4,618 matches
-
căruței. Când ajunseră la fermă coborâră cu toții. Doamna Garner descuie poarta, intră și se Întoarse cu un felinar. Carl și cu Nick descărcară lucrurile care erau În spatele căruței. Frank se urcase pe capră ca să bage căruța În hambar și să dezlege caii. Nick urcă scările și deschise ușa de la bucătărie. Doamna Garner făcea focul În sobă. Se opri din turnat gaz peste lemne și-și Întoarse capul. — La revedere, doamnă Garner, spuse Nick. Mulțumesc că m-ați luat. — Ei, vezi-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doisprezece volți, o ramă de generator, gecile oaspeților și diferite provizii alimentare. Unul câte unul, bărbații trecură cu agilitate podul, iar odată ajunși pe partea cealaltă, Își lăsară jos Încărcăturile. Cu Îndemânarea obținută prin practică, unul dintre ei Începu să dezlege nodurile care fixau podul de copaci, ceilalți desfăcură o frânghie care se afla undeva Într-o parte, Înfășurată În jurul trunchiului altui copac ca să creeze un fel de scripete. Aceasta era coada lungă a podului. Cu grijă, bărbații coborâră podul dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
20 1. În anul cînd a venit Tartan la Așdod, trimis de Sargon, împăratul Asiriei, să bată Așdodul, și l-a luat, 2. în vremea aceea, Domnul a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoț, și i-a zis: "Du-te, dezleagă-ți sacul de pe coapse și scoate-ți încălțămintea din picioare!" El a făcut așa, a umblat gol și desculț. 3. Și Domnul a zis: "După cum robul meu Isaia umblă gol și desculț, trei ani de zile, ca semn și înștiințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
20. Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, ca locuința liniștită, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși nu vor mai fi scoși niciodată, și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. 21. Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de rîuri, de pîraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți, și nu trece nici un vas puternic. 22. Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
el va zice despre Ierusalim: "Să fie zidit iarăși!" Și despre Templu: "Să i se pună temeliile!" $45 1. "Așa vorbește Domnul către unsul Său, către Cir, pe care-l ține de mînă ca să doboare neamurile înaintea lui, și să dezlege brîul împăraților, să-i deschidă porțile, ca să nu se mai închidă: 2. "Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărîma ușile de aramă, și voi rupe zăvoarele de fier. 3. Îți voi da vistierii ascunse, bogății îngropate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pămîntul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mîniei asupritorului, cînd umblă să te nimicească? Unde este mînia asupritorului? 14. În curînd, cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri în groapă, și nu va duce lipsă de pîine. 15. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care stîrnesc marea și fac să-i urle valurile și al cărui Nume este Domnul oștirilor. 16. Eu pun cuvintele Mele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ți hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfîntă! Căci nu va mai intra în tine nici un om netăiat împrejur sau necurat. 2. Scutură-ți țărîna de pe tine, scoală-te, și șezi în capul oaselor, Ierusalime! Dezleagă-ți legăturile de la gît, fiică, roabă a Sionului! 3. Căci așa vorbește Domnul: "Fără plată ați fost vînduți și nu veți fi răscumpărați cu preț de argint." 4. Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Odinioară, poporul Meu s-a coborît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig, și să se culce pe sac și cenușă? Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului? 6. Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți, și rupe orice fel de jug; 7. împarte-ți pîinea cu cel flămînd și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ci muncesc din greu pentru propășirea proprie. Ca exemplu iată ce anunț am găsit azi pe Internet: „Tămăduitoarea Sorina, Cea mai puternică tămăduitoare, deținătoarea tainelor magiei albe, sare în ajutorul dumneavoastră eliberându-vă de farmece, ajută în afaceri, în dragoste, dezleagă cununii, deschide cărțile de tarot chiar și prin telefon 0733831518”. Anunțul este real, așa că vedeți și fără ochelari, că în România există leac pentru toate. Și te rog prietene să nu te mai plângi atât de contrariul, fiindcă există riscul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Sinceritatea jurnalului lui Sandu este cum nu se poate mai îndoielnică, deoarece el îl scrie cu gândul că va fi citit și de Irina. Finalul cărții este esențialmente deschis, căci rațiunea lui stă tocmai în necesitatea de a nu se dezlega enigma: Irina s-a sinucis sau a fost un accident? Intervine și orgoliul creatorului ce se consolidează cu gândul că chinurile sale n-au fost inutile din moment ce au dat naștere unei opere de artă; cu alte cuvinte, "opera scuză mijloacele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care-i fusese oaspete. Făcut prizonier, este dus cât mai departe în adâncul deșertului, unde nu are în față decât imensitatea gri a întinderilor de nisip. Află astfel un labirint cum nu-și imaginase nimeni până atunci. După ce i-au dezlegat lanțurile, a fost părăsit acolo unde, imediat, devine parte neînsemnată și neștiută a unor vaste pustietăți. Aș remarca în legătură cu aceste două labirinturi din povestirea lui Borges că ele comportă ceva neomenesc. Cel care se trezește în fața lor nu mai are
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în felul a ceva ce absoarbe totul, fără urmă. Devine asemeni unui dincolo, se situează singură în proximitatea miracolului. Cititorului nu-i rămâne decât să lase în urmă logica obișnuită și nevoia sa de justificare continuă. Nu mai urmează a dezlega ceva anume, căci nu are în față o problemă logică, nici o simplă enigmă. De altfel, Borges are grijă să nu devină cititorul prea încrezător în hermeneutica sa. La un moment dat, numește labirintul însuși o povestire () <ref id="32">Jorge
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Nu vorbește, nu spune nimic, doar se plimbă prin fața celorlalți, lăsându-i să înțeleagă singuri ce este de înțeles. Mișcarea este insesizabilă, dar, în același timp, simțurile noastre sunt prinse în mișcare, o produc și o suportă. Gândirea nu poate dezlega ideea de mișcare, însă trece ea însăși de la o stare la alta, se vede surprinsă de cele întâmplate. Într-adevăr, Diogene merită să fie pomenit într o discuție care lasă a se vedea jocul dublu al celor „absurde“. Față de cei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care-i fusese oaspete. Făcut prizonier, este dus cât mai departe în adâncul deșertului, unde nu are în față decât imensitatea gri a întinderilor de nisip. Află astfel un labirint cum nu-și imaginase nimeni până atunci. După ce i-au dezlegat lanțurile, a fost părăsit acolo unde, imediat, devine parte neînsemnată și neștiută a unor vaste pustietăți. Aș remarca în legătură cu aceste două labirinturi din povestirea lui Borges că ele comportă ceva neomenesc. Cel care se trezește în fața lor nu mai are
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
arată în felul a ceva ce absoarbe totul, fără urmă. Devine asemeni unui dincolo, se situează singură în proximitatea miracolului. Cititorului nui rămâne decât să lase în urmă logica obișnuită și nevoia sa de justificare continuă. Nu mai urmează a dezlega ceva anume, căci nu are în față o problemă logică, nici o simplă enigmă. De altfel, Borges are grijă să nu devină cititorul prea încrezător în hermeneutica sa. La un moment dat, numește labirintul însuși o povestire („Unwin sa gândit că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
față. Nu vorbește, nu spune nimic, doar se plimbă prin fața celorlalți, lăsândui să înțeleagă singuri ce este de înțeles. Mișcarea este insesizabilă, dar, în același timp, simțurile noastre sunt prinse în mișcare, o produc și o suportă. Gândirea nu poate dezlega ideea de mișcare, însă trece ea însăși de la o stare la alta, se vede surprinsă de cele întâmplate. Întradevăr, Diogene merită să fie pomenit într o discuție care lasă a se vedea jocul dublu al celor „absurde“. Față de cei care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
împrăștiat prin mulțime. Forțele ordinii, ca întotdeauna în Portugalia regalistă, au intervenit prea târziu, lovind la întîmplare în rândurile privitorilor și ucigând un tânăr nevinovat. Asupra celor doi regicizi s-a publicat o literatură enormă, fără ca totuși să i se dezlege misterul. José Alpoim, care - își amintește Unamuno - strigase la Salamanca, aflând de moartea lui Don Carlos, "a murit canalia!" - mărturisea prin 1914 lui Raul Brandîo: "Sunt doar două persoane în Portugalia care știu totul, eu și încă cineva... Nu vreau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
câțiva ani buni de când n-am mai avut un bărbățel ca tine! Odolgan refuză invitația îngrozit, cu gesturi teatrale, și râseră din nou cu toții. își umplură iar și iar cănile, pălăvrăgind și glumind cu tot mai multă intimitate. Hidromelul le dezlegase limbile și degajase atmosfera; nici unul nu părea să-și dea seama că ploaia între timp se oprise. Afară, printre brazi, ciorile începuseră din nou să scoată strigătele lor răgușite și o lumină aurie, ce venea prin singura fereastră deschisă, bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arbuști. Ceilalți burgunzi, rămași pe prundiș, comentau între ei cu exclamații de uimire, experiența hunului și nu puteau să-și dezlipească ochii de la el. Khaba arătă spre bandaj: — Ce ai pățit acolo? Am mâna opărită. Balamber se aplecă să-și dezlege, destul de chinuit, chinga șeii și vorbi către Odolgan: — în loc să faci mutra aia de idiot, mai bine ajută-mă să încalec. Cu brațul ăsta nu reușesc. Odolgan sări agil din șa, își împreună palmele și își ajută prietenul să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pe cai, dar fără să se îndepărteze de ei. Burgunzii îi cercetau cu curiozitate pe iliri, iar pe alani cu o ostilitate prost mascată - considerau întregul lor popor prieten al hunilor. Gundovek îl însoți pe Sebastianus înaintea celor două catafalcuri. Dezlegându-și coiful cu pene, romanul își descoperi chipul leonin și cârlionții deși, castanii, prin care nu puține matroane din Roma găseau că e un deliciu să-și plimbe degetele inelate; îi dădu lui Vitalius coiful, își puse o mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
erau priponiți mai mulți cai. în apropiere, hunii ridicaseră două corturi mari, dintre care unul era deja în flăcări; în timp ce câțiva dintre ei se postau în formație de apărare, ca să poată stăvili atacul furibund al năvălitorilor, alții se străduiau să dezlege pripoanele cailor, care, înspăimântați de foc, azvârleau din picioare, dădeau din copite, se înălțau pe picioarele din spate și nechezau disperați. Grupul de apărători înaintă în mijlocul fumului ca să-i lovească pe burgunzi și imediat se produse în învălmășeală crâncenă. Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din ramuri ai colibei și caii împiedicați, care, neliniștiți, porniseră să se agite. Alte umbre, conturate de flăcările torțelor, se apropiau din diferite direcții, înaintând printre mărăcinișuri ori prin mlaștină. Sebastianus și ai săi văzură cum unii dintre vizitatorii necunoscuți dezlegau caii și îi împingeau ca să se ducă de acolo; în vreme ce animalele se îndepărtau, plescăind prin apa putredă, torțele fură aruncate pe acoperișul de trestie al construcției. însă la lumina incendiului care urmă, figurile atacatorilor - Sebastianus numără repede șase - deveniră ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mirosul cărnii fripte se ridica în aer, se spălă în ligheanul pe care-l ținea tânărul servitor - singurul pe care-l avea - ce-l însoțise și se șterse apoi cu șervetul pe care acesta îl ținea pe umăr; după aceea, dezlegându-și de pe frunte panglica albă pe care o purtase în timpul ritului, o fixă încruntat pe Hippolita, care îl privea întrebătoare și îngrijorată: — Drept e să-ți spun, domina, că răspunsul nu e bun. Un mare pericol amenință această casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
realizării erotice a bărbatului. Existența Adelei este imaginară și această preponderență a imaginii asupra naturii fizice, organice a personajului feminin încearcă să o mențină Emil Codrescu. Comportamentul ei i se pare plin de mister și secretele lui încearcă să le dezlege eroul, încearcă să o cunoască. Nu există niciodată un răspuns clar, rațional, și incertitudinile lui sunt mereu consolidate. După cum recunoaște cu scepticism, "a cere unei femei o explicație rațională este absurd", la fel cum el însuși ar fi nemulțumit dacă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
corsar, ci urechi de bătrân cabalist sau de bătrân Buddha. Extrem de lungi și cu loburi cărnoase. Îmi amintesc că fratele meu, părintele Waker, când a trecut pe la noi acum câțiva ani, într-o sutană lungă, neagră, m-a întrebat, în timp ce dezlegam careul de cuvinte încrucișate din Times, dacă nu cred că urechile lui S. țin de dinastia Tang. Eu unul le-aș socoti și mai timpurii. Mă duc să mă bag în pat. Poate că întâi o să trag o dușcă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]