare creștină care amintește nașterea miticului Hristos". Moș Crăciun rămîne neschimbat, ca și după 1989, cînd în DEX (1996) definiția Crăciunului se precizează: "sărbătoare creștină care celebrează, la 25 decembrie, nașterea lui Cristos". Interesant e că - prevalîndu-se de regula neintroducerii
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
în rigori, respinge. Între cele două, Tannhäuser (Molnŕr Andras) se zbate. "Ființa" aceasta neastâmpărată care este vocea umană, probabil insuficient instruită, are o autonomie imprevizibilă. Opinteli - respirație, dinamică, frazare - în primul act, ceva mai puține în actul al doilea, eroul devine chiar autentic în ultimul. Restul ansamblului vocal solist (remarc pe Busa Tamŕs -Wolfram care are relief de la prima replică) și corul sunt, împreună, sigla profesionistă a teatrului. Cu astfel de echipe se poate construi un proiect wagnerian extins pentru întreaga
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
idee a regizorului-dirijor este extragerea momentelor de muzică pură din dramă. În fapt, întreruperea acțiunii îi este sugerată de muzică și o adoptă ca pe o manieră consecventă. La început, după ce a închis catalogul și discuția cu madamina Elvira, Leporello devine confidențial cu noi. Ne și salută cu enorma pălărie triunghiulară, garnisită cu pene roșii. Aceasta va fi în tot timpul acelei unice zile în care se petrec toate acțiunile, semnul de identificare al stăpânului. Când și când, el are tentația
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
cult și modern ("un milion de posibilități!"), iar zecile de mii, în forma fonetică redusă - j'de mii - caracterizează registrul familiar. în basm, e drept, cifrele oscilează între o lectură figurată și una fabuloasă, deci literală. în disputele copiilor, cifrele devin un mijloc de competiție și supralicitare, ținînd deopotrivă de fabulație și de performanța lingvistică; acestea sînt vizibile în scena din Nostalgia (Mendebilul) pe care Cărtărescu o deviază înspre filosofic și mitologic: ""Tata mi-a adus de la demonstrație zece stegulețe", zicea
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
o lume plină de tabu-uri - sexul neprotejat, fumatul, drogurile, tentații mai ales ale tinerilor. - E adevărat că SIDA e o boală îngrozitoare, tinerii chiar trebuie să aibă grijă, să se protejeze. Cu restul nu sînt de acord. Sexul a devenit pentru tineri un lucru foarte important de care începe să li se facă frică. Nu trebuie să fiți înspăimîntați, doar isteți! - Cît de important e simțul umorului? - N-aș fi supraviețuit dacă nu m-aș fi detașat cumva de societate
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
acesta la Paul Zarifopol, Camil Petrescu, Alexandru Paleologu, Alexandru George). Decăderea sa ni se înfățișează cu atît mai marcată cu cît inițial Barbu se manifestase împotriva regimului impus de soviete, după care i s-a raliat, prin 1953-1954, spre a deveni un corifeu al adulării acestuia. "în ce privește ideologia, este greu de susținut că Barbu ar fi avut una", precizează Dan Ciachir. Oportunismul său echivala cu un vacuum al convingerilor, în care se puteau instala toate atitudinile momentan profitabile, inclusiv cele ce
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
a început să strecoare aluzii antirusești concomitent cu derusificarea începută de Gheorghiu-Dej și continuată de Ceaușescu. în Fieraru, ilegalistul din Șoseaua Nordului, prima ediție, este ușor de identificat Gheorghiu-Dej, veritabil erou, care peste două decenii, proiectat în alt personaj, va deveni criminalul care a ordonat execuția lui Lucrețiu Pătrășcanu". Foarte probabil că, "dacă regimul Ceaușescu nu ar fi fost xenofob și naționalist, nu ar fi fost nici Barbu". O trăsătură dominantă a lui Eugen Barbu a fost, evident, slugărnicia. O slugărnicie
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
ideologic, o dorință de parvenire dură, pe cont propriu, împinsă în mitomanie. O explicație rezidă, credem, în fascinația ce-o exercita asupră-i condiția de castă superioară a nomenclaturii, gloria instituționalizată a cîrmaciului în primul rînd, scriitorul neizbutind decît a deveni un nomenclaturist de rang secund, membru în MAN sau înscris pe orbita exterioară a CC-ului. Idealul de mărire i se vărsa în ambiguitatea unor fabulații feerice. Astfel, nu s-a dat în lături a derula în fața unei doamne, la
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
învrednicit. Format "în spiritul și litera" gazetăriei noastre interbelice, mai precis a uneia din ramurile acestei gazetării, orientate spre agresivitate și șantaj (Petre Pandrea l-a botezat "acest Pamfil Șeicaru al lumii proletare"), adora grobianismul, scandalul de presă, năzuind a deveni un pamfletar temut. Jocul rațional ca și scrupulele morale erau date la o parte: "Cît despre tehnica sau Ťmetodať" sa în rapot cu adversarii literari, aceasta era cît se poate de simplă: pamfletarul este un ins care stă rezemat în
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
melancolice se impune prin eleganța și eficacitatea soluțiilor, dar și prin tempoul desfășurărilor și al modulațiilor întru precipitarea din ce în ce mai accentuată a mijloacelor și, în final, a scopului. Totala depășire a dificultăților de finalizare sau de modelare a unei structuri sonore devine, cu timpul, parțială, apoi insuficientă și, în cele din urmă, insurmontabilă. Grațiosul se transformă, iată, în grosolănie. Misticitatea în mistificare. 16. Toposul de nuanță colerică ascunde o muzică de un înspăimântător egoism, ce omoară în om tot ce-i blând
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
asemenea, tragică deoarece avizează pieirea unor valori sonore ce nu și-au epuizat încă resursele potențiale, precum și datorită faptului că arborează o frumusețe inversată și reafirmată prin inversare, ce înfioară și strivește. Din artă a sacrificiului, muzica de sorginte colerică devine instrument al sacrilegiului. Din muzică savantă, devine muzică obscură. Sau, dimpotrivă, semidoctă. 18. în fine, când va fi fost crescută dintr-un topos flegmatic, cu siguranță că muzica ar fi fost să fie singurul lucru ce ne consolează de neplăcerile
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
sonore ce nu și-au epuizat încă resursele potențiale, precum și datorită faptului că arborează o frumusețe inversată și reafirmată prin inversare, ce înfioară și strivește. Din artă a sacrificiului, muzica de sorginte colerică devine instrument al sacrilegiului. Din muzică savantă, devine muzică obscură. Sau, dimpotrivă, semidoctă. 18. în fine, când va fi fost crescută dintr-un topos flegmatic, cu siguranță că muzica ar fi fost să fie singurul lucru ce ne consolează de neplăcerile diurne, fiind totuși cea mai mare dintre
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
aventurierului Băsescu s-au metamorfozat în atacuri violente împotriva lui Adrian Năstase și a fostului președinte al României, pe motive de Miron Cozma, grațiatul o zi. Dar după cea mai lungă noapte a Parlamentului în care Năstase și Văcăroiu au devenit președinți peste cîte o Cameră, presarii care apucaseră să întoarcă parțial macazul și-au reamintit că, de fapt, Băsescu nu e chiar învingătorul despre care se vorbea cu o zi înainte. Iar Năstase n-a pierdut chiar totul. Așa că au
Proba libertății by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12172_a_13497]
-
atras prin spontaneitate și prin posibilitatea de-a face să trăiască idealul eroic al lecturilor de altădată, nu au structura care le-ar permite să-și susțină poziția avută la început. Scopul lor, al lui Filip Criste și al Elizei, devine întrajutorarea, stabilirea unui echilibru care să păstreze pentru ceilalți ceva din demnitatea lui Andrei Cuc, orbul care se consideră perfect normal, găsindu-și mereu alternative. Pentru fiecare pistă abandonată, în carte, se găsește un nou fir pe care să înaintezi
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
de tranșantă, aproape absent, în ultimii douăzeci de ani, din orizontul culturii noastre, ar fi împlinit, în ziua de 20 decembrie, 70 de ani. Mort prematur la Paris, unde s-a exilat din disperare, după ce climatul din România anilor '80 devenise de nesuportat, el a părăsit subit și spațiile noastre de expunere și a migrat, într-un mod inexplicabil, în folclorul de atelier și în anecdotica boemei artistice bucureștene, și nu numai, din ce în ce mai restrînsă și ea. Cum nici un eveniment public nu
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
poetul e și pictor, dovadă coperta acestei cărți ce-i aparține), tot atâtea enciclice ale frumuseții duhovnicești, vânate de prihana și cruzimea istoriei. Prozodia fără cusur a lirismului ancien style este reabilitată ca descântec muzical și metafizic ("Vino, tu, arsură") devenind un involucru de incantație, vrajă și rugăciune, sub care fenomenele înseși rostesc elegia răscumpărării: Urechile ne sunt deschise ca niște flori carnivore/ Fă-ne să nu ne mai știm./ Nesfârșite înfricoșări în ore/ Ne unge pâinea/ Când te privim/ Dă-
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
perfect la orizontala societății și de-a dreptul senzațional în subterane. Complicitatea de-o viață a oamenilor de aparat cu șefii lor din sistemul politic comunist s-a cimentat puternic în condițiile de după 1989: din relații de subordonare, ele au devenit relații de conlucrare. Corupția pe scară largă, de la bacșiș la devalizare de bănci, s-a dezvoltat nestingherit pe fondul conlucrării întru ticăloșire al aparatcicilor. Structura demografică a țării - despre care se vorbește rar și doar în cadrul competiției "cine e mai
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
cel mai frecvent. E greu să-i contrazici după ceea ce s-a întâmplat la 28 noiembrie. Ar fi însă o tragedie națională ca această mentalitate de învinși încă înainte de a intra pe teren să persiste. Și probabil că ea va deveni modelul comportamental al viitorilor ani. O vorbă iresponsabilă, dar extrem de populară, afirmă că slaba prezență la vot a românilor e un semn de normalitate, că nici în democrațiile stabile prezența la urne nu depășește cincizeci-cincizeci și cinci la sută din
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]