4,111 matches
-
alesese pe mine din pricina caracterului meu și că trebuia să se întîmple tot ce s-a întîmplat. În schimb, mi-am adus aminte ce pățisem la școala de corecție când un supraveghetor bădăran, ca să mă pedepsească, mă silise să mă dezbrac în pielea goală și să mă urc pe o masă, pe care o ocolea lovindu-mă de câte ori putea peste testicule cu nuiaua, în timp ce colegii mei se prăpădeau de râs. Pe coridor, dacă ieșeam, aveam impresia că văd în ochii celor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
margini. Rieux, care simțea sub degete suprafața zgrunțuroasă a pietroaielor, era stăpânit de-o stranie fericire. Întors spre Tarrou, el ghicea pe chipul calm și grav al prietenului său aceeași fericire care nu uita nimic, nici chiar asasinatul. S-au dezbrăcat. Rieux s-a aruncat cel dintâi. Reci la început, valurile i s-au părut moi când a ieșit la suprafață. După câteva mișcări de înot, și-a dat seama că marea era caldă în seara aceea, avea acea moliciune călduță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Comisiei W. care susține cu vehemență contrarul. Disecând și mai amănunțit această problemă, nu e greu să ne convingem că, interesat și partizan se măsluiește adevărul, incriminând nejustificat Țara și poporul român. Sper că, noi discuții și mai ales mărturii dezbrăcate de ură și interes abil nemărturisite să vină într-un viitor apropiat clarificând această spinoasă problemă. Am impresia (poate nu pe deplin justificată), dar România este accentuat acuzată de parcă noi românii am fi inițiat Holocaustul și am fi înființat acea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
deja în cap, doborându-l la pământ. Își dădu ultima răsuflare, dar Nawaf îl mai lovi de două ori cu capul metalic al uneltei, doar ca să fie sigur. —Marea noastră groapă a morții, murmură Jaafar Naasri, mai mult pentru el. Dezbracă-l și îngroapă-l, îi ordonă fiului său. Imediat. Jaafar Naasri ridică geanta, verificând dacă sigiliile și tabla de lut se aflau acolo și intră iarăși. Descuia cea de-a doua dintre cele trei încuietori când îl auzi pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și afișând din politețe un zâmbet timid. Apoi se întoarse către Maggie și îi explică pe o voce chiar mai stinsă, în primul rând, că Orli era o fostă prietenă și, în al doilea rând, că Maggie trebuia să se dezbrace. Apoi cu o voce mai sonoră, voit normală, continuă: —Orli a făcut școala de design la Londra. M-am gândit că poate ai vrea să te uiți la câteva din ultimele ei creații. Făcu un gest care sugera ascultarea, acoperindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lăsă hainele grămadă pe colțul patului, se răsuci pe călcâie și ieși în grabă. Maggie nu putea s-o învinovățească. Dacă Edward ar veni într-o zi la ea cu o altă femeie și i-ar cere acesteia să se dezbrace în apartamentul lui Maggie și apoi să dea iama în hainele ei, n-ar fi câtuși de puțin încântată. Edward. Nu vorbiseră de două zile. După câteva minute își luau la revedere, Orli prelungind îmbrățișarea sa cu Uri cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe colo. La naiba! Fata asta intr-acu’ în lumea spectacolului. Îi trebe un repaus. Are dreptate, spuse Darlene. Intru-n lumea spectacolului. Îmi trebe un repaus. Ia mai taci, tâmpito. Chiar crezi că poți face pasărea asta să te dezbrace? — Da, doamnă, afirmă Darlene cu entuziasm. Mi-a venit brusc ideea.! Stăteam la mine-n cameră și mă uitam cum se joacă el cu niște inele și mi-am zis: „Darlene, de ce nu-ți prinzi niște inele pe haine?“ — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de sigur, zise Sindler. De obicei, femeile distrug mașina soțului, nu o fură. — Îți spun eu ... — OK, o să verific. Dar, pentru moment, sunt câteva lucruri pe care vreau să le discutăm. În legătură cu litigiul. În partea cealaltă a camerei, Lisa se dezbrăca. Își împacheta fiecare articol de îmbrăcăminte și îl așeza pe spătarul scaunului. Purta un sutien roz și chiloței roz, care-i conturau osul pubian. Fără dantelă, doar dintr-un material elastic, ce se mula frumos pe corpul ei neted. Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
alimentară. Avem fiecare viața noastră. Nu putem să plătim mereu pentru voi. — Nu plătiți pentru mine și pentru tatăl vostru, îl repezi ea. — Ba da, mamă. Și îți spun că nu poți cumpăra hainele astea. Te rog. Du-te și dezbracă-le. Brusc, spre groaza lui, ea izbucni în lacrimi, ducându-și mâinile la față. — Mi-e atât de frică, zise ea. Ce se va întâmpla cu noi? Corpul i se zguduia. El o cuprinse cu brațul. Va fi bine, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Înainte de vremea lor, Zeliha era tulburată de faptul că, până la urmă, era mult mai tânără decât i-ar fi plăcut să fie. — Am nouăsprezece ani, recunoscu ea. În clipa În care a rostit cuvintele a roșit de parcă ar fi stat dezbrăcată În fața tuturor oamenilor ălora. — Desigur, am avea nevoie de consimțământul soțului dumneavoastră, continuă recepționera pe un ton de data asta lipsit de veselie și, fără să mai piardă timpul, trecu la altă Întrebare al cărui răspuns Îl bănuia deja. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
obiceiul să pună zahăr pudră În orice lucru comestibil de parcă ar fi vrut să compenseze prin asta acreala universului său. Și se Întâmplase ca În ziua aia să fie ea cea care gătise dolma. Am fost la doctor... murmură Zeliha, dezbrăcând cu grijă dolma de Învelișul ei verde pal. — Doctorii ăștia! se strâmbă Feride și ridică furculița În aer de parcă ar fi fost un baston pe care l-ar fi folosit ca să indice un lanț Îndepărtat de munți pe o hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niște locomotive, iar fuiorul său de fum s-a alăturat leneș norului gri ce plutea pe deasupra mesei. Singurul de la masă care nu fuma era Gazetarul Homosexual Ascuns. Ura mirosul de fum de țigară. În fiecare zi când ajungea acasă, se dezbrăca imediat de haine pentru a scăpa de mirosurile oribile de la Café Kundera. Totuși, nu protesta când ceilalți fumau. Și nici nu Înceta să mai meargă la cafenea. Venea acolo În mod regulat, atât pentru că Îi plăcea să facă parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Împiedicat-o să exercite asupra mea o seducție pe care trebuie s-o numesc totuși erotică. În camera mică pe care o ocupa la Neuilly, această minunată fată Înaltă și subțire ca o statuie etruscă Îmi cerea s-o dezbrac - nici ea nu stătea inactivă -, dar Începea să tremure ca frunza dacă sexul meu Îl atingea pe al ei. M-a atras În labirintul iubirii curtenești, o iubire În care privirile dăruiesc mai multă bucurie decît sărutările. Ochii ei verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Karl Philipp Emanuel, fiul lui Johann Sebastian. Era scris că fiul lui Franz Weyergraf nu se va culca cu domnișoara Patakis În acel august 1958 În mijlocul tufelor care despărțeau stăreția de fermă. Fiul lui Franz Weyergraf nu avea dreptul să dezbrace din priviri o fată, n-avea dreptul să-i mîngîie sînii nici măcar pe deasupra rochiei și cu siguranță nu avea dreptul s-o atragă pe fată departe de spațiile locuite. CÎt mi-ar fi plăcut să fac dragoste sub cerul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
primul etaj, asupra căruia aveam din camera mea o vedere foarte bună, stăteam să observ o pereche care intra Într-o cameră. Femeia Își scotea rochia și rămînea În centura-chilot și sutien. Bărbatul se Întindea pe pat, fără să se dezbrace. Ea Îi scotea cămașa În timp ce el se descotorosea stîngaci de pantofi, de șosete și, În cele din urmă, de pantaloni. După trei minute, femeia se apropia de fereastră și trăgea perdelele. Avea un păr lung și roșcat. Stăteam acolo Închipuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
trebuia să fie ca să-l fi omorât pe amărâtul din geamantan. Nu-i nici o mirare că apoi și-a luat viața. S-ar fi făcut de rușine. Continuă cu investigarea hainelor cadavrului. Se gândi la toți bărbații pe care îi dezbrăcase. I-au mâncat viața însă acum s-a întors roata. Râse în ascuns. Cine râde la urmă... Își băgă o mâna în buzunarul pantalonilor. Simți ceva metalic. Obiectul, mic și cu o formă neregulată, se dovedi a fi o cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a făcut! zise șoferul. Urcați În spate! Camionul, plin deja până la refuz cu muncitori tineri, În salopete gri, zdrențuite, se târî Înapoi În trafic. Kitty se ținea strâns de Desert Rose și de o bară, În timp de muncitorii o dezbrăcau din priviri, chicoteau În spaniolă și se Împingeau În ea la fiecare hurducătură și la fiecare curbă, mai mult decât spuneau legile fizicii că ar fi fost normal. Însă Kitty știa că nu aveau acte În regulă și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu era de 150 de dolari, de fapt nu exista nici o taxă! Iar taxa pentru târgul de artă nu era de 150 de dolari, ci de 50, doar că nu voia să-mi invit rudele! Tăcu și Începu să se dezbrace. — De ce crezi că nu voia să-mi invit rudele? Pentru că sunt iranieni? Și eu sunt tot din Iran! Nu sunt suficient de buni pentru pedigriul lui de Park Avenue? — Mă Îndoiesc, răspunse Kitty surprinsă. Hmm... Nu pari să te fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tați, însă unii au uitat ce-au fost, iar celorlalți n-are cine să le explice ce vor fi, Nu e ușor de înțeles, Nici eu nu înțeleg, așa mi-a venit, nu da importanță, Să mergem la culcare. Se dezbrăcară și se culcară. Momentul mângâierilor se întoarse din nou în cameră, ceru iertare c-a întârziat atât pe afară, Nu găseam drumul, se scuză, și, deodată, cum se întâmplă uneori, deveni etern. Un sfert de oră mai târziu, când trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
crede și ea, de aceea prăjitura e ca o primă jumătate a despărțirii, Sper să nu fiu acasă în momentul celei de-a doua jumătăți, De ce, întrebă Marta. Cipriano Algor nu răspunse. Ieși din bucătărie, intră în cameră unde se dezbrăcă rapid, aruncă o privire la ceea ce oglinda comodei îi arăta din trupul său și se băgă sub duș. Puțină apă sărată se amestecă cu apa dulce care curgea din pâlnie. Cu apreciabilă și liniștitoare unanimitate privind semnificația cuvântului, dicționarele definesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de somn, spuse Marta, ieri ai lucrat cât a fost ziulica de lungă, chiar pentru un tată ca al meu rezistența are limite, în ce privește mutatul, o să ajungem și acolo, e treaba stăpânei casei. Cipriano Algor se retrase în dormitor, se dezbrăcă cu gesturile lente ale unei oboseli care nu era numai a trupului și se întinse în pat, scoțând un suspin adânc. Nu rămase mult timp așa. Se ridică de pe pernă și privi în jur ca și cum ar fi intrat pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apropie, să elimine ce le separă, va veni mereu un moment când ne vom întreba dacă visul, ambiția secretă a secretelor n-o fi, în fond, posibilitatea, chiar vagă, chiar depărtată, de a nu mai fi secrete. Cipriano Algor se dezbrăcă, stinse lumina, se gândi că va avea o noapte de insomnie, dar după cinci minute căzuse într-un somn atât de adânc, de opac, încât nici măcar Isaura Madruga n-ar fi putut trece de ultima ușă care se închidea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de pietre, situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am descălțat, mi-am răcorit picioarele trudite de drum, apoi m-am dezbrăcat de cămașă și m-am întins pe nisip, ceva mai departe de apă, ca să nu-mi ude pantalonii valurile care pătrundeau uneori peste o parte din mica plajă, spălând pietrele sau, dimpotrivă, acoperindu-le cu ghemotocuri de alge; spectacol care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu era un înger nici ea, dar am simțit în clipa aceea că aș fi iubit-o chiar dacă ar fi fost dracul în persoană. Pe la amiază sau poate trecuse de amiază, l-am văzut pe individul cu mers de pisică dezbrăcându-se. Soarele ardea puternic și omul se hotărâse să facă o baie. Și iarăși m-a izbit, ca prima oară, pielea lui albă, de un alb veșted, parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, ce-i făcea trupul și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era duminică. Vroiam să termin cât mai repede prima piatră funerară din cimitirul de marmură. Mă găseam într-o stare de spirit bună și ciopleam piatra cu un zel neobișnuit. La amiază, m-am oprit să mă odihnesc. M-am dezbrăcat, m-am aruncat în mare, apoi m-am lungit pe o stâncă. Deasupra mea, cerul n-avea nici un nor. M-am gândit atunci cât de copt eram totuși să înțeleg panteismul, care nu-l așează pe Dumnezeu deasupra creației sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]