3,808 matches
-
șvăbesc din Banat s-a format din amestecul mai multor dialecte germane: bavarez, tirolez, franc, aleman, etc. De asemenea, cultura și tradițiile populare șvăbești sunt rezultatul influențelor mai multor regiuni ale Germaniei, aduse de emigranți în secolul al XVIII-lea. Dialectul șvăbesc s-a format treptat și s-a dezvoltat permanent. El se caracterizează prin formele prescurtate ale cuvintelor și utilizarea diminutivelor. Acest dialect este în curs de dispariție datorită emigrației șvabilor în Germania și a neutilizării lui de către tinerele generații
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
șvăbești sunt rezultatul influențelor mai multor regiuni ale Germaniei, aduse de emigranți în secolul al XVIII-lea. Dialectul șvăbesc s-a format treptat și s-a dezvoltat permanent. El se caracterizează prin formele prescurtate ale cuvintelor și utilizarea diminutivelor. Acest dialect este în curs de dispariție datorită emigrației șvabilor în Germania și a neutilizării lui de către tinerele generații.
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
sistem de numerație care să folosească puterea unui myriad de myriad (100 de milioane), concluzionând că numărul de fire de nisip cerut pentru a umple întregul univers este de 8. Operele lui Arhimede au fost scrise în limba greacă dorică, dialectul antic al Siracuzei. Operele lui Arhimede nu au supraviețuit așa de bine ca cele ale lui Euclid, șapte dintre ele fiind cunoscute numai din referințele făcute de alți autori la ele. Pappus din Alexandria menționează lucrarea "Despre Sferă - Confecționare" și
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
V-VII-lea, odată cu sosirea slavilor în Peninsula Balcanică) numai în unele areale mărginașe din vecinătatea Dunării (în Timoc și în Dobrogea). O parte din străromânii aceștia au fost împinși spre sud, în munți, iar descendenți ai acestora au devenit vorbitori ai dialectelor românești sud-dunărene, aroman și meglenoroman. La sfârșitul secolului al III-lea i.en., românii au pătruns în Peninsula Balcanică după războaiele ilirice și macedonene. Au cucerit treptat peninsula, transformând Dunărea în granița dintre Republică Română și populațiile barbare de la nord
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
exotice și de seră; un an mai târziu Wilhelm Rach primea o ofertă de vânzare de flori din partea Nataliei Cantacuzino, soția lui Iancu Cantacuzino, și înainta lista plantelor, care cuprindea denumirile lor științifice, spre aprobarea cumpărării. O altă listă în "„dialectul german”", cu arbori, plante și prețurile lor, era destinată Grădinii Aleilor, din apropierea parcului. În 1868 noul grădinar-șef al orașului, Pierre Dieudonné, a comandat de la Paris, de la firma Jacquin Jeune, semințe de gazon. În iunie 1869 s-a făcut recepția
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
în România" pentru că în funcție de zonă nu doar strigătul tipic ci și vocabularul corbilor poate varia. Trebuie precizat că această pasăre are un vocabular bogat și, datorită răspândirii, cunoaște o fragmentare a limbajului care a permis ornitologilor să detecteze mai multe dialecte. Mai mult, s-a putut constata că, de pildă, un corb din America adus în Spania, a fost la început izolat de ceilalți corbi, din pricina necunoașterii dialectului local, pentru ca după o vreme să îl învețe și să se integreze. Inteligența
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
cunoaște o fragmentare a limbajului care a permis ornitologilor să detecteze mai multe dialecte. Mai mult, s-a putut constata că, de pildă, un corb din America adus în Spania, a fost la început izolat de ceilalți corbi, din pricina necunoașterii dialectului local, pentru ca după o vreme să îl învețe și să se integreze. Inteligența excepțională de care corbul a dat dovadă de-a lungul istoriei, dar și capacitatea sa deosebită, au creat în jurul să nenumărate legende și mituri. Acestea au fost
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
de viață de către Alan Watts îi trezește disprețul, fiind în contradicție cu spiritul sau științific plin de responsabilitate. Învățatul chinez Gi-ming Shien, taoist, cel mai mare sinolog din SUA din acea vreme, îl va îndruma pe căile cunoașterii limbii și dialectelor chinezești, ca și a spiritualității chinezești tradiționale adevărate. Mai tarziu va evidenția în conferințele sale legăturile aproape de necrezut între vechea spiritualitate chinezească și Ortodoxie. Între timp, și sub influența lui Gi-ming Shien, Serafim Roșe va ajunge să cunoască și să
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
21700 (în împrejurimi mai notează existența a 4960); Pericle Papahagi (1902: 44), 20000; Theodor Capidan (1925), 14720. Denumirea de meglenoromân reprezintă un nume cărturăresc, adoptat la sfârșitul sec. XIX, reprezentând locuitor de naționalitate română din ținutului Meglen, vorbitor al unui dialect românesc, cunoscut sub numele de „vlaș” (denumire dată de slavi și atribuită vlahilor agricultori), cel de rumân pierzându-se în timp. Ca și aromânii, românii din Meglen își dau numele după localitatea de proveniență: liumnican (din Liumnița), cupineț (din Cupa
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
cel mai predat studenților străini care doresc să învețe norvegiana. Bokmål și riksmål (vezi mai jos) se bazează în principal pe daneza scrisă și fac parte din grupul norvegianei estice, în mod special a celei vorbite în jurul capitalei Oslo. Diversele dialecte norvegiane care sunt scrise cu ortografie bokmål sunt cele care au evoluat diferit din limba nordică veche sub influența danezei și a dialectelor germanice. În contrast, dialectele costelor vestice scrise de obicei cu nynorsk, mai au anumite caracteristici tipice formei
Bokmål () [Corola-website/Science/302751_a_304080]
-
și fac parte din grupul norvegianei estice, în mod special a celei vorbite în jurul capitalei Oslo. Diversele dialecte norvegiane care sunt scrise cu ortografie bokmål sunt cele care au evoluat diferit din limba nordică veche sub influența danezei și a dialectelor germanice. În contrast, dialectele costelor vestice scrise de obicei cu nynorsk, mai au anumite caracteristici tipice formei vechi a limbii. Înainte termenul oficial pentru bokmål era "riksmål". Numele vechi este folosit încă pentru un standard de scriere neoficial care este
Bokmål () [Corola-website/Science/302751_a_304080]
-
grupul norvegianei estice, în mod special a celei vorbite în jurul capitalei Oslo. Diversele dialecte norvegiane care sunt scrise cu ortografie bokmål sunt cele care au evoluat diferit din limba nordică veche sub influența danezei și a dialectelor germanice. În contrast, dialectele costelor vestice scrise de obicei cu nynorsk, mai au anumite caracteristici tipice formei vechi a limbii. Înainte termenul oficial pentru bokmål era "riksmål". Numele vechi este folosit încă pentru un standard de scriere neoficial care este mai conservativ decât bokmål
Bokmål () [Corola-website/Science/302751_a_304080]
-
aceasta mai degrabă pentru genealogia lingvistică: primul este considerat ca fiind o limbă germanică est-nordică (precum daneza și suedeza), ultimul este o limbă germanică vest-nordică (la fel ca faroeza și islandeza). Puține persoane vorbesc vreuna din acestea două, dar unele dialecte existente sunt mai apropiate de bokmål decât nynorsk și vice versa. În cazul dialectelor care sunt la fel de asemănătoare cu ambele standarde de scriere sau la fel de diferite, decizia asupra ortografiei utilizate poate fi luată de municipalități sau de către părinți în clasele
Bokmål () [Corola-website/Science/302751_a_304080]
-
est-nordică (precum daneza și suedeza), ultimul este o limbă germanică vest-nordică (la fel ca faroeza și islandeza). Puține persoane vorbesc vreuna din acestea două, dar unele dialecte existente sunt mai apropiate de bokmål decât nynorsk și vice versa. În cazul dialectelor care sunt la fel de asemănătoare cu ambele standarde de scriere sau la fel de diferite, decizia asupra ortografiei utilizate poate fi luată de municipalități sau de către părinți în clasele primare sau de către elevi și studenți în licee, colegii și universități. Ca și alte
Bokmål () [Corola-website/Science/302751_a_304080]
-
500 km, iar în nord-sud cu latura de 1500 - 2.000 km. Cea mai mare parte a pustiului este stâncoasa (Hamada) cu pietriș (Serir), puștiul de nisip (Erg) ocupând o suprafata mai redusă. Denumirea provine din limba arabă - „Sahara” în dialectul Tuareg înseamnă „deșertul de nisip”. O altă ipoteză este aceea că provenința expresiei ar fi „sahraa” sau „es-sah-ra” ce înseamna sterp, steril. Românii au numit ținutul din sudul provinciei Cartagina „Deșerta” că ținut nelocuit, părăsit. În Evul Mediu era numit
Sahara () [Corola-website/Science/302770_a_304099]
-
Italia. Se reîntoarce în România și pentru o perioadă de timp devine profesor la Iași. Apoi pleacă spre Germania, Polonia și Austria. Pe langă limba sârbă și română cu care a crescut, Obradović mai învăța o sumedenie de limbi și dialecte pe care le și preda. Învăța greacă veche și modernă, latină, germană, engleză, franceza, albaneză, italiană. În 1806 se mută în Șerbia, iar doi ani mai tarziu înființează "Marea Școală" din Belgrad care va deveni apoi Universitate. Obradović a murit
Dositej Obradović () [Corola-website/Science/302817_a_304146]
-
(n. 31 august 1870, Satul-Mic, azi localitatea , județul Timiș - d. 15 mai 1896, Herendești, județul Timiș) a fost un marinar, militar, poet și scriitor român, acuarelist. S-a remarcat prin poeziile sale scrise în dialect bănățean. S-a născut la Satul-Mic, unde tatăl său, Ion Vlad, era pe atunci așa-numit „solgăbirău” (jurist). Mama, Sofia Vlad, născută Rădulescu, provine dintr-o familie de intelectuali din satul Chizătău înrudită cu familia Bredicenilor. În 1876 este înscris
Victor Vlad Delamarina () [Corola-website/Science/302820_a_304149]
-
preia explicația lui N. Drăganu, potrivit căreia sensul original al Tâmpei e cel de „stâncă abruptă”, cum sunt cele din vârfurile muntelui (Tâmpa mare și Tâmpa mică). Cuvântul este străvechi în limba noastră, din epoca preromană, găsindu-se și în dialectele meridionale italiene și la albanezii din Calabria. Dar aceasta nu este singura teorie existentă. În urma săpăturilor arheologice, se pare că strămoșii noștri, având credințe uranianiene (zeii lor își aveau sălaș în cer), au ridicat pe Tâmpa altare pentru sacrificii. La
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
Sava” din toate timpurile, imprimă sfântului lăcaș o autentică viață liturgică și o intensă activitate cultural-literară și filantropică, înființează și îmbogățește biblioteca mănăstirii într-un timp foarte scurt cu un fond de „327 de cărți de istorie, Teologie ș.a. în dialectul elin, latin și francez”, efectuează reparații la case și la Biserică, restaurează toate obiectele de cult și a sistematizat arhiva mănăstirii. Mănăstirea „Sf. Sava” a fost un important centru cultural al orașului medieval Iași. În anul 1714, în timpul domniei lui
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
numeroasă, au determinat folosirea limbii franceze. Numai numele Franței și circa o sută de cuvinte în limba franceză, sau în anumite regiuni tipuri de construcții, rămân un fel de relicvă sau rămășiță francă. În Germania s-a păstrat în unele dialecte o serie de cuvinte de origine francă ca de exemplu în regiunea Rinului, Hessen, Bavaria (regiunile în nordul Bavariei (Franconia) spre Würzburg, și Nürnberg) și partea est din Baden-Württemberg populația locală fiind numită francă.
Franci () [Corola-website/Science/302424_a_303753]
-
Tora orală, o mare parte din cărțile Cabalei, un număr de rugăciuni și imnuri liturgice din religia iudaică. Aramaica se înrudește cu ebraica așa cum spaniola se aseamănă cu portugheza. Diferențele dintre aramaică și ebraică sunt mai mari decât acelea dintre dialecte; de aceea cele două sunt privite ca două limbi distincte. Locul de baștină al aramaicii a fost Mesopotamia, în ebraica Aram Naharayim, adică „Aram dintre fluvii”. Triburile de aramei numite caldei, au locuit fie la sud de Babilon, în jurul orașului
Limba aramaică () [Corola-website/Science/302455_a_303784]
-
variante pentru numele aceleiași plante se pot datora, nu neapărat greșelilor copiștilor, ci mai curând dificultății transcrierii unor foneme existente în limba dacă, dar neexistente în latină sau greacă. La fel de plauzibil este ca variantele să reproducă, destul de corect, diferențe de dialect sau de grai, plauzibil să fi existat în limba daco-geților, răspândiți pe un teritoriu atât de întins. Alexandru Papadopol Calimah analizează această problemă, a redării fonemelor dace de către vorbitorii de limbă greacă și latină, considerând că filologii români vor avea
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
ocupe o poziție economică și politică în societate, ca de exemplu „mafia rusă” sau „mafia turcă”. În secolul al XVII-lea, „mafia” definea un fel de vrăjitoare care practica magia albă. Mai târziu s-a descoperit într-un dicționar al dialectului sicilian, termenul "maffia" care avea mai multe semnificații ca tâlhărie sau mizerie crâncenă. De asemenea, termenul "maffiot" era echivalent cu „sărac lipit pământului, plin însă de îndrăzneală și siguranță de sine”. În lucrarea "Mafioții din Vicaria" semnată de Galtano Mosca
Mafia (organizație) () [Corola-website/Science/302490_a_303819]
-
o legendă siciliană; organizarea Mafiei și răzvrătirea siciliană împotriva ocupației franceze, a fost declanșată, când un soldat francez în timpul vecerniei, ar fi violat o siciliancă. Mama fetei necinstite ar fi strigat pe stradă "Ma fia! Ma fia!" („fiica mea” în dialect sicilian vechi). Acest incident ar fi dus la izgonirea dinastiei de Anjou din Sicilia. În opera "Confesiunile unui cap al Mafiei" (2008), scrisă de Philip Carlo, acesta afirma că termenul „mafia”, scris cu „m” mic, înseamnă bărbat de onoare, cineva
Mafia (organizație) () [Corola-website/Science/302490_a_303819]
-
relațiile culturale aromânești. Deosebit de interesante rămân în literatura de specialtate numeroasele sale etimologii. Sub egida Academiei Române, a publicat cel mai bogat material folcloric cules din aproape toate provinciile locuite de aromâni. Pericle Papahagi a fost printre cei care au studiat dialectul aromân alături de alți cercetatori ai filologiei romanice, români sau străini, cum sunt St. Mihaileanu, Gh. Murnu, O. Densusianu, Al. Phillippide, Tache și Pericle Papahagi, Theodor Burada, N. Saramandu, Chirata Iorgoveanu și mulți alții. Aceștia au ajuns la concluzia că aromânii
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]