10,118 matches
-
slăbește, iar pulsațiile organice și activitatea internă își pierd din acea încordare care diferențiază viața în lume, care o stabilește ca un moment imanent al existenței. Oboseala este primul determinant organic al cunoașterii, deoarece ea dezvoltă condițiile indispensabile ale unei diferențieri a omului în lume; prin ea, ajungi la acea perspectivă care situează lumea în fața omului. Oboseala te face să trăiești sub nivelul normal al vieții, iar despre marile tensiuni vitale nu-ți îngăduie să ai decât un presentiment. Sursa melancoliei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ei. Formal, atât în cazul melancoliei dulci și voluptuoase, cât și în cazul melancoliei negre, există aceleași cadre de elemente: gol intern, infinit exterior, vag de senzații, reverie, sublimare etc.; numai din punctul de vedere al tonalității afective a viziunii diferențierea apare evidentă. S-ar putea ca multipolaritatea melancoliei să țină mai mult de structura subiectivității decât de natura ei. În acest caz, starea melancolică, în caracterul ei difuz reveric și vag, ar lua forme specifice în fiecare persoană. Nefiind o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
greu pe creier și în toată ființa, ca presiunea pe întreg organismul a unei imensități de noapte. Cum o să mă înghită, pe veci, noaptea fără de margini a acestei lumi! Senzația confuziei absolute! Adică a nu putea face nici o distincție, nici o diferențiere și nici o încadrare, a nu putea lămuri nimic, a nu înțelege și a nu aprecia nimic. Senzația acestei confuzii absolute face din orice filozof un poet, dar nu toți filozofii o pot atinge și o pot trăi cu o intensitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
așa cum le depunem noi, care sîntem infectați până în rădăcini de temporalitate. Dar și contemplația eternității este pentru noi un prilej de viziuni cuceritoare și de încîntări stranii. Pentru cine are conștiința eternității totul e permis, fiindcă pentru el dispar toate diferențierile într-o viziune de o monumentală seninătate, izvorâtă ca după o mare renunțare. Eternitatea nu poate fi iubită cu pasiunea cu care iubești o femeie, sau cu care-ți iubești destinul tău sau disperarea ta proprie. Este însă în tendința
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te întristezi de tristețea ta și să te bucuri de bucuria ta? Ce-ți pasă dacă lacrimile tale sânt de plăcere sau de durere? Iubește-ți nefericirea și urăște-ți fericirea, amestecă totul și confundă totul. Renunță la distincții, la diferențieri și la planuri. Fii ca un fulg dus de vânturi sau ca o floare purtată de valuri. Fii rezistent unde nu trebuie și laș unde ar trebui. Cine știe dacă în felul acesta nu vei fi mai cîștigat? Și dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
perioadele creatoare ale culturilor, le împrumută o naivitate pe care cu greu am căuta-o în luciditatea searbădă a culturilor mici. Un popor care se lansează în istorie de la întîiul act de viață lunecă pe soarta sa. Respirația în mitologie, diferențierea vieții religioase de cea politică, creația unui stil propriu spiritual și politic, accesul la putere și consecința lui, imperialismul etc., indică o evoluție firească, o iresponsabilitate în evoluție. Închegarea etnică a poporului francez l-a făcut să treacă treapta istorică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
juridică și socială nu se autonomizează. Naivitatea istorică are ca presupoziție comunitatea. Despre socialism nu se vorbește decât unde ea nu mai există. Dispariția statului în societate, care este o idee centrală a socialismului, n-a putut apărea decât în diferențierile rezultate dintr-o devenire complexă. Risipirea ethosului comunitar a pus problema socialistă. Omul modern nu mai știe care este sâmburele său: națiunea, statul, societatea sau dreptul. Înainte vreme era măcar Dumnezeu, care topea în sine toate contradicțiile. În dictatură sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
comunitate, conștiința nu înseamnă niciodată conștința individului, ci a comunității. De aceea, viziunea organicistă a istoriei consideră individualismul modern ca o formă de cădere. Popoarele și-au început viața în comunitate; decadența lor nu poate însemna decât emanciparea din ea. Diferențierea progresivă pe toate planurile le îndepărtează de la sâmburele lor și, abstractizând ceea ce este suflet și destin, le îndrumă spre spirit și inteligență. Nu se poate concepe comunitate fără prospețime biologică. De aceea, ethosul comunitar se compromite în maturitatea biologică a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care nu e sortită unei mari revoluții este condamnată a se învîrti în jurul propriului ei deșert. Singura salvare a maselor e revoluția. Este și singurul mijloc prin care ele se salvează în națiune. Problemele tragice ale modernității se leagă de diferențierea și complexitatea născută din depășirea comunității. Este foarte comod să trăiești în comunitate; decât, stilul comunitar naiv nu rezolvă nici una din problemele în fața cărora se află o națiune. Colectivismul, spre care evoluează lumea modernă, este mult mai complicat și mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un mare gol istoric, pe care Germania nu l-a cunoscut niciodată într-o astfel de măsură. De o parte, Revoluția franceză și rusă; de cealaltă, italiană și germană. Diferența nu este numai de nuanță, ci opoziția lor demarcă o diferențiere calitativă. Sânt două lumi revoluționare, dintre care întîile poartă marca autentică a spiritului revoluționar. Față de ideile și de sângele pe care le-au pretins ele, fascismul și hitlerismul sânt simple lovituri de stat. Germania este o țară nerevoluționară. Tot Weltanschauung
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
1947 - și aproximativ În aceleași condiții - dar fără o legătură Între ei. xe "Fielderman"Fielderman a trecut ilegal granița, iar rabinul xe "Șafran"Șafran a plecat - sub pretextul unei conferințe - și nu s-a mai Întors. Trebuie făcută Însă o diferențiere Între cei doi. xe "Fielderman"Fielderman era văzut de noua putere ca principalul adversar În „sectorul evreiesc”, În timp ce xe "Șafran"Șafran era, cel puțin pentru Început, tolerat și chiar luat În considerare ca un eventual „tovarăș de drum”. Oricum, dispariția
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
prezenta ca purtător al unei ideologii internaționaliste, deci opus naționalismului și rasismului, care au fost Întotdeauna un izvor de opresiune pentru evrei. Mai mult, comuniștii declarau că vor construi un nou tip de societate, În care nu vor mai exista diferențieri bazate pe naționalitate sau rasă. Părea că această proiecție teoretică ar putea deveni un liman pentru cei ce au fost victimele segregației de generații, din pricina evreității lor. Acest fenomen al aderării evreilor la Partidul Comunist poate fi situat Într-un
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
făcea, în România, mult mai eficient de această dată, nu prin reglementarea strictă a veniturilor formale, ci mai ales prin controlul bunurilor de lux: locuințe, mașini, excursii în străinătate. Una dintre principalele revendicări ale Revoluției a fost o mai accentuată diferențiere a veniturilor în raport cu performanțele. Și, într-adevăr, diferențierea veniturilor a explodat, dar într-o relație slabă cu performanțele. Cel puțin, aceasta este percepția populației. Marile averi au fost acumulate rapid prin speculații suspectate de a fi nu neapărat ilegale (în
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
dată, nu prin reglementarea strictă a veniturilor formale, ci mai ales prin controlul bunurilor de lux: locuințe, mașini, excursii în străinătate. Una dintre principalele revendicări ale Revoluției a fost o mai accentuată diferențiere a veniturilor în raport cu performanțele. Și, într-adevăr, diferențierea veniturilor a explodat, dar într-o relație slabă cu performanțele. Cel puțin, aceasta este percepția populației. Marile averi au fost acumulate rapid prin speculații suspectate de a fi nu neapărat ilegale (în legislația confuză, multe acte erau permise, nefiind interzise
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
nivel ridicat de consens și solidaritate în primele zile ale Revoluției la o explozie violentă a conflictelor politice. Era de așteptat ca voința politică, ce fusese constituită inițial înalt consensual la nivelul unor principii abstracte, să fie urmată de o diferențiere a opțiunilor politice. Se presupunea deci că tranziția deschisă de Revoluție va reprezenta o combinație de consens fundamental - înlocuirea modelului comunist cu cel capitalist occidental, promovarea democrației ca mijloc de realizare a libertății, integrarea în lumea occidentală - și diferențieri în ceea ce privește
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o diferențiere a opțiunilor politice. Se presupunea deci că tranziția deschisă de Revoluție va reprezenta o combinație de consens fundamental - înlocuirea modelului comunist cu cel capitalist occidental, promovarea democrației ca mijloc de realizare a libertății, integrarea în lumea occidentală - și diferențieri în ceea ce privește strategiile de atingere a acestor obiective, nu neapărat caracterizate însă de conflicte profunde. Consensul inițial, în loc să evolueze treptat spre diferențieri de programe, a fost rapid și violent pus, ca principiu, sub semnul întrebării. Polarizarea politică și ideologică, adesea extrem de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
modelului comunist cu cel capitalist occidental, promovarea democrației ca mijloc de realizare a libertății, integrarea în lumea occidentală - și diferențieri în ceea ce privește strategiile de atingere a acestor obiective, nu neapărat caracterizate însă de conflicte profunde. Consensul inițial, în loc să evolueze treptat spre diferențieri de programe, a fost rapid și violent pus, ca principiu, sub semnul întrebării. Polarizarea politică și ideologică, adesea extrem de violentă, nu s-a bazat pe programe politice diferite, ci a fost o expresie a luptei pentru putere care utiliza acuzații
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
degrabă superficială, că există o singură sociologie și să acordăm o atenție mai mare varietății dispozitivelor gândirii sociologice. Suntem încă departe de existența unei paradigme unice a sociologiei. Există mai degrabă o multitudine de paradigme, cu variate grade de comunalitate/diferențiere. Societățile în tranziție prezintă diferențe importante față de societățile occidentale prin mecanismele lor de schimbare/funcționare, analiza acestora presupunând în consecință dispozitive teoretice și metodologice distincte. Din acest motiv, ne putem aștepta ca analiza unor astfel de societăți pe baza paradigmei
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și-a asumat într-o largă măsură responsabilitatea pentru opțiunile strategice promovate. Cheia examinării alternativelor nu se găsește în țările în tranziție, ci în Occidentul care a avut o intervenție activă și coerentă. Stratul al treilea al strategiei tranziției conține diferențierile dintre țările angajate în tranziție. Dacă stratul al doilea a fost dominat de comunalitate, în stratul al treilea se pot înregistra diferențe semnificative între țări. La acest ultim nivel, se poate identifica o logică foarte complexă a proceselor interne, care
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
formală a constituirii unei democrații pluripartite. Dificultățile constituirii unei varietăți de partide politice reprezintă sursa cea mai importantă a primelor crize ale sistemului politic în perioada tranziției. Cheia procesului de generare a partidelor politice în România stă în procesul de diferențiere politică a tehnocrației. Ipoteza centrală a explicației proceselor politice din prima fază a tranziției aș formula-o după cum urmează. Procesul de trecere la sistemul pluripartit va depinde de modul de apariție a partidelor politice în raport cu tehnocrația existentă. Acest proces poate
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
proceselor politice din prima fază a tranziției aș formula-o după cum urmează. Procesul de trecere la sistemul pluripartit va depinde de modul de apariție a partidelor politice în raport cu tehnocrația existentă. Acest proces poate avea loc pe două căi: • prima cale: diferențierea internă a tehnocrației - în acest caz, tranziția va avea loc într-o modalitate echilibrată, cu conflicte moderate; consensul va fi inițial relativ ridicat; treptat, fără conflicte sociale și politice majore, sistemul politic se va diferenția într-o multitudine de partide
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
diferitele sectoare ale vieții sociale (directori de instituții, specialiști) selecția se făcea mai mult pe criterii de competență tehnică, dublate de cele politice, conducerea în sistemul politic era rezultatul unui proces îndelungat de selecție, în cursul unei cariere politice distincte. Diferențierea internă a clasei politice comuniste este generată de poziția ocupată în sistemul politic. Clasa politică comunistă prezintă o dinamică istorică specifică. În toate țările socialiste europene, grupul comunist conducător, care a cucerit puterea după război, era compus din activiști profesionalizați
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ea și puterile occidentale. Incertitudinea profundă față de evoluția viitoare a lumii făcea ca actorii sociali să fie mai mult spectatori lipsiți de vreo perspectivă. Și cu atât mai puțin nu era de așteptat ca în rândul lor să se prefigureze diferențieri de programe politice cât de cât articulate. Muncitorii și țăranii erau definiți de către ideologia comunistă ca fiind forța politică conducătoare a regimului. Cu excepția primilor ani de după instaurarea comunismului, în care această iluzie ideologică avea un anumit temei, muncitorii și țăranii
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o clasă socială puternică nu numai tehnic, ci și ca poziție socială, cu capacitate și voință de angajare în construcția noului sistem social-economic. Era de așteptat ca formarea noii clase politice să se producă pe baza tehnocrației. Capacitatea ei de diferențiere politică, prin trecerea de la consensul inițial la dezvoltarea unei pluralități de direcții și strategii de schimbare, s-a dovedit însă a fi foarte lentă în raport cu presiunile perioadei. Tehnocrația managerială din întreprinderile de stat a suferit un proces extrem de dificil de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
dovedit a reprezenta o dificultate majoră în constituirea rapidă a unei pluralități de partide politice. b) Ideologii politice/partide după model occidental. Constituirea unor partide politice clasice după exemplul Occidentului - social-democrate, socialiste, liberale, creștin-democrate, ecologiste - reprezenta o soluție simplă de diferențiere politică rapidă. Adoptarea unui asemenea model avea un avantaj major: modelele occidentale ofereau o schemă de diferențiere de necontestat, în timp noile partide putând să dezvolte programe adecvate tranziției propriu-zise. O asemenea soluție a fost folosită de către toate țările europene
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]